Cum te poate ajuta arta să analizezi

Traducător: Cristina Nicolae Corector: Ariana Bleau Lugo Există o atitudine predominantă cum că arta nu contează în lumea reală. Dar studiul artei poate spori percepția și abilitatea de a „traduce” celorlați ceea ce vedem. Aceste aptitudini sunt folositoare. Aceste aptitudini pot salva vieți. Doctorii, asistentele medicale, polițiștii pot folosi pictura, sculptura și fotografia ca instrumente pentru îmbunătățirea acuității vizuale și abilităților de comunicare, care sunt critice în timpul investigațiilor și urgențelor. Dacă tratezi o rană, investighezi locul unei infracțiuni, sau încerci să descrii oricare dintre aceste lucruri unui coleg, arta te poate face mai bun la asta. Imaginează-ți că ești un polițist experimentat sau un medic devotat, dar imaginează-ți și că ești la un muzeu și ne uităm la o pictură. „Timp încremenit” al lui Rene Magritte, 1938, prezintă un interior misterios și complex care invită la o analiză ce nu diferă de cea a simptomelor unui pacient sau a locului crimei. Un tren în miniatură, a cărui origine și destinație sunt necunoscute, iese dintr-un șemineu, iar fumul de la locomotivă pare să se ridice din șemineu de parcă ar fi de la focul de dedesubt ce lipsește în mod vizibil. Straniul scenei reverberează în sufrageria goală, intensificat de podelele cu textură de lemn și de mulajele decorative de pe pereți, la dreapta șemineului. Pe raftul de desaupra șemineului sunt două sfeșnice și un ceas. În spatele acestor obiecte e o oglindă mare care înfățișează un interior gol și doar o reflexie parțială a obiectelor din fața ei. Juxtapunerea obiectelor din jurul trenului în mișcare ridică numeroase semne de întrebare la care pare să nu existe un răspuns clar. Am rezumat pictura corect sau am omis niște detalii? Nu e mare lucru dacă vezi altceva la o pictură, dar dacă suntem amăndoi polițiști cu experiență? Te chem pentru întăriri. Apari doar ca să-ți dai seama că cei doi ninja ce jefuiesc banca și pe care i-am menționat erau de fapt șase ninja cu lasere, jefuind banca. Un studiu atent al artei poate să-i învețe pe privitori să studieze în profunzime, să analizeze elementele observate, să le articuleze succint, și să formuleze întrebări pentru a aborda aparentele inconsecvențe. Examinarea detaliilor unei scene nefamiliare, în acest caz opera de artă, și transmiterea cu acuratețe a oricăror contradicții observabile e o abilitate extrem de importantă și pentru cei care se uită la raze-X și pentru cei care interoghează suspecții. Hai să „interogăm” această pictură. În regulă, Magritte, ai realizat o adevărată pictură. Dar de ce nu e nicio șină de tren? De ce nu e nici foc? Ce s-a întâmplat cu lumânările? De ce șemineul nu are un mic tunel pentru tren? Iese direct din perete. Iar ceasul arată unu fără un sfert, dar nu cred că lumina care intră prin fereastră cu un anumit unghi arată că tocmai a trecut amiaza. Despre ce e vorba în pictura aceasta, la urma urmei? Și ăsta e momentul când tu, partenerul meu de încredere, mă oprești, iar apoi plec. Îi dai lui Magritte o ceașcă de cafea și continui să-l chestionezi ca să vezi dacă pictura aceasta ar face față la tribunal. Privitorii pot oferi o descriere mai detailată și mai precisă a situației spunând ceea ce se vede și ceea ce nu se vede. Acest lucru e important mai ales în medicină. Dacă o boală e dovedită prin trei simptome și doar două sunt prezente la un pacient, un medic trebuie să declare în mod explicit absența celui de-al treilea simptom, acest lucru însemnând că pacientul s-ar putea să nu sufere de boala de care era suspectat. Afirmând absența unui anumit detaliu sau comportament, cunoscut ca negativul pertinent, e la fel de important ca a specifica detaliile și comportamentele care sunt prezente pentru a putea trata un pacient. Iar absențele evidente sunt evidente doar pentru ochii antrenați să le caute. Arta îi învață pe profesioniști, de-a lungul unui spectru larg de domenii, nu doar cum să pună întrebări mai eficiente legate de ceva la care nu se poate răspunde cu ușurință, dar, și mai important, cum să analizeze situații complexe, reale, dintr-o perspectivă cu totul diferită, în cele din urmă rezolvând probleme dificile. O atenție sporită la detalii, abilitatea de a face un pas în spate și a privi diferit, vrem ca primii respondenți să aibă abilitățile analitice ale istoricilor artei, cel puțin. Arta ne învață să investigăm, iar acesta e o abilitate a lumii reale, dacă a fost vreodată una.