Piatra Rosetta

Ne aflăm la British Museum și privim unul dintre cele mai importante obiecte ale colecției Piatra din Rosetta. Se află într-o vitrină de sticlă, e înconjurată de oameni care o fotografiază. Lumea o iubește. Chiar așa este. Există cadouri legate de ea în magazinul de suveniruri . Poți să-ți cumperi propria pietricică din Rosetta. Poți să-ți cumperi postere cu piatra din Rosetta, căni... Cred că poți să-ți iei un preș cu piatra din Rosetta. Dar povestea în sine este incredibil de importantă din punct de vedere istoric. Ne-a permis pentru prima oară să putem înțelege, să putem citi, să putem traduce hieroglifele. Hieroglifele reprezentau limba scrisă a vechilor egipteni. Și, până la mijocul sec. al XIX-lea, chiar nu se știa ce spuneau. Limbajul în sine era grafic și acest fapt a dus la una dintre confuziile reale. Pentru că eu cred că vechii arheologi credeau... și lingviștii credeau că imaginile pe care le puteau vedea, se pot distinge păsări, șerpi și diferite alte forme, s-ar referi de fapt la un anumit lucru real. Deci dacă vedeai o păsare ar fi făcut referire la o păsare. Dar de fapt nu așa stau lucrurile. Acesta este un limbaj cu mult mai sofisticat. Și piatra din Rosetta este ceea ce i-a ajutat Să înțeleagă că hieroglifele egiptene nu sunt reprezentări grafice, nu sunt pictograme. Sunt, de fapt, reprezentări fonetice. Așa că toate acele chestii care arăta ca imagini, de fapt reprezintă sunete. Și așa au putut să-și dea seama și să traducă vechiile hieroglife egiptene. Și motivul care ne-a permis să putem face asta a fost că piatra din Rosetta spunea aceeași frază de trei ori, în trei limbi diferite. Așadar, cele trei limbi sunt: greaca veche, care este jos... Aceasta era limbajul administrativ, limbajul guvernării. Și asta de la Alexandru cel Mare care a cucerit Egiptul și a instaurat dominația grecească, și perioada elenistică, ce s-a menținut în Egiptul antic. Să ne amintim că este vorba de anii 200 i.Hr. Ceea ce înseamnă că se apropie sfârșitul epocii hieroglifelor. Mai rezistă înca câteva sute de ani înainte să dispară complet. Așadar acesta este într-adevar finalul pentru o limbă care a supraviețuit 3000 de ani. La mijloc se afă limba "demotica" ceea ce de fapt înseamnă "limba poporului" Aceasta era limba comună a egiptenilor. Iar deasupra, firește este scrierea sacră. Acestea sunt hieroglifele. Acesta era limba pe care nu o puteam citi până când nu am avut piatra din Rosetta și am putut vedea în scrierile de pe piatra din Rosetta, în cartușele care purtau numele conducătorilor. Cartușele sunt niște forme alungite care conțineau numele conducătorilor. În acest caz, este vorba de Ptolemeu al V-lea. Și, recunoscând numele conducătorului în aceste trei limbi diferite, s-a găsit o metodă să descifrăm hieroglifele. De fapt, asta a durat zeci de ani. A fost o misiune foarte dificilă. Și înca nu am discutat despre felul în care a fost găsită. Napoleon avea armata în Egipt și adusese cu el câțiva, cred că ar trebui să le spunem un fel de arheologi. Iar unul dintre acești oameni care l-au însoțit pe Napoleon a găsit, sau a dat peste piatra din Rosetta. Era folosită ca parte a fundației unui fort, de fapt. Dar desigur, se pare că inițial a fost înălțată într-un templu, sau în apropierea unui templu din Egiptul antic. Și cred că este important de menționat că aceasta era partea de jos dintr-o stelă mult mai mare, sau un fel de tabletă de piatră care ar fi fost destul de înaltă. Așadar, Napoleon a luat-o cu el acasă... Doar că, stai puțin, nu suntem la Luvre, suntem la Londra, în British Museum. Cum așa? Ei bine, britanicii l-au învins pe Napoleon și au luat cu ei piatra iar un an sau doi mai târziu, în 1801 sau 1802 a fost adusă la British Museum. Și a rămas aici de atunci. Ei bine, este evident, extrem de populară.