Dacă vedeți acest mesaj, înseamnă că avem probleme cu încărcarea resurselor externe pe site-ul nostru.

If you're behind a web filter, please make sure that the domains *.kastatic.org and *.kasandbox.org are unblocked.

Conţinutul principal

Sarcofagul Santa Maria Antiqua

Scris de Dr. Allen Farber
Sarcofagul Santa Maria Antiqua, c. 275 e.n., marmură albă, găsit sub podeaua din Santa Maria Antiqua, Roma, Italia

Arta creștină timpurie și arta romană

Acest sarcofag de secol III de la Biserica Santa Maria Antiqua (deasupra) a fost creat, fără îndoială, pentru a servi drept mormântul unui creștin relativ bogat al vremii. După cum vom vedea mai jos, arta creștină timpurie a împrumutat multe lucruri de la arta păgână.
Tipul bărbatului filozof pe care îl vedem în centrul Sarcofagului Santa Maria Antiqua (deasupra) poate fi identificat foarte ușor cu cele găsite pe alt sarcofag de secol III (dedesubt), dar al doilea exemplu este unul noncreștin.
Sarcofag asiatic din Sidamara, c. 250 e.n. (Muzeul de Arheologie din Istanbul, Turcia); (foto: Richard Mortel (CC BY-NC 2.0)
Figura feminină de lângă acesta, de pe sarcofagul Santa Maria Antiqua, cea care își ține brațele deschise, combină două convenții diferite. Brațele deschise din arta creștină timpurie reprezintă așa-numitul "orant" sau figură rugătoare. Este același gest pe care îl găsim în picturile din catacombe care îl înfățișează pe Iona fiind scuipat din burta peștelui, pe cei trei evrei în cuptorul aprins sau pe Daniel în groapa cu lei.
De la stânga la dreapta: Orant de pe Sarcofagul lui Sabinus, c. 310-20 (Muzeele Vaticanului); Orant de pe Sarcofagul Santa Maria Antiqua, c. 270, Santa Maria Antiqua, Roma; Orant din Catacombele Priscilei, Roma, frescă, sfârșitul sec. II spre sec. IV e.n.
Juxtapunerea acestei figuri feminine alături de figura filozofului o asociază cu convenția muzei din arta antică grecească și romană (ca și sursă de inspirație pentru filozof). Această convenție este ilustrată într-o miniatură mai târzie, de secol VI, care înfățișează figura lui Dioscorides, un medic, farmacolog și botanist al Greciei antice (dedesubt).
Ilustrație a lui Dioscorides, sfârșitul sec. VI e.n., manuscris iluminat
Pe partea stângă a sarcofagului, Iona este reprezentat dormind sub iederă după ce a fost scuipat din burta peștelui, după cum vedem mai jos. Poziția întinsă a lui Iona, cu brațul deasupra capului, este bazată pe figura mitologică grecească (păgână) a lui Endymion, a cărui dorință de a dormi pe vecie—devenind prin asta veșnic tânăr și nemuritor—explică popularitatea acestui subiect pe sarcofagele noncreștine.
Iona (detaliu), Sarcofagul Santa Maria Antiqua, c. 275 e.n., marmură albă, găsit sub podeaua din Santa Maria Antiqua, Roma, Italia
Mai apare și o altă imagine populară pentru creștinismul timpuriu pe Sarcofagul Santa Maria Antiqua, cunoscută ca și Bunul Păstor. Deși oglindea parabola din Noul Testament a Bunului Păstor și Psalmii lui David, motivul avea paralele clare în arta greacă și romană, mergând înapoi cel puțin până la perioada arhaică a artei grecești, după cum este exemplificat în așa-numitul Moschophoros, sau purtătorul de vițel, de la începutul sec. VI î.e.n. (dedesubt).
Moschophoros, începutul sec. VI î.e.n., marmură (Muzeul Acropole din Atena, Grecia)
În extrema dreaptă a Sarcofagului Santa Maria Antiqua, vedem o imagine a Botezului lui Iisus (vezi mai jos). Includerea acestei reprezentări relativ rare a lui Hristos probabil că face referire la importanța botezului, care semnifică moartea și renașterea într-o nouă viață creștină.
Bunul Păstor și Botezul (detaliu), Sarcofagul Santa Maria Antiqua, c. 275 e.n., marmură albă, găsit sub podeaua din Santa Maria Antiqua, Roma, Italia
Un detaliu curios la figura masculină și cea feminină din centrul Sarcofagului Santa Maria Antiqua este faptul că fețele lor sunt neterminate. Acest lucru sugerează că mormântul nu a fost făcut cu un anumit patron în minte. Mai degrabă, a fost produs pe bază de speculație, așteptându-se ca cineva să îl cumpere și să cioplească apoi chipul său—și probabil pe al soției sale—pe cele două figuri. Dacă acesta este adevărul, atunci ne spune foarte multe despre natura industriei artistice și statutul artei creștine din acea perioadă. Producerea unui astfel de sarcofag presupunea un angajament serios din partea creatorului. Prețul pietrei și timpul necesar cioplirii erau considerabile. Un meșter nu s-ar fi angajat la un așa proiect dacă nu era sigur că avea să-i găsească un cumpărător.
Eseu scris de Dr. Allen Farber