Biserica Santa Maria Antiqua

(muzică) Doar ce am mers prin una din cele mai vechi biserici din Roma, Santa Maria Antiqua. Și ce e fascinant la Santa Maria Antiqua sunt picturile care se întind pe câteva secole, dintr-o vreme din care puține ne-au rămas. Biserica e localizată pe o pantă a Dealului Palatin. Cuvântul acesta, "palatin", e originea cuvântului pentru "palat" fiindcă împărații romani își aveau palatele pe acest deal și credem că Santa Maria Antiqua a refolosit o clădire mai veche care poate era o casă a gărzilor palatului. Există o rampă care ar fi permis carelor să urce în vârful dealului. E interesant să ne gândim la această transformare, din Roma păgână în Roma creștină și, desigur, figura cheie a acelei transformări este Constantin, care legalizează practicarea creștinismului și care, spune legenda, se convertește la creștinism la sfârșitul vieții sale. Constantin e important și fiindcă mută capitala de la Roma la o nouă capitală, botezată după el, numită Constantinopol, în est. Asta înseamnă că Roma devine mai puțin importantă politic. Să derulăm acum spre secolul VI, când a fost consacrată această biserică, când Roma nu mai e un mare oraș imperial. Dar ai această populație creștină și ai biserici care au fost ctitorite de Constantin, inclusiv Bazilica Sf. Petru. Și mai târziu, Santa Sabina. Și Santa Maria Antiqua cu picturile sale unice. Dar în 847 a fost un cutremur teribil. Între cutremur și sec. XVII, când a fost construită o biserică nouă în acest loc, Santa Maria Antiqua a fost uitată. Cineva săpa prin grădina acelei biserici noi și a dezgropat o mică porțiune din cea originală. Au fost făcute câteva excavații, dar, interesant, biserica a fost reîngropată și abia la începutul sec. XX, biserica nouă a fost mutată și au început excavațiile științifice. Între 2001 și 2016, o importantă muncă de conservare a fost oferită picturilor. Capela e din nou deschisă publicului, mulțumită romanilor, desigur, dar cu ajutor din partea norvegienilor și al World Monuments Fund din New York. Și poți călătorii în timp să vezi cum arăta Roma creștină în secolele VI, VII și VIII. Să ne uităm la o pictură din fiecare perioadă. Să începem cu pictura de pe peretele ce a primit cea mai mare atenție. E numit peretele palimpsest. Cuvântul palimpsest se referă la o bucată de hârtie, de pergament, al cărei conținut original a fost răzuit pentru a fi refolosită hârtia. E o suprafață cu mai multe straturi de conținut. Cu alte cuvinte, nu a fost răzuită complet, așa că ar mai putea fi urme și putem afla despre folosirile și refolosirile peretelui. Se află la dreapta absidei, în capătul bisericii. Cea mai veche figură de aici este numită Maria Regina. Maria, Regina Cerurilor. Regina, adică regină, în latină. Dar e un nume potrivit, fiindcă e împrăcată precum o regină bizantină. Poartă o coroană, e acoperită de perle și nestemate. E foarte frontală, este statică, simetrică. Îl ține pe Pruncul Iisus în poala sa și la stânga sa, vedem un înger. Ai menționat că este simetric și din cauza asta,știm că ar fi trebuit să fie alt înger, în partea opusă. Când absida a fost săpată în perete, am pierdut îngerul. Următorul strat datează cu vreo 50 ani mai târziu. Vedem aici un înger numit Îngerul Pompeian, iar la stânga, o parte din fața Mariei. Deci știm că era o scenă a Bunei Vestiri, a îngerului Gabriel, dându-i de veste Mariei că îl va concepe pe Iisus. Dar uite ce diferență radicală de stil pictural avem. Avem această modulare a luminii și umbrei, avem senzația că figurile se întorc. E foarte diferit față de calitatea plată, frontală, a Mariei Regina. Dacă nu era deja complicat, mai avem un strat unde vedem o figură masculină care se uită peste umărul Mariei Regina. E un preot al bisericii purtând o aureolă, ce este foarte frontal, precum Maria Regina. Și putem vedea, peste fundalul gri-albăstrui, scrieri în greacă, care sunt tot din acest ultim strat. Istoricii de artă nu știu de ce acest perete și alte părți ale bisericii, au straturi de picturi. Să mergem în cealaltă parte a sanctuarului, să privim o pilă unde se află o pictură mai intactă din secolul VII. Este o scenă din Cartea macabeilor. O avem pe Solomona și cei șapte fii ai ei. Și-a privit cei șapte fii cum sunt executați pentru credința lor. Un subiect foarte important pentru primii creștini, care erau și ei persecutați pentru credința lor. Ce găsesc impresionant la acestă pictură sunt energia și naturalismul. Foarte diferite față de Maria Regina. Uite cum modelează lumina și umbra faldurile hainelor. Acea bandană în jurul capului și cea de pe pieptul ei. Accentele de lumină sunt făcute cu mișcări rapide. Clar, face referire la o tradiție clasicistă care era interesată de redarea formelor pe rotund. Deși e foarte frontală, corpul ei este alungit. Creștinismul își găsea propriul limbaj pictural. Pictorii acestor vremuri vor să reprezinte divinul, nu lumea fizică, unul din motivele pentru care aveam astfel de alungiri, această subțiere a corpului; nu erau menite să fie personaje pe care le-am putea întâlnii, sunt figuri simbolice ce reprezintă lumea spirituală. Să mai privim o imagine. E o scenă a Răstignirii și e atât de interesantă fiindcă e o vreme când, în partea estică a imperiului, imaginile sunt interzise în biserică. E o perioadă numită Iconoclasm; vremea în care imaginile erau privite cu suspiciune. Erau obiecte la care te puteai ruga direct și asta putea deruta credincioșii, dar nu suntem în est, aici e Roma și avem această răstignire la scară mare, de parcă biserica face o declarație. Curtea din est poate că interzise imaginile religioase, dar aici, la Roma, se produc imagini pentru a inspira credincioșii. Acestea sunt picturi în frescă. Sunt făcute pe tencuială proaspătă, dar aici avem un ingredient interesant. În vest, frescele obișnuiau să fie pictate pe pereți simpli de ipsos, dar o tehnică estică includea paie și alte materiale organice. Interesant e că frescele din Santa Maria Antiqua folosesc tehnica estică și îi face pe istoricii de artă și pe conservatori să creadă că au fost făcute de artiști din partea estică a imperiului, iar asta face aceste picturi și mai semnificative, căci înseamnă că sunt exemple foarte rare ale tradiției picturale care era sub atac în imperiul estic. Și ne oferă un indiciu despre cum ar fi arătat acele picturi, care sunt acum pierdute timpului. Mai puțin la Santa Maria Antiqua.