Introducere în islam

Islamul, iudaismul și creștinismul sunt trei dintre marile religii monoteiste ale lumii. Acestea împărtășesc multe locații sfinte, precum Ierusalim, și profeți, precum Avraam. Colectiv, cercetătorii se referă la aceste trei religii ca fiind credințele avraaamice, din momente ce se crede că Avraam și familia sa au jucat un rol vital în formarea acestora.

Islamul a început cu Profetul Mahomed. Islam înseamnă "a se supune", ideea principală fiind supunerea în fața voinței lui Dumnezeu. După cum se spune, "Nu există zeu în afară de Dumnezeu, iar Mahomed este trimisul său".

Adepții islamului se numesc musulmani. Musulmanii consideră că urmăresc aceeași tradiție ca a figurilor iudeo-creștine precum Adam, Noe, Avraam, Moise și Iisus, pe care îi consideră profeți importanți de dinaintea lui Mahomed.

Coranul, cartea sfântă a islamului, oferă puține detalii despre viața lui Mahomed; totuși, hadisele, sau vorbele profetului, care au fost adunate, în mare parte, în secolele de după moartea lui Mahomed, ne oferă un fir narativ mai pe larg pentru evenimentele vieții sale (cu toate că există o dezbatere importantă în lumea musulmană cu privire la care hadise sunt mai corecte).

Mahomed s-a născut în anul 570 e.n. la Mecca, iar prima parte a vieții sale nu a fost remarcabilă. S-a căsătorit cu o văduvă bogată pe nume Khadija, care era cu 15 ani mai în vârstă și angajatorul lui. În jurul anului 610 e.n., Mahomed a avut prima sa experiență religioasă, unde a fost instruit să recite de către îngerul Gabriel. După o perioadă de introspecție și îndoială personală, Mahomed a acceptat rolul de profet al lui Dumnezeu și a început să predice despre unicul Dumnezeu sau Allah, în arabă. Primul convertit a fost soția sa.

Recitările divine ale lui Mahomed au format Coranul și sunt organizate pe capitole (sure) și versete (ayat). Deoarece aceste revelații se concentrau pe o formă de monoteism considerată periculoasă pentru tribul care conducea Mecca (tribul Quraysh), din care făcea parte Mahomed, primii musulmani s-au confruntat cu persecuția. Mai apoi, în 622, Mahomed și adepții săi au părăsit Mecca pentru a merge în orașul Yathrib, cunoscut astăzi ca și Medina, unde comunitatea sa a fost primită cu brațele deschise. Acest eveniment este cunoscut ca și Hijra, sau emigrarea. Anul 622, anul Hijrei (A.H., Anno Hegirae în latină), marchează începutul calendarului musulman, care este folosit și în ziua de azi.

Între 625 și 630 e.n., au existat o serie de bătălii purtate între meccanieni și Mahomed, alături de noua sa comunitate musulmană. În final, Mahomed a ieșit victorios și a revenit la Mecca în 630.

Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Mahomed a fost să elimine toți idolii din Kaaba (înainte de asta, Kaaba era o locație importantă de pelerinaj pentru religiile politeiste tradiționale din Peninsula Arabică și conținea numeroși idoli ai zeilor păgâni). Se crede despre Kaaba că a fost construită de Avraam (sau Ibrahim, în arabă) și fiul său, Ismail. Arabii se declară urmașii lui Ismail, fiul lui Avraam și Hagar. După toate acestea, Kaaba-ul a devenit cel mai important centru de pelerinaj din islam.

În 632, Mahomed moare la Medina. Musulmanii consideră că el a fost ultimul dintr-o serie de profeți, care îi include pe Moise, Avraam și Iisus.

Secolul de după moartea lui Mahomed a fost dominat de cuceriri militare și expansiune. Mahomed a fost urmat de cei patru califi "bine-călăzuiți" (khalifa sau succesor, în arabă): Abu Bakr (632-634 e.n.), Umar (634-644 e.n.), Usman (644-656 e.n.) și Ali (656-661 e.n.). Coranul se crede că a fost codificat pe timpul lui Usman. Ultimul calif, Ali, a fost căsătorit cu Fatima, fiica lui Mahomed, și a fost ucis în 661. Moartea lui Ali este un eveniment foarte important; adepții săi, care considerau că el trebuia să-l urmeze pe Mohamed în mod direct, au devenit cunoscuți ca șiiți ("partidul" sau "urmăritorii" lui Ali). Astăzi, comunitatea șiită este compusă din câteva ramuri diferite și găsim populații mari de șiiți în Iran, Irak și Bahrain. Suniții, adepții islamului sunit, care nu consideră că Ali ar fi trebuit să-l urmeze pe Mahomed, compun cea mai mare ramură a islamului; adepții acestuia pot fi găsiți de-a lungul Africii de Nord, în Orientul Mijlociu, precum și în Asia și Europa.

În timpul secolului VII și la începutul secolului VIII, armatele arabe au cucerit întinderi mari de teritoriu în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Peninsula Iberică și Asia Centrală, în ciuda războaielor civile din interiorul Arabiei și Orientului Mijlociu. În cele din urmă, dinastia omeiadă a ieșit victorioasă, iar unul din liderii acesteia, Abd al-Malik, avea să termine construcția Cupolei Stâncii în 691/2 e.n., unul din primele monumente islamice care mai supraviețuiește și astăzi. Omeiazii au domnit până în 749/50 e.n., când au fost înlăturați de la putere. Dinastia abbasidă a preluat califatul și a domnit peste mari porțiuni ale lumii islamice. Cu toate acestea, după Revoluția Abbasidă, niciun conducător nu va mai domni peste toate pământurile islamice.

Eseu scris la origine de Dr. Elizabeth Macaulay-Lewis, cu adaptări semnificative din partea Khan Academy