Bazilica Santa Sabina, Roma

(muzică) Suntem în vârful Dealului Aventin din Roma, la Bazilica Santa Sabina. Datează din anii 400, la doar 100 de ani după ce Constantin legalizează creștinismul. Are o superbă vedere asupra orașului Roma și se simte ca un palat important. Mărețele temple antice romane erau pe dealurile de lângă, precum Dealul Capitolin se afla templul antic păgân dedicat lui Jupiter. Astfel, avea sens să fie aici, să vorbească de noua religie oficială a Imperiului Roman. Primii creștini nu au inventat o arhitectură complet nouă. Din contră, au privit în urmă la clădirile mari ale Romei antince. Au readaptat bazilica. Aceasta era, în Roman antică păgână, o clădire administrativă. E interesant să comparăm clădirile religioase ale păgânilor și creștinilor. Când ne gândim la un templu grecesc sau roman, ne gândim la o casă pentru zeul și zeița care sunt onorați [acolo] și nu ar fi avut prea mult spațiu interior. Adesea, suficient doar pentru sculptura cultului. Dar bazilica e o structură bună pentru primii creștini, fiindcă putea găzdui un număr mare de oameni. Emana un fel de autoritate imperială. Era o clădire guvernamentală și era asociată cu imperiul și, ca religie oficială, ai fi vrut să comunici asta. Celălalt lucru important era că o bazilică putea avea o axă longitudinală, care putea concentra atenția în capătul opus intrării, așa că un număr mare de oameni se puteau aduna pentru liturghie, cu atenția îndreptată spre altar. Și vedem asta aici, la Santa Sabina. Fiecare dintre aceste arce enorme crează un ritm vizual care-ți poartă ochii înspre acest punct critic. Istoricii de artă adoră să vorbească despre cum, la Santa Sabina, ne facem o idee despre cum arăta Vechea Bazilică Sf. Petru. Vechea Bazilică Sf. Petru era importantă fiindcă a fost construită de Constantin. Când a legalizat creștinismul, a început să contruiască primele biserici în orașele importante, de-a lungul imperiului. Iar aici, în Roma, a comisionat clădirea Vechii Bazilici Sf. Petru, reconstruită în Renaștere. Dar bazilica originală era cu 100 de ani mai veche decât Santa Sabina. Deci, această clădire ne oferă o idee despre cum arăta acea clădire. Totuși, acea clădire avea două diferențe importante. Era mult mai mare ca Santa Sabina. Era la o scară imperială, dar și tavanul navei era din grinde cu zăbrele și avea culoare duble pe ambele părți ale navei, pentru a acomoda mișcarea unui număr mare de oameni prin acel spațiu. Vechea, dar și noua Bazilică Sf. Petru, cea reconstruită în Renaștere, a fost mormântul Sfântului Petru. Era un loc de pelerinaj foarte important, trebuia să acomodeze un număr mare de oameni. Dar e minunat că ne facem o idee despre cum arata biserica comisionată de Constantin când intrăm în Santa Sabina. E un element chiar interesant în pridvor, să ne uităm la el înainte să intrăm. Privim o ușă de lemn cioplită ce datează din sec. V. A fost intens restaurată, dar e remarcabil cum o ușă de lemn, cioplită cu scene din Vechiul și Noul Testament, supraviețuiește din sec. V. De obicei, materialele organice, precum lemnul, nu rezistă atât de mult. Dar e o scenă anume care e interesantă pentru istoricii de artă, e în colțul din stânga sus al ușii. Poate fi unul din primele exemple ale unei Răstigniri. Foarte interesantă fiindcă, în cea mai timpurie artă creștină, nu vedem Învierea sau Răstignirea, atenția era pe faptele și miracolele lui Iisus. Nu vedem, de fapt, crucea, vedem un personaj central cu brațele întinse și pe laturi sunt două figuri mai mici, probabil cei doi hoți care au fost crucificați alături de Iisus. Hai să intrăm. Am intrat în Santa Sabina, spațiul e destul de deschis. Avem o vedere bună în josul navei și câte un culoar pe ambele părți, înspre absidă, unde se află altarul. Absida e acel spațiu semicircular opus intrării în biserică. Spre deosebire de multe alte biserici, nu are un transept, adică un culoar care merge de-a latul bisericii. Dar aici avem un spațiu foarte simplu cu o navă, absida într-un capăt și câte un culoar pe ambele părți. Spațiul e frumos și luminat ușor de lumina soarelui care vine prin cleristoriu. E interesant că nu există sticlă acolo, ci o formă cristalină de ghips, care lasă înăuntru o mare cantitate de lumină. Această biserică are un tavan plat deasupra navei, cu grinzi enorme de lemn ce ajută la susținerea sa. Are un acoperiș în două ape deasupra, dar printre elementele cele mai distincte sunt coloanele care încadrează laturile navei. Se numesc "spolia". Sunt coloane refolosite de la o clădire păgână și au fost reutilizate în acest context creștin. Iar aceste coloane susțin o arcadă de arce. În ecoansoanele arcelor îndreptate spre navă, sunt imagini făcute din pietra dura care înfățișează un potir și farfurii de pâine. Astfel, în mod repetat, de-a lungul navei avem o referință la Împărtășanie. Și vedem asta și în absidă. Împărtășania sau Cuminecătura, face parte din liturghia creștină unde preotul interpretează sacrificiul și învierea lui Iisus prin oferirea pâinii și a vinului, care sunt, miraculos, trupul și sângele lui Iisus. Acest tip de clădire va avea să fie o sursă pentru arhitectura bisericilor creștine din restul istoriei. Deși, majoritatea cu un transept, care ajunge să semnifice crucea pe care a fost răstignit Iisus. Între arcada navei și cleristoriu avem un perete care, în majoritate bisericilor creștine timpurii, ar fi conținut decorații, fresce sau mozaicuri, precum la biserica Sant'Apollinare Nuovo, din Ravenna, dar aici, acele decorații au dispărut. Un alt element foarte atrăgător al acestei biserici este retablul, care separă sanctuarul de navă. Este elaborat sculptat. Deci, Santa Sabina ne oferă o idee despre cum arătau primele clădiri creștine, ea privind în urmă la tradiția păgână. Dar în același timp, stabilește forma pe care o vor urma atât de multe biserici creștine. Precum multe biserici din Roma, de-a lungul secolelor, spațiul a fost transformat. Au fost adăugate două capele baroce, dar rămâne foarte mult din forma originală a Santei Sabina, încât chiar putem fi transportați înapoi în timp, în secolul V. (muzică)