Conţinutul principal

Arta și arhitectura Mănăstirii Sf. Ecaterina din Muntele Sinai

Scris de Dr. Anne McClanan

O mănăstire construită pe pământ sfânt

Mănăstirea Sf. Ecaterina este cea mai veche și încă activă mănăstire

din lume, renumită pentru extraordinara artă bizantină pe care o deține.

Locația mănăstirii este una însemnată pentru creștinism, iudaism și islam, fiindcă tradiția o identifică ca locul Rugului Aprins, un important eveniment biblic unde Moise l-a întâlnit pe Dumnezeu:

Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: "Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul." Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!" Dumnezeu a zis: "Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt." Şi a adăugat: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob." Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu.

Exodul 3: 1-6

Episodul este reprezentat în mai multe lucrări de artă din colecția mănăstirii, printre care o

de la începutul sec. XIII, realizată în tempera și aur pe lemn. Această imagine înfățișează momentul când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise: "Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt." (Exodul 3:5)

Mănăstirea Sf. Ecaterina a fost fondată undeva între 548 și 565 e.n., în ultimii ani de domnie ai împăratului Iustinian, ca parte a unui program masiv de construire pe care acesta l-a inițiat de-a lungul imperiului.

Bazilica

Zidurile exterioare ale mănăstirii și biserica principală, pe care pelerinii încă le pot vedea astăzi, supraviețuiesc în mare parte din faza inițială a construcției, din sec. VI. Câteva elemente au fost adăugate mai târziu (de exemplu,

a fost adăugată în sec. XIX).

Mozaicul Schimbării la Față

Biserica urmărește modelul de

, având un plan dreptunghiular (citește aici mai multe despre bazilici). Călugării slujesc în această biserică de peste 1400 de ani.

Nava centrală este încadrată de coloane, iar deasupra altarului se află un mozaic restaurat recent, în cadrul

, care ar putea oferi un indiciu asupra denumirii inițiale a clădirii. Mozaicul înfățișează un moment din Noul Testament creștin, numit "Schimbarea la Față" sau "Transfigurarea", în care Iisus apare transformat de o lumină radiantă, eveniment văzut de trei dintre apostolii săi. Scena se află peste un fundal strălucitor de aur. Există posibilitatea ca, atunci când a fost construită, mănăstirea să fi fost dedicată Schimbării la Față, un moment care, în credința creștină, este precum cel al Rugului Aprins, unul în care Dumnezeu s-a arătat umanității.

Schimbarea la Față sau Transfigurarea, mozaic în absidă, sec. VI, Mănăstirea Sf. Ecaterina, Sinai, Egipt (Foto: Europa Nostra, CC BY-NC-SA 2.0) (vezi aici imaginea cu adnotații). Aici Iisus este înfățișat în centru, radiind lumină în jurul său, în timp ce Ioan, Petru și Iacob sunt martorii miracolului. Cele două figuri aflate în picioare, încadrând scena, sunt profeții Ilie și Moise.

După şase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie stând de vorbă cu El. Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!" Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.

Matei 17:1-3, 5-6

Redenumirea

Mai tâziu, în secolul IX, când a fost descoperit trupul Sfintei Ecaterina din Alexandria, mănăstirea a primit numele pe care încă îl păstrează și astăzi.

Icoane și Iconoclasm

În timpul perioadei iconoclaste, din sec. VIII până în IX, Imperiul Bizantin, în special capitala sa, Constantinopol (Istanbulul de azi), a fost frământat de întrebarea dacă imaginile religioase cu figuri umane (denumite "icoane") sunt adecvate sau dacă astfel de imagini erau idoli, similare statuilor zeilor din Grecia şi Roma antică. Cu alte cuvinte, se rugau credincioșii prin icoane către figura sfântă înfățișată sau se rugau la imaginea fizică în sine? Iconoclaștii (cei care se opuneau imaginilor) au încercat să interzică icoanele şi, potrivit surselor, chiar au distrus câteva.

Dar, la apariția Controversei Iconoclaste, Peninsula Sinai, unde se află Mănăstirea Sf. Ecaterina, era deja sub control islamic, nu bizantin, permițând icoanelor mănăstirii să fie ferite de Iconoclasm. Alți factori, precum locația izolată a mănăstirii, fortificațiile, ocupația continuă de către călugări, precum și climatul arid al regiunii, au contribuit și ei la conservarea icoanelor de la Sinai.

Icoane bizantine timpurii

Icoana din sec. VI de mai sus cu Iisus Binecuvântând—sau Iisus Pantocrator (atotputernic), cum va avea să fie cunoscută această imagine—a fost pictată în tehnica

, care i-a permis artistului să creeze o impresie vie de naturalism. Această icoană a fost pictată de un artist priceput, existând astfel posibilitatea ca ea să fi fost făcută în Constantinopol.

Iisus își ridică mâna dreaptă pentru a oferi o binecuvântare. În mâna stângă ține un manuscris elaborat, care probabil lua forma Evangheliilor contemporane, punând accent pe identitatea lui Iisus ca și întruchiparea "Cuvântului" lui Dumnezeu. Această versiune matură, cu barbă, a lui Iisus—doar una din numeroasele feluri în care apare Iisus înainte de Iconoclasm—se inspiră din tradiții pre-creștine ale înfățișării divinităților masculine, precum cele ale zeului Jupiter.

Mănăstirea Sf. Ecaterina păstrează o serie de icoane bizantine timpurii rare, precum aceasta.

Citește aici despre o altă icoană bizantină timpurie de la Sf. Ecaterina.

Icoane din Bizanțul mijlociu

După Iconoclasm, poate pentru a evita acuzațiile de idolatrie, icoanele bizantine au devenit mai puțin naturaliste. Să comparăm această icoană a Scării Raiului din Bizanțul mijlociu cu o icoană cu Iisus din Bizanțul timpuriu. Putem observa, de exemplu, fundalul simplu din aur al icoanei Scării, care înlocuiește peisajul sugerat în spatele aureolei icoanei cu Iisus Pantocrator din sec. VI.

Scara Raiului

Această icoană a Scării Raiului a fost făcută la Mănăstirea Sf. Ecaterina la sfârșitul sec. XII și ilustrează procesul ascensiunii spirituale întreprins de

. Icoana se bazează pe un text spiritual cu același nume, scris de un călugăr numit Ioan Scărarul, care a trăit între c. 579–649 și a fost un membru al Mănăstirii Sf. Ecaterina. În scrierea sa, Ioan îi previne pe colegii săi călugări despre tentațiile vieții mănăstirești; în icoana Scării, artistul înfățișează aceste tentații ca niște siluete de demoni, care încearcă să-i tragă în jos pe călugării aflați în drum spre Iisus, aflat în colțul din dreapta sus.

Sfânta Teodosia

Această icoană din sec. XIII o înfățișează pe Sfânta Teodosia și este una din cele cinci icoane de la Sf. Ecaterina care reprezintă același sfânt. În mod evident, cultul Sf. Teodosia era popular la Sinai, precum era și în alte părți ale lumii bizantine.

În această imagine, Teodosia poartă haina sobră a unei măicuțe. Cu toate că statutul său istoric este dezbătut (ar fi putut fi un personaj de legendă, nu unul real), pentru creștini, ea reprezintă provocările avute în timpul Iconoclasmului, când se spune că ar fi murit protejând o icoană cu Iisus. Crucea pe care o ține în mână reprezintă martiriul ei. Aceasta a mai fost faimoasă în perioada bizantină târzie și pentru vindecările miraculoase care i-au fost atribuite, devenind și mai atrăgătoare pentru credincioși.

Mânăstirea Sf. Ecaterina astăzi

Biblioteca acestei mănăstiri vechi de secole găzduiește multe manuscrise medievale importante în mai multe limbi, precum greacă, arabă sau siriacă. Mănăstirea continuă să atragă pelerini din jurul lumii—unii dintre actualii călugări rezidenți vin din tărâmuri exotice și îndepărtate precum Texas, S.U.A.