Bazilica Santa Maria Maggiore

(muzică) Doar ce am pășit în nava principală și este acest spațiu enorm, superb. Ce-i interesant când intri aici, ai această direcție care te atrage spre absidă. Colonadele de pe laterale ajută mult asta, precum și cleristoriul de deasupra, care chiar crează acest ritm superb și-ți atrage privirea, prin lumină, până la altar. Ne oferă și o idee despre cum arăta o bazilică din secolul V e.n. și, probabil că în multe feluri, ne oferă o idee despre bazilicile pe care le-am fi găsit în și în jurul forumului roman. Chiar este, într-un fel, o creștinizare a acelor forme arhitecturale. Dar avem și-un întreg simbol al autorității atașate de ele, fiindcă bazilicile păgâne sunt locuri ale legii unde judecătorul putea fi împăratul, dacă era nevoie. Și dacă ne gândim puțin, dacă investești într-o nouă religie în secolul IV e.n., probabil că vei contrui ceva pe care știi să-l construiești Acestea erau spații dovedite, care puteau găzdui un număr mare de oameni. Deci, în loc de altar, l-am fi avut pe împărat, pe tron. Într-o bazilică antică, am fi avut un scaun în spate, catedra, de unde împăratul sau judecătorul puteau să își pronunțe pronunțările, precum astăzi, episcopul sau cardinalul titular sau papa, ori cineva care are datoria de a face azi asta. Poate că și în bazilicile păgâne, probabil se găsea un mic altar în onoarea Minervei, zeița cunoașterii. Care sunt cele mai vechi elemente ale încăperii? Cele mai vechi elemente pe care le vedem, restaurate, trebuie menționat, este arcul de triumf văzut aici, cu niște mozaicuri superbe de sec. V ale vieții Madonnei. Dar aceste mozaicuri, deasupra capitelurilor, sub cleristoriu? Sunt tot din sec. V. Restaurate foarte mult. Avem această impresie a poveștilor cu aceste rame superbe, aceste dreptunghiuri de deasupra coloanelor, cu multe povești importante din Vechiul Testament. Avraam, Isaac, Moise, Iosua. Poate că prinzi ideea că, vii aici, găsești rădăcinile iudaice ale creștinismului, Vechiul Testament, care te conduc apoi spre venirea lui Mesia și spre Maica Domnului, care nu-i alta decât Maria însăși. Ne apropiem de altarul superior, care este foarte elaborat. Altarul de unde papa sau delegatul său poate ține liturghia, în spatele Nașterii lui Iisus, a Adormirii Maicii Domnului și încoronarea ei în rai, aici, pe un fel de tron imperial, o mandala. Da, uită-te la ea. Ce văd când privesc asta, un lucru care poate fi dezbătut, cred că această artă romană pe care o vedem spre sfârșitul sec. XIII, Pietro Cavallini, Giotto, Cimabue, începem să vedem și reverberații ale Renașterii. Vorbim adesea de Renaștere ca fiind un curent artistic din sec. XV, dar cred că se vede că avem o senzație de profunzime, una de realism, care abia se dezvolta. Există o tensiune în fizicalitatea corpului. Corect. Și o senzație de spațiu și adâncime și, poate, un pic de portretistică ce oferă figurilor niște individualitate. Avem și impresia de peisagistică, în niște feluri, de arhitectură, în niște feluri. Când te uiți la fața Madonnei, da, e o parte care spune că e bizantină, dar alt element spune că este o tânără delicată. Și cred că există o înclinație spre experimentare și părăsirea tradițiilor care multă vreme au fost relativ stabile. Da. Cred că aici, într-un fel, cu un mozaic, e mai dificilă de creat senzația de profunzime și mișcare pe care o vom vedea în Renaștere, dar cred că se poate vedea o înclinație. Figurile acelea stau jos. Maria și Iisus, nu sunt precum alte elemente bizantine... Nu sunt plați, corect. ...nu sunt plați. Există impresia gravitației lor. Există impresia masei lor în spațiu. Și un pic de racursiu. Iar acestea vor înflorii în lucrările lui Masaccio, vor înflorii ulterior în lucrările Renașterii de apogeu. Dar, desigur, în acest moment, nu avem idee încotro o va lua. Nu chiar, dar poate că putem zări o fărâmă de lumină, semințe care sunt plantate aici. Cu siguranță o deschidere spre o fizicalitate care era, cred eu, absolut respinsă cu secole în urmă. Cu siguranță. (muzică)