Istoric de navigare

Te-ai simți confortabil dacă întreaga ta istorie de navigare ar fi împărtășită lumii? O listă cu fiecare site web pe care l-ai vizitat, când l-ai vizitat și cât timp ai petrecut pe acel site? Într-un sondaj informal al prietenilor mei, 80% au spus că nu, nu le-ar plăcea deloc acest lucru.

Cu toate acestea, istoricul explorării nu este deloc foarte privat. Poate fi urmărit de site-uri web, browsere, ISP și chiar de guvern.

Un site web poate urmări care dintre paginile sale web a fost accesată de un utilizator, ceea ce probabil nu este prea surprinzător.

Cu toate acestea, un site poate urmări și istoricul de navigare al unui utilizator pe alte site-uri folosind cookie-uri de terță parte, atât timp cât fiecare site încarcă cookie-ul din acelaşi domeniu.

Pentru a preveni urmărirea pe mai multe site-uri, majoritatea browserelor pun la dispoziția utilizatorilor o opțiune de dezactivare a cookie-urilor de la terțe părți.

Alternativ, unele browsere dezactivează implicit cookie-urile de la terțe părți.

Browserele stochează istoricul navigării noastre pe întregul web, o funcție care facilitează regăsirea site-urilor pe care le-am vizitat în trecut și completarea automată a URL-urilor în timp ce tastăm.

Acea caracteristică la îndemână înseamnă că oricine are acces la calculatorul nostru, cum ar fi un părinte, colegă de cameră sau colegă de clasă, poate de asemenea vedea site-urile pe care le-am vizitat.

Majoritatea browserelor oferă însă utilizatorilor posibilitatea de ștergere a istoricului navigării. În unele browsere, poți opta să ștergi istoricul navigării de fiecare dată când browser-ul repornește.

Multe browsere oferă, de asemenea, un mod de navigare incognito, o nouă fereastră a browser-ului care nu va stoca deloc istoricul navigării. Odată ce închizi fereastra, va uita și orice cookie-uri generate în acea sesiune.

Oricine poate accesa routerul care redirecționează un pachet poate monitoriza destinațiile cererilor HTTP.

Un furnizor de servicii internet (ISP) administrează primele routere pe care le parcurge un pachet (excluzând redirecționarea acasă/birou/școală); astfel încât furnizorul de internet să poată vedea toate cererile HTTP trimise prin aceste routere. Utilizatorii pot folosi site-uri securizate prin HTTPS pentru a ascunde conținutul solicitărilor lor, dar HTTPS va dezvălui numele domeniului. Furnizorii de servicii internet pot utiliza aceste informații pentru a depista clienți angajați în activități ilegale, cum ar fi descărcarea de filme piratate.

Dar furnizorii de servicii de internet nu sunt singurii care au acces la routere. Organizaţiile guvernamentale au găsit diferite modalităţi de a avea acces la routere şi la datele transmise de acestea. Potrivit surselor, în SUA, NSA a instalat pe routere programe de monitorizare din spatele ușilor înainte de a fi exportate către clienți străini. ${}^1$‍

Pentru guverne, monitorizarea activităţii online poate fi o modalitate de a descoperi comportamentul pe care îl consideră periculos sau nedorit. Pentru cetăţeni, monitorizarea guvernamentală le poate reduce viaţa privată şi le poate ameninţa libertatea de exprimare. Jurnaliștii au raportat că acum este mai greu să cerceteze activitățile guvernamentale, deoarece surselor lor le este teamă să comunice prin internet deschis. ${}^2$‍

Utilizatorii îngrijorați au câteva opțiuni pentru a spori confidențialitatea istoricului lor de navigare.

O opţiune populară, în special pentru jurnalişti, este o reţea virtuală privată (VPN). Atunci când se utilizează un VPN, calculatorul trimite către ISP un pachet de date criptate având ca destinație serverul VPN. Serverul VPN decriptează datele, descoperă unde chiar dorește utilizatorul să trimită pachetul, apoi direcţionează pachetul către acea destinaţie.

Serverul VPN cunoaște istoricul navigărilor utilizatorului, dar furnizorul de internet nu. În plus, alte routere după VPN vor vedea că pachetul a venit doar de la adresa IP VPN, nu de la adresa IP a utilizatorului. Totuşi, un abonament VPN este adesea scump, iar oprirea suplimentară pe drum poate duce la o experienţă de navigare mai lentă. Este posibil ca pentru jurnaliști beneficiile să fie mai mari decât costurile, dar rețelele VPN nu sunt încă utilizate de către utilizatorul de internet obișnuit.

O altă opţiune este Tor, un program open source pentru anonimizarea traficului pe internet. Când utilizezi Tor, calculatorul trimite un pachet criptat printr-un număr mare de relee-uri voluntare. Datele sunt ambalate astfel încât fiecare releu ştie doar de unde provine şi unde merge, dar niciun releu nu cunoaște atât adresa IP a expeditorului, cât și adresa IP a destinatarului.

Tor poate oferi o navigare anonimă cu adevărat, dar încetinește sever experiența de navigare, din moment ce trebuie să parcurgă trasee prin releele voluntare care pot fi localizate oriunde pe internet.

O ultimă opțiune este aceea de a face lobby pe lângă furnizorii de servicii internet (ISP) și guverne pentru a reduce gradul lor de monitorizare sau pentru a înăspri procesele lor legate de accesarea istoricului de navigare al utilizatorilor. De exemplu, Fundația pentru frontierele electronice (FFE) este o organizație non-profit care cercetează aspecte legate de confidențialitatea digitală și încearcă să facă schimbări în cadrul litigiilor; tehnologie și activism.

🙋🏽🙋🏻‍♀️🙋🏿‍♂️Ai și alte întrebări legate de acest subiect? Ne bucurăm să îți putem răspunde—nu ai decât să pui întrebările în spațiul de mai jos!