If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Linia

Albrecht Dürer, Cei patru călăreți ai Apocalipsei,1498, gravură pe lemn, 38.7 x 27.9 cm (The Metropolitan Museum of Art)
Albrecht Dürer, Cei patru călăreți ai Apocalipsei (The Four Horsemen, from The Apocalypse), 1498, gravură pe lemn, 38.7 x 27.9 cm (The Metropolitan Museum of Art, New York)
Linia este elementul de limbaj plastic de bază. Liniile pot fi folosite pentru a defini forme și figuri, dar și pentru a sugera mișcarea, emoția sau alte aspecte.

Liniile de contur și hașura

În gravura pe lemn a ''Celor patru călăreți ai Apocalipsei'' de Albrecht Dürer, liniile de contur — linii care definesc forme — sunt folosite pentru a marca conturul tuturor elementelor din imagine.
Pălăria unuia dintre călăreți, de exemplu, este evident formată din câteva linii negre de contur. Tehnica aceasta este atât de expresivă încât ne este greu să ne amintim că nu există, de fapt, nicio pălărie acolo, ci doar câteva linii negre pe o suprafață albă.
Detaliu, Albrecht Dürer, Cei patru călăreți ai Apocalipsei,1498, gravură pe lemn, 38.7 x 27.9 cm (The Metropolitan Museum of Art)
Detaliu, Albrecht Dürer, Cei patru călăreți ai Apocalipsei (The Four Horsemen, from The Apocalypse), 1498, gravură pe lemn 38.7 x 27.9 cm (The Metropolitan Museum of Art, New York)
De notat faptul că liniile sunt folosite și pentru a sugera umbra – umbrele apar atunci când lumina învăluie o parte a obiectului, lăsând cealaltă parte întunecată. Liniile de pe pălărie sugerează volumul spațial al acesteia, care poartă denumirea de hașură și arată, de fapt, că partea stângă a pălăriei se află în umbră. Toate acestea ajută pălăria să pară mai tridimensională, oferind impresia unei forme în spațiu.
Roy Lichtenstein, În mașină,1963, ulei și magna pe pânză, 172.00 x 203.50 cm (National Galleries, Scotland, © Estate of Roy Lichtenstein/DACS 2018)
Roy Lichtenstein, În mașină (In the Car), 1963, ulei și magna pe pânză, 172.00 x 203.50 cm (National Galleries, Scotland, © Estate of Roy Lichtenstein/DACS 2018)
Liniile de contur compun în esență toate figurile și formele din imagine, creând iluzia mișcării acestora. Mai mult decât atât, pe fundal observăm câteva linii orizontale. Acestea formează o direcție orizontală și sugerează faptul că pasagerii se mișcă rapid de la stânga la dreapta. Liniile dinamice ne sunt familiare din benzile desenate, dar ele pot fi găsite în multe alte tipuri de lucrări.

Liniile organice și anorganice (geometrice)

În gravura lui Dürer, mai putem diviza liniile în linii organice și linii anorganice, numite și linii geometrice (vezi secțiunea despre formă pentru a afla mai multe despre organic și anorganic). Liniile organice sunt libere, curbate, precum le găsim în natură. În gravura lui Dürer, liniile folosite la coamele și cozile cailor, părul personajelor și norii tulburați sunt toate organice. Liniile anorganice sunt de obicei cele drepte sau perfect curbate, precum cele folosite în geometrie. În această imagine, majoritatea liniilor sunt organice, dar liniile orizontale din fundal sunt anorganice.
Leonardo da Vinci, Fecioara între stânci, c. 1483-86, ulei pe panou de lemn, 199 x 122 cm (Louvre, Paris)
Leonardo da Vinci, Fecioara între stânci (The Virgin of the Rocks), c. 1483-86, ulei pe panou de lemn, 199 x 122 cm (Louvre, Paris)

Trasee compoziționale

Ne putem uita și după traseele compoziționale (sau liniile direcționate) dintr-o lucrare. Acestea nu sunt desenate, ci reprezintă direcții prin care comunică de fapt personajele înfățișate într-o lucrare (la figurat) pentru a crea liniile în mintea noastră. Fecioara între stânci a lui Leonardo da Vinci reprezintă un exemplu minunat în care se pot vedea liniile direcționate.
Traseele compoziționale sunt, de fapt, linii care ne direcționează privirea în anumite zone dintr-o lucrare. Acestea ne ajută să știm unde să privim și ne arată, de fapt, centrul de interes dintr-o lucrare. Urmărește privirile personajelor în timp ce se uită și arată unul către celălalt. Îngerul cu veșmânt roșu din dreapta privește direct spre noi și arată cu degetul către pruncul Ioan Botezătorul din stânga. Acesta din urmă se uită la pruncul Iisus, care la rândul său îl privește. Deasupra, Maria privește în jos spre Iisus și gesticulează către acesta cu mâna deschisă.
Detaliu în care sunt prezentate traseele compoziționale sau liniile direcționate, Leonardo da Vinci, Fecioara între stânci (The Virgin of the Rocks), c. 1483-86, ulei pe panou de lemn, 199 x 122 cm (Louvre, Paris)
Detaliu cu trasee compoziționale (linii direcționate), Leonardo da Vinci, Fecioara între stânci (The Virgin of the Rocks), c. 1483-86, ulei pe panou de lemn, 199 x 122 cm (Louvre, Paris)
Practic, odată ce pătrundem în spațiul picturii analizând privirea îngerului, intrăm într-un ciclu al comunicării între personajele sfinte, ghidați prin tablou de către privirile acestora.