Catacombele Priscilei, Roma

Doar ce am mers prin Catacombele Priscilei din Roma. Și ne aflăm acum într-un parc chiar deasupra catacombelor. Sunt multe catacombe în Roma. Erau locuri unde erau îngropați primii creștini. Sunt și catacombe evreiești aici, în Roma. Care sunt și mai vechi. Catacombele Priscilei ocupă cam 10 kilometri de morminte. Este un labirint din pasaje înguste chiar sub parcul în care suntem. Dacă am săpa, am da peste tuf, roca naturală a Romei, care e un material moale, motiv pentru care era ideal pentru astfel de excavații. Ce este uimitor e că pasajele sunt unele peste celelalte. Iar catacombele, în anumite locuri, au trei niveluri adâncime. Suntem în nordul Romei. Motivul pentru care catacombele se află aici este că aici se afla vila unei femei romane bogate, numită Priscila. Și se pare că a donat terenul ca și un loc unde, inițial, urma să fie îngropată familia sa și, mai apoi, comunitatea creștină. Deja, din secolul V mulți oameni erau îngropați aici, au fost localizate cam 40.000 de morminte. Să ne imaginăm mergând printr-un pasaj întunecat, un tavan scund, o podea nenivelată. Pe ambele părți ale holului îngust, nișe orizontale care abia sunt suficient de lungi pentru a acomoda un corp. Unele sunt destul de scurte și găzduiau copii. Iar altele sunt mai lungi și găzduiau adulți. Mulți se află unul peste altul. Oamenii mai bogați ar fi escavat un spațiu suficient de mare pentru un sarcofag. Dar majoritatea mormintelor sunt pentru cei săraci. Iar acestea sunt trupuri înfășurate într-un giulgiu și plasate în aceste spații ca niște rafturi, mai apoi acoperite cu o placă de marmură sau, pentru cei săraci, doar bucăți de teracotă. Toate acestea erau apoi acoperite cu un strat de ipsos, adesea pictat. Încăperile mai mari se numesc "cubiculum". Rafturile orizontale se numesc "loculi". Când le vizităm astăzi, mormintele sunt goale și dezvelite. Credem că din cauza hoților de morminte, iar aceștia căutau relicve, ceea ce are sens, fiindcă unii dintre cei înmormântați aici erau martiri. Corect, au fost uciși fiindcă erau creștini. Iar rămășițele lor aveau apoi o semnificație și putere spirituală. Există un fel de mit sau legendă față de catacombe, că ar fi locuri secrete unde creștinii își practicau creștinismul în timpul perioadelor de persecuție. Dar catacombele sunt locuri de înmormântare. Erau cunoscute creștinilor din comunitate. Și e important să ne amintim că au existat perioade de persecuție împotriva creștinilor, dar și vremuri când creștinismul era, oarecum, tolerat. Abia din 313, când Constantin proclamează Edictul de la Milano, creștinismul devine tolerat în Imperiul Roman. Catacombele în sine pare să nu aibă sfârșit, cu pasaje ramificate, cu morminte pe cât vezi cu ochii. Dar ce e cu adevărat important este că acestea sunt locațiile unde găsim cea mai veche artă creștină. Istoricii de artă s-au întrebat de ce există creștinism de două secole dar nu avem artă creștină. Fiindcă nu a supraviețuit? Fiindcă nu exista un vocabular creștin care se dezvoltase? Din cauza interzicerii creării de chipuri cioplite a celei de-a doua poruncă? E adevărat și că, crearea de imagini, imagini ale indivizilor și ale zeilor, era foarte comună în Imp. Roman și creștinii probabil că doreau să se separe de păgânism. Nerealizarea de imagini era un fel de a face asta. Știm că primele imagini găsite datează din sec. III, din anii 200. Și o parte din cea mai veche artă e aici, în Catacombele Priscilei. Ceea ce credem că e cea mai timpurie reprezentare a Madonnei cu Pruncul, vedem imaginea unei femei care alăptează și o alta care arată spre mamă și copil. Și pare că ține o carte. Dacă e așa, e o imagine timpurie remarcabilă a unui subiect care va ajunge atât de comun pentru mai bine de un mileniu în istoria artei vestice. Ce credem că vedem aici, sunt numeroase scene, printre primele invenții ale iconografiei creștine, ale simbolismului creștin. Le găsim atât pictate, cât și sculptate. În catacombe vedem multe inscripții care vorbesc cu cei îngropați. Și vedem inscripții cu simboluri creștine. Găsim ancora, a ancora în siguranță. O referință la mântuire. Avem reprezentările unui pește, care este o referință la Hristos. Dar începem să vedem și subiecte foarte specifice, ce au legătură cu temele creștine ale mântuirii, subiecte din Vechiul și Noul Testament. Lucru adevărat mai ales într-un cubiculum mic numit "Capela greacă". Aceasta nu a fost o capelă și nu are vreo legătură cu grecii. A primit numele, fiindcă am găsit niște litere grecești aici. De fapt, de-a lungul catacombelor găsim și greacă și latină. A fost decorată cu ceea ce istorici de artă numesc "primul stil" roman de pictură pe perete, adică un strat de ipsos, mai apoi pictat, pentru a imita panourile de marmură. E o încercare de a face acest loc unul foarte bogat. Probabil că este una din părțile cele mai vechi ale catacombelor fiindcă este lângă subsolul casei originale, care a fost deținută de Priscila. Este bogat decorat, dar și mic. Ar fi găzduit câteva sarcofage pentru membrii acestei familii. Și existau mese luate în aceste spații ca și pomană pentru cei morți. Sunt atât de multe scene aici. Sunt scene din Vechiul Testament. Scene din Noul Testament. Fac referire la intervenția divină, la personaje care au suferit pentru credința lor, inclusiv povestea din Cartea lui Daniel despre trei tineri în cuptor. Povestea din Vechiul Testament spune că acești tineri au fost puși să venereze un idol păgân din aur și au refuzat și au fost condamnați să ardă de vii, dar au fost salvați. Putem înțelege de ce era un subiect care îi atrăgea pe primii creștini care, deseori, erau persecutați pentru credința lor. Sunt și scene din Noul Testament. Avem Adorația magilor. Învierea lui Lazăr. Acest sunt scene care fac referire la miracolele făcute de Iisus în timpul vieții sale. Și adesea, în imagistica creștină timpurie, avem un accent pus pe învățăturile lui Iisus, pe miracolele făcute de acesta. Și abia mai târziu avem subiectele cu care suntem familiari, răstignirea sau învierea. Un bun exemplu pentru felul în care s-a schimbat înfățișarea unei scene este Sacrificiul lui Isaac. O scenă din Vechiul Testament. În cazul acesta, avem doar o vedere parțială. Partea de jos a fost distrusă. În ce-a rămas, îl avem pe Avraam în centru și pe Isaac în dreapta, cărând lemne. E diferit față de cum este înfățișată în arta creștină ulterioară, unde îl vedem adesea pe Isaac pe punctul de a fi ucis de Avraam. Încheietura lui Avraam prinsă de un înger. Și ne putem întreba de ce ar picta primii creștini acest subiect din Vechiul Testament, cu Avraam și Isaac? Primii creștini priveau povestea lui Avraam și Isaac ca o tipologie de Hristos, adică, acceptul lui Avraam de a-și sacrifica fiul prevestea acceptul lui Dumnezeu de a-și sacrifica unicul fiu, pe Iisus, pentru mântuirea umanității. Dar una din cele mai interesante scene e o scenă numită Împărțirea pâinii. Și poate părea, la o primă vedere, precum Cina cea de Taină. Vedem o natură moartă, a masă lungă și șapte bărbați stând în spatele ei. Deci nu-i avem pe cei 12 apostoli și Iisus. În același timp, avem șapte coșuri, trei pe-o parte, patru pe cealaltă, pline cu pâine. Avem pești pe masă. Pare să fie o referință aici, nu doar la Împărtășanie, dar și la povestea Înmulțirii pâinilor și peștilor. Ambele fiind referințe la un miracol făcut de Iisus în timpul vieții, lucru tipic în iconografia creștină timpurie, dar poate fi și o referință la liturghie, adică slujba Împărtășaniei, a pâinii și vinului luate ca și trupul și sângele lui Iisus. Ce vedem aici este inventarea iconografiei creștine. Sunt scene care încă nu au fost stabilite, nu au fost încă clarificate. Dar privind această imagine, chiar e minunat să vedem racursiul vaselor de pe masă văzute în spațiu. Ne amintește că aceștia sunt oameni care ar fi avut acces la diverse picturi romane sofisticate. Celălalt cubiculum despre care vrem să vorbim este numit Cubiculumul voalului. Din cauză că avem o reprezentare a unei femei cu voal în această capelă. De fapt, e aceeași femeie înfățișată de trei ori, referință la femeia care a decedat, care a fost înmormântată aici. La stânga, o vedem măritându-se, [slujbă] oficiată de un episcop. La dreapta, o vedem alăptând într-un scaun. Și credem că acel scaun e chiar scaunul folosit pentru naștere. Deci, avem o referință la mariajul ei, la maternitate și o vedem din nou în centru, acum mai mare, într-o poziție numită de istorici "orant". Este o poziție de rugăciune, menită să reprezinte femeia în viața de apoi, femeia reînviată. Toate acestea se află într-o lunetă în fundul cubiculumului. Ea reprezintă speranța familiei că va avea o viață de apoi binecuvântată. Ochii ei privesc în sus, spre rai. Clar este o imagine care se referă la mântuirea ei și locul ei în rai. Pictura nu este într-o condiție prea bună. Dar putem deduce o parte din articulările atente ale trăsăturilor feței. Avem o umbră plasată sub bărbia sa pentru a crea senzația de iluzionism. Chiar dacă mâinile sale sunt prea mari pentru proporțiile corpului, fața îi este reprezentată naturalistic. Trebuie să reținem că privim această pictură la o lumină electrică. Dar sigur a fost pictată la lumina slabă a felinarelor cu ulei. De fapt, există spații, există găuri mici de-a lungul catacombelor, unde erau plasate lămpile cu ulei. Dar cea mai mare pictură din încăpere e în această cupolă scundă a tavanului. Și aici îl vedem pe Iisus reprezentat ca și Bunul Păstor. E înconjurat de trei capre, una peste umerii săi. Și e într-o poziție care amintește de contrapost. Evident, artistul era familiar cu sculptura romană și poate și pictura romană. Iisus e înfățișat tânăr. Nu are barbă. Și lângă el sunt doi copaci cu porumbei în vârf. Noțiunea aici este că Iisus va avea grijă de adepții săi precum un bun păstor are grijă de turma sa. Deși Iisus stă naturalistic, este arătat central, frontal, cu capre în laterale și cu boscheți cu porumbei în părți. Avem o imagine foarte simetrică. Și prin asta cred că exprimă ceva transcendent, ceva ceresc. Și avem mai multe simboluri care înconjoară rondoul central. Vedem păuni, un simbol al vieții eterne. Și alte păsări ce credem că sunt prepelițe, simboluri ale pământului, ce merg pe pământ. Deci Iisus este între pământesc și ceresc. Apoi, în cele patru pandantive, avem porumbei cu ramuri de măslin. Deci, ce vedem aici sunt chiar primii pași a ceea ce va deveni măreața tradiție a artei creștine.