If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Mausoleul Galla Placidia, Ravenna

Mausoleul Galla Placidia, 425 e.n., Ravenna, Italia Vorbitori: Dr. Beth Harris și Dr. Steven Zucker. Creat de Beth Harris şi Steven Zucker.

Transcript video

Suntem în așa-numitul Mausoleu al Gallei Placidia, din orașul Ravenna, în Italia. Când ne gândim la istoria Imperiului Roman, ne gândim la orașul Roma. Nu ne gândim la Ravenna, dar Ravenna a jucat un rol important spre sfârșitul Imp. Roman. Imp. Roman avea probleme în secolele III și IV, adică, la 300 de ani după Hristos. Fusese divizat, reunit și divizat din nou. Este o istorie complicată. Și apoi erau popoarele migratoare care veneau în imperiu. Poate că-i știm ca fiind ostrogoții, vizigoții și hunii. În final, Constantin va mutat capitala imperiului, de la Roma, într-o locație strategică din est, numită astăzi Istanbul, dar care fusese redenumită Constantinopol. Înainte să fie Constantinopol, a fost mărețul oraș grecesc Bizanț, de aceea numim cultura din partea estică a imperiului, bizantină. Imp. Roman era practic împărțit în acel moment între tradițiile care începuseră să se dezvolte independent în est și cele care se dezvoltau independent în vest. Aici suntem la începutul sec. V, iar Galla Placidia era fiica împăratului Teodosiu. Și fratele Gallei Placidia mută capitala jumătății vestice a Imp. Roman aici, la Ravenna. Ravenna era un port important în Roma Antică. Augustus își ținea jumătate din flotă aici fiindcă orașul era, practic, înconjurat de o mlaștină pe o parte și de Marea Adriatică pe cealaltă. Să vorbim puțin despre Galla Placidia, fiindcă e uimitoare. Este fiica împăratului care domnea de la Constantinopol și este sora celui care va conduce capitala vestică. Tătăl ei a măritato cu regele goților, într-o alianță politică. În final, se va recăsătorii, iar fiul ei va deveni împărat, dar era prea tânăr pentru a conduce. Ea a condus Imp. Roman de Apus în locul fiului ei până când fiul ei a fost destul de mare pentru a prelua puterea. Deci, era o femeie foarte puternică și a fost responsabilă pentru construcția a multor clădiri din Ravenna, inclusiv acest mausoleu care era inițial atașat de o biserică construită de ea. I-am spus "așa-numitul" mausoleu fiindcă istoricii de artă credeau pe vremuri că a fost îngropată aici. Acum credem că aceasta a murit la Roma și nu a fost îngropată aici. Din exterior, așa-numitul mausoleu e destul de mic. Este făcut din cărămizi antice refolosite. Să ne amintim, acesta a fost un oraș important pentru marină, așa că oamenii din sec. V au dezmembrat acele clădiri vechi și au refolosit acele materiale și asta avem aici. Clădirea era mai înaltă, dar pământul din jurul ei s-a înălțat. Dar lucrul pentru care vine toată lumea e interiorul, fiindcă exteriorul nu e cine știe ce, dar în interior e superbă. Pereții sunt acoperiți cu doi metri și ceva de marmură și apoi, deasupra, cu mozaicuri incredibile. Este un exemplu rar unde mozaicurile originale sunt complet intacte. Clădirea în sine are forma unei cruci, iar pentru fiecare din cele patru nave există bolte. Apoi, în centru, avem o cupolă mică, iar toate acestea sunt acoperite cu mozaicuri. Mozaicurile sunt bucăți mici de piatră sau, în cazul acesta, de sticlă. Sunt colorate strălucitor în albastru, verde, roșu și auriu. În cazul de față, aurul a fost pus între bucățile de sticlă, iar aceste bucăți, sau tessera, sunt puse un pic pe muchii. Cu alte cuvinte, nu sunt perfect plane față de perete, astfel că pot capta lumina și pot strălucii. Lucru adevărat atunci când această încăpere era luminată, nu de o lumină electrică, cu razele ei constante, ci de lumina pâlpâitoare a felinarelor. Deci, chiar experimentăm senzația unei alte lumi. Să ne uităm la câteva mozaicuri. Majoritatea peretelui este acoperit cu forme decorative. Forme care poate că ne amintesc de relifurile Romei antice. De exemplu, vedem frunze de acant și viță de vie, în mod special avem vița de vie, care se referă la Taina Împărtășaniei, pâinea și vinul, trupul și sângele lui Hristos. Când pășim în mausoleu, primul mozaic pe care îl vedem este unul pe care nu-l înțelegem pe deplin. Înfățișează un sfânt la dreapta. Acesta ține o carte și o cruce. Are și o aureolă în spatele său. Și pare că aleargă spre un foc aflat sub o fereastră mică. Iar acel foc are un grătar peste el. Presupunem adesea că este Sfântul Laurențiu, fiindcă Sf. Laurențiu a fost martirizat prin ardere. Și el este sfântul pe care îl vedem cel mai des în iconografia vestică, dar fiindcă, pe partea cealaltă, vedem un cabinet deschis ce înfățișează patru cărți, Matei, Marcu, Luca și Ioan, cele patru Evanghelii. Fiindcă sfântul ține cartea, un cercetător a sugerat că el ar putea fi Sf. Vincențiu din Zaragoza, a cărui legendă implică cărți, spre deosebire de Sf. Laurențiu. Sf. Vincențiu sau Sf. Laurențiu, cine-o fi el, e îmbrăcat, ca toate figurile din clădirea asta, încât arată ca un roman antic. Există un fel de animație minunată a figurii sale; veșmântul se flutură în spatele său ca și cum aleargă în față. Și acea energie exprimată în haine, o găsim și în flăcări. Vedem flăcările de sub grătar, dar le vedem și umbra pe peretele din spate sau ce ar trebui să fie peretele. E dificil să vorbim despre acesta ca și un spațiu care are sens fiindcă, evident, nu e prea naturalistic. Cabinetul nu are sens. Avem un fundal plat, dar totuși, avem și niște aspecte naturalistice, precum veșmântul purtat de sfânt, care oferă impresia de modelare a formei și de tridimensionalitate. Există și o specificitate aparte. Dacă privim grătarul, se află, de fapt, pe roți. Există aceste decizii pentru a plasa niște elemente foarte specifice, chiar dacă nu le înțelem pe deplin. Opus acestui mozaic, acestui timpan, se află un altul, chiar deasupra ușii, pe care nu-l vedem până când nu ne întoarcem să ieșim. Aici îl vedem pe Iisus ca și Bunul Păstor. Din nou, pentru mine arată foarte antic roman, deși poartă o aureolă. Dar își întoarce trupul într-un mod foarte natural, stând într-un peisaj înconjurat de oi. Există acea minunată torsiune a corpului. E atât de clasică și e o observație atentă a felului în care trupul uman se mișcă. Totuși, în același timp, dispune de acea simplificare a formelor corpului care îl plasează clar la începutul perioadei medievale. Este și o imagine foarte simetrică, cu figura în mijloc și câte trei oi pe fiecare parte. În ansamblu, există o calitate decorativă. Iconografia, sau simbolismul, lui Iisus înfățișat ca și păstor vine direct din Evanghelia după Ioan. E ideea că Iisus își conduce turma, îi conduce pe credincioși, având grijă de aceștia. Iisus arată neobișnuit de tânăr. În mod normal, ne așteptăm să-l vedem mai bătrân și cu barbă, iar aici este tânăr și bărbierit. Este o imagine superbă cu acele nuanțe de verde. Avem frunze de palmier care răsar din spatele pietrelor de pe linia orizontului și care sunt acoperite cu aur. Întreaga imagine are o anumită frumusețe și luminozitate care sunt, pur și simplu, minunate.