Conţinutul principal
Istoria artei
Curs: Istoria artei > Unitatea 5
Lecția 8: Arhitectura și sculptura în arta creștină timpurie- Bunul Păstor în Creștinismul timpuriu
- Mausoleul Galla Placidia, Ravenna
- Bazilica Santa Maria Maggiore
- Bazilica Santa Sabina
- Catacombele Priscilei, Roma
- Sarcofagul Santa Maria Antiqua
- Sarcofagul Santa Maria Antiqua
- Biserica Santa Maria Antiqua
- Bazilica Santa Pudenziana
- Sarcofagul lui Iunius Bassus
- Bazilica Santa Sabina, Roma
© 2023 Khan AcademyCondiții de utilizarePolitica de confidenţialitateNotificare Cookie
Catacombele Priscilei, Roma
Catacombele Priscilei, Roma, Italia, sfârșitul sec. II spre sec. IV e.n.
Vorbitori: Dr. Beth Harris și Dr. Steven Zucker
. Creat de Beth Harris şi Steven Zucker.Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.
Transcript video
Doar ce am mers prin Catacombele Priscilei din Roma. Și ne aflăm acum
într-un parc chiar deasupra
catacombelor. Sunt multe catacombe
în Roma. Erau locuri unde
erau îngropați primii creștini. Sunt și catacombe evreiești
aici, în Roma. Care sunt și mai vechi. Catacombele Priscilei ocupă cam 10 kilometri
de morminte. Este un labirint
din pasaje înguste chiar sub parcul
în care suntem. Dacă am săpa, am da peste tuf,
roca naturală a Romei, care e un material moale,
motiv pentru care era ideal pentru
astfel de excavații. Ce este uimitor
e că pasajele sunt unele peste celelalte. Iar catacombele,
în anumite locuri, au trei niveluri adâncime. Suntem în nordul Romei. Motivul pentru care
catacombele se află aici este că aici se afla vila unei femei romane bogate,
numită Priscila. Și se pare că a donat terenul ca și un loc unde, inițial,
urma să fie îngropată familia sa și, mai apoi,
comunitatea creștină. Deja, din secolul V mulți oameni erau
îngropați aici, au fost localizate
cam 40.000 de morminte. Să ne imaginăm mergând
printr-un pasaj întunecat, un tavan scund,
o podea nenivelată. Pe ambele părți
ale holului îngust, nișe orizontale
care abia sunt suficient de lungi
pentru a acomoda un corp. Unele sunt destul de scurte
și găzduiau copii. Iar altele sunt mai lungi
și găzduiau adulți. Mulți se află
unul peste altul. Oamenii mai bogați
ar fi escavat un spațiu suficient de mare
pentru un sarcofag. Dar majoritatea mormintelor
sunt pentru cei săraci. Iar acestea sunt trupuri
înfășurate într-un giulgiu și plasate în aceste spații
ca niște rafturi, mai apoi acoperite
cu o placă de marmură sau, pentru cei săraci,
doar bucăți de teracotă. Toate acestea
erau apoi acoperite cu un strat de ipsos,
adesea pictat. Încăperile mai mari
se numesc "cubiculum". Rafturile orizontale
se numesc "loculi". Când le vizităm astăzi, mormintele sunt goale
și dezvelite. Credem că din cauza
hoților de morminte, iar aceștia
căutau relicve, ceea ce are sens,
fiindcă unii dintre cei înmormântați aici
erau martiri. Corect, au fost uciși
fiindcă erau creștini. Iar rămășițele lor
aveau apoi o semnificație
și putere spirituală. Există un fel de
mit sau legendă față de catacombe,
că ar fi locuri secrete unde creștinii
își practicau creștinismul în timpul perioadelor
de persecuție. Dar catacombele
sunt locuri de înmormântare. Erau cunoscute creștinilor
din comunitate. Și e important
să ne amintim că au existat perioade
de persecuție împotriva creștinilor,
dar și vremuri când creștinismul era,
oarecum, tolerat. Abia din 313,
când Constantin proclamează
Edictul de la Milano, creștinismul devine tolerat în Imperiul Roman. Catacombele în sine pare să nu aibă sfârșit,
cu pasaje ramificate, cu morminte pe cât
vezi cu ochii. Dar ce e
cu adevărat important este că acestea
sunt locațiile unde găsim cea mai veche
artă creștină. Istoricii de artă
s-au întrebat de ce există creștinism
de două secole dar nu avem artă creștină. Fiindcă nu a supraviețuit? Fiindcă nu exista un vocabular creștin
care se dezvoltase? Din cauza interzicerii creării de chipuri cioplite a celei de-a
doua poruncă? E adevărat și că,
crearea de imagini, imagini ale indivizilor
și ale zeilor, era foarte comună
în Imp. Roman și creștinii
probabil că doreau să se separe
de păgânism. Nerealizarea de imagini
era un fel de a face asta. Știm că primele
imagini găsite datează din sec. III,
din anii 200. Și o parte din cea
mai veche artă e aici, în Catacombele Priscilei. Ceea ce credem că e cea mai
timpurie reprezentare a Madonnei cu Pruncul, vedem imaginea unei
femei care alăptează și o alta care arată
spre mamă și copil. Și pare că ține o carte. Dacă e așa, e o imagine
timpurie remarcabilă a unui subiect care
va ajunge atât de comun pentru mai bine de un mileniu
în istoria artei vestice. Ce credem că vedem aici, sunt numeroase scene,
printre primele invenții ale iconografiei creștine,
ale simbolismului creștin. Le găsim atât pictate, cât și sculptate. În catacombe
vedem multe inscripții care vorbesc cu
cei îngropați. Și vedem inscripții
cu simboluri creștine. Găsim ancora,
a ancora în siguranță. O referință la mântuire. Avem reprezentările
unui pește, care este o referință
la Hristos. Dar începem să vedem și subiecte foarte specifice,
ce au legătură cu temele creștine
ale mântuirii, subiecte din Vechiul
și Noul Testament. Lucru adevărat mai ales într-un cubiculum mic
numit "Capela greacă". Aceasta nu a fost o capelă și nu are vreo
legătură cu grecii. A primit numele,
fiindcă am găsit niște litere grecești aici. De fapt,
de-a lungul catacombelor găsim și greacă
și latină. A fost decorată
cu ceea ce istorici de artă numesc "primul stil" roman
de pictură pe perete, adică un strat de ipsos,
mai apoi pictat, pentru a imita
panourile de marmură. E o încercare de a face
acest loc unul foarte bogat. Probabil că este una din părțile cele
mai vechi ale catacombelor fiindcă este lângă
subsolul casei originale, care a fost deținută
de Priscila. Este bogat decorat,
dar și mic. Ar fi găzduit
câteva sarcofage pentru membrii
acestei familii. Și existau mese
luate în aceste spații ca și pomană
pentru cei morți. Sunt atât de multe
scene aici. Sunt scene din
Vechiul Testament. Scene din
Noul Testament. Fac referire
la intervenția divină, la personaje care
au suferit pentru credința lor, inclusiv povestea din
Cartea lui Daniel despre trei tineri
în cuptor. Povestea din
Vechiul Testament spune că acești tineri
au fost puși să venereze un idol păgân
din aur și au refuzat și au fost condamnați
să ardă de vii, dar au fost salvați. Putem înțelege de ce
era un subiect care îi atrăgea
pe primii creștini care, deseori, erau persecutați
pentru credința lor. Sunt și scene
din Noul Testament. Avem Adorația magilor. Învierea lui Lazăr. Acest sunt scene
care fac referire la miracolele făcute
de Iisus în timpul vieții sale. Și adesea, în imagistica
creștină timpurie, avem un accent pus
pe învățăturile lui Iisus, pe miracolele
făcute de acesta. Și abia mai târziu avem subiectele cu care
suntem familiari, răstignirea
sau învierea. Un bun exemplu
pentru felul în care s-a schimbat
înfățișarea unei scene este Sacrificiul lui Isaac. O scenă din
Vechiul Testament. În cazul acesta, avem doar
o vedere parțială. Partea de jos
a fost distrusă. În ce-a rămas, îl avem
pe Avraam în centru și pe Isaac în dreapta,
cărând lemne. E diferit față de cum
este înfățișată în arta creștină ulterioară,
unde îl vedem adesea pe Isaac pe punctul
de a fi ucis de Avraam. Încheietura lui Avraam
prinsă de un înger. Și ne putem întreba de ce ar picta
primii creștini acest subiect din Vechiul Testament,
cu Avraam și Isaac? Primii creștini priveau povestea lui Avraam și Isaac
ca o tipologie de Hristos, adică, acceptul lui Avraam
de a-și sacrifica fiul prevestea acceptul
lui Dumnezeu de a-și sacrifica
unicul fiu, pe Iisus, pentru mântuirea umanității. Dar una din cele mai
interesante scene e o scenă numită
Împărțirea pâinii. Și poate părea,
la o primă vedere, precum
Cina cea de Taină. Vedem o natură moartă,
a masă lungă și șapte bărbați
stând în spatele ei. Deci nu-i avem pe
cei 12 apostoli și Iisus. În același timp,
avem șapte coșuri, trei pe-o parte, patru pe
cealaltă, pline cu pâine. Avem pești pe masă. Pare să fie
o referință aici, nu doar la Împărtășanie,
dar și la povestea Înmulțirii pâinilor și peștilor. Ambele fiind referințe
la un miracol făcut de Iisus
în timpul vieții, lucru tipic în iconografia
creștină timpurie, dar poate fi și
o referință la liturghie, adică slujba Împărtășaniei, a pâinii și vinului luate ca și trupul
și sângele lui Iisus. Ce vedem aici este inventarea
iconografiei creștine. Sunt scene care încă
nu au fost stabilite, nu au fost încă clarificate. Dar privind această imagine, chiar e minunat să vedem racursiul vaselor de pe masă
văzute în spațiu. Ne amintește că
aceștia sunt oameni care ar fi avut acces la diverse
picturi romane sofisticate. Celălalt cubiculum despre care
vrem să vorbim este numit
Cubiculumul voalului. Din cauză că
avem o reprezentare a unei femei cu voal
în această capelă. De fapt, e aceeași femeie
înfățișată de trei ori, referință la femeia
care a decedat, care a fost
înmormântată aici. La stânga, o vedem
măritându-se, [slujbă] oficiată de
un episcop. La dreapta, o vedem
alăptând într-un scaun. Și credem că acel scaun e chiar scaunul folosit
pentru naștere. Deci, avem o referință
la mariajul ei, la maternitate și o vedem
din nou în centru, acum mai mare, într-o poziție
numită de istorici "orant". Este o poziție
de rugăciune, menită să reprezinte
femeia în viața de apoi, femeia reînviată. Toate acestea se află
într-o lunetă în fundul cubiculumului. Ea reprezintă speranța familiei că va avea o viață de apoi
binecuvântată. Ochii ei privesc în sus,
spre rai. Clar este o imagine
care se referă la mântuirea ei și locul ei în rai. Pictura nu este într-o condiție prea bună. Dar putem deduce o parte
din articulările atente ale
trăsăturilor feței. Avem o umbră
plasată sub bărbia sa pentru a crea
senzația de iluzionism. Chiar dacă mâinile sale
sunt prea mari pentru proporțiile corpului, fața îi este reprezentată
naturalistic. Trebuie să reținem că privim această pictură la o lumină electrică. Dar sigur a fost pictată la lumina slabă
a felinarelor cu ulei. De fapt, există spații, există găuri mici
de-a lungul catacombelor, unde erau plasate
lămpile cu ulei. Dar cea mai mare
pictură din încăpere e în această cupolă
scundă a tavanului. Și aici îl vedem pe Iisus reprezentat ca și
Bunul Păstor. E înconjurat de trei capre,
una peste umerii săi. Și e într-o poziție care
amintește de contrapost. Evident, artistul era familiar cu sculptura romană și poate și pictura romană. Iisus e înfățișat tânăr. Nu are barbă. Și lângă el sunt doi copaci
cu porumbei în vârf. Noțiunea aici este că Iisus va avea grijă de adepții săi precum un bun păstor
are grijă de turma sa. Deși Iisus stă naturalistic, este arătat central, frontal, cu capre în laterale
și cu boscheți cu porumbei în părți. Avem o imagine
foarte simetrică. Și prin asta
cred că exprimă ceva transcendent,
ceva ceresc. Și avem
mai multe simboluri care înconjoară
rondoul central. Vedem păuni, un simbol
al vieții eterne. Și alte păsări ce credem
că sunt prepelițe, simboluri ale pământului,
ce merg pe pământ. Deci Iisus este între pământesc și ceresc. Apoi, în cele
patru pandantive, avem porumbei
cu ramuri de măslin. Deci, ce vedem aici
sunt chiar primii pași a ceea ce va deveni
măreața tradiție a artei creștine.