Manuscrise pentru devoțiune

Multe manuscrise au fost create pentru devoțiunea publică sau privată. Manuscrisele pentru Liturghie includeau și sacramentarul, gradualul și misalul, descrise mai jos, pe lângă altele. Pentru rugăciunea personală, oamenii din toate clasele sociale se foloseau de cărțile orelor.

Sacramentarul, cel mai important tip de carte liturgică folosită în Biserica medievală timpurie, conține rugăciunile recitate de către preot în timpul Liturghiei. Cartea stătea deschisă pe altarul bisericii—cel mai sacru loc din clădire—în timp ce preotul celebra Liturghia, iar enoriașii îl priveau. Acest manuscris sacramentar ottonian (vezi imaginile de mai jos) include și o Răstignire, la dreapta, inițiale superb iluminate și măiestrie în decorare. Pe pagina din stânga, textul a fost în mare parte realizat din aur și argint. Aceste materiale de lux, cu fundalul purpuriu-roșiatic care imită pergamentele purpurii ale antichității, ne trimit cu gândul la cele mai splendide cărție ale Romei Imperiale.

Gradualul

Gradualele conțineau părțile cântate ale Liturghiilor. Gradualul de deasupra are peste 60 cm înălțime și este unul din cele mai mari volume din colecția de manuscrise de la Muzeul Getty. Dimensiunea a fost intenționată: permitea unui grup de cântăreți, ce stăteau în fața sa, să citească notele și versurile.

Acesta gradual era evocator pentru Renașterea de apogeu. Precum alte lucrări de artă de la sfârșitul sec. XV sau începutul sec. XVI, este decorat cu reprezentări de nestemate și camee antice, putti, ghirlande și Grotești (creaturi fantastice).

Misalul este o carte pentru slujbe ce conține cântări, rugăciun și lecturi, alături de instrucțiuni ceremoniale. Misalul pe care îl vedem aici a fost comisionat de către Cosimo de' Migliorati.

Cosimo de' Migliorati era episcop de Bologna și cardinal pe vremea când a fost elevat la papalitate, devenind Papa Inocențiu al VII-lea. Miniaturile superbe din această carte înfățișează scene religioase, dar marginile decorate sunt de natură seculară. Acestea conțin drolerii (figuri amuzante sau grotești), alături de detalii heraldice. Paginile au conținut inițial stema lui Cosimo de' Migliorati, dar acestea au fost repictate cu stema unui propietar ulterior, Antipapa Ioan al XXIII-lea (care era un papă ales prin vot, spre deosebire de unul ales canonic).

Una din cele mai populare cărți din secolele XIV-XVI era cartea orelor. Carțile orelor conțin texte devoționale concepute pentru a ajuta rugăciunea privată și erau adesea iluminate somptuos. Deoarece nicio carte nu a fost creată într-o cantitate mai mare în Evul Mediu târziu, cartea orelor a ajuns să fie numită un bestseller medieval. Am putea spune că aceasta este un calendar bisericesc și un planificator zilnic de rugăciune, fiindcă ajută la organizarea timpului pe parcursul anului și la structurarea devoțiunii zilnice. Textul central este Orele Fecioarei, care conține psalmi, cântări, rugăciuni și lecturi care trebuie recitate în timpul celor opt ore canonice ale zilei. Pe lângă asta, aceste manuscrise includ și un calendar al celor mai importante sărbători și instrumentele necesare pentru a calcula data Paștelui, cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin.

Orele Ruskin este un exemplu relativ timpuriu de carte a orelor (vezi mai sus). Manuscrisul abundent decorat include aproape 100 de inițiale (litere ce conțin scene sau figuri recognoscibile), miniaturi ce ilustrează calendarul și o ectenie ilustrată. Alte iluminări, numite marginalia apar pe multe dintre pagini. Vignete seculare cu animale și figuri amuzante sunt menite să ofere un balans jucăuș pentru narativele creștine. În detaliu (dreapta sus), doi bărbați aflați pe extensiile marginale ale decorațiunilor par să fie angajați într-un joc al lașului, cu maimuțe în spinare. Deși jocul lor nu are vreo legătură cu subiectul sacru al Vizitei Fecioarei, pozițiile lor sunt o adaptare haioasă a salutului femeilor de deasupra.

Să comparăm acum o altă pagină din Orele Ruskin, c. 1300, cu Cartea orelor Spinola, datată circa 210 ani mai târziu. Ambele scene de mai jos înfățișează Buna Vestire. Pagina mai veche din stânga este în mare parte acoperită de text, frazele de la începutul Psalmului 50. Alături de aceste cuvinte avem decorațiuni șerpuitoare precum o viță de vie. Figurile sunt relativ plate și, în cazul Fecioarei Maria și a lui Gabriel, așezate peste un fundal diaperat (un fundal tradițional, cu modele plate).

Ca și contrast, povestea din cartea Spinola (paginea de deasupra, dreapta) este înfățișată mai vizual, acompaniată doar de o frază scurtă. Fundalul este la fel de detaliat precum figurile. Artistul a acordat o atenție deosebită perspectivei și senzației de spațiu din cadrul picturii, înfățișând atât exteriorul clădirii, cât și o secțiune decupată pentru ca privitorul să poată fi martor la scena sacră. Aceste diferențe reflectă schimbările survenite în pictura renascentistă, cu noi interese pentru modelarea tridimensională, înfățișarea arhitecturii și pentru peisajele detaliate.