Conţinutul principal
Istoria artei
Curs: Istoria artei > Unitatea 5
Lecția 7: Introducere în arta creștină timpurieArta creștină timpurie
Începuturile unei arte creştine identificabile datează de la sfârşitul secolului II şi începutul secolului III. Având în vedere interdicțiile Vechiului Testament împotriva chipurilor cioplite, este important să luăm în considerare de ce a apărut, de fapt, arta creștină. Utilizarea imaginilor va fi o problemă continuă în istoria creștinismului. Cea mai bună explicaţie pentru apariţia artei creştine în biserica timpurie se datorează rolului important pe care îl aveau imaginile în cultura greco-romană.
Pe măsură ce creștinismul a atras noi adepți, acești noi creştini au fost crescuți alături de valorificarea imagisticii din experiențele lor culturale anterioare și aceștia doreau să continue cu ele în cadrul experienței creștine. De exemplu, s-a produs o schimbare în practicile de înmormântare din lumea romană, trecând de la incinerare la înhumare. În afara zidurilor Romei, adiacent cu drumurile principale, au fost săpate catacombe pentru a îngropa morţii. Familiile aveau săpate camere mortuare pentru a-şi îngropa membrii. Romanii bogaţi aveau și sarcofage sau morminte cioplite în marmură. Convertiții la creştinism doreau aceleași lucruri. Catacombele creştine erau adesea săpate lângă cele necreştine, iar sarcofagele cu imagini creştine erau populare în rândul creştinilor bogaţi.
Junius Bassus, prefect al Romei sau un administrator guvernamental de rang înalt, a murit în anul 359 e.n. Istoricii cred că s-a convertit la creștinism cu puțin timp înainte de a muri, ceea ce explică prezența lui Hristos și a scenelor din Biblie. (fotografia de mai sus ne arată un mulaj din ipsos al originalului.)
Tema morții și a învierii
Un aspect frapant al artei creştine din secolul III este absenţa imaginilor care vor domina ulterior arta creştină. Nu găsim în această perioadă timpurie imagini ale Nașterii, Răstignirii sau Învierii lui Hristos, de exemplu. Această absenţă a imaginilor directe ale vieţii lui Hristos este cel mai bine explicată de statutul creştinismului ca religie de mistere. Povestea Răstignirii şi a Învierii făceau parte din secretele cultului.
Deşi nu reprezintă în mod direct aceste imagini creştine centrale, tema morţii şi a învierii a fost reprezentată printr-o serie de imagini, multe fiind derivate din Vechiul Testament. De exemplu, povestea lui Iona—înghițit de un pește mare și apoi, după ce petrece trei zile și trei nopți în burta bestiei, este vomitat pe uscat—a fost văzută de creștinii timpurii ca o anticipare sau o prefigurare a poveștii morții și reînvierii lui Hristos. Imaginile cu Iona, împreună cu cele ale lui Daniel în groapa cu lei, ale celor trei evrei în cuptorul aprins, ale lui Moise lovind stânca, printre altele, sunt foarte populare în arta creştină din secolul III, atât în picturi, cât şi pe sarcofage.
Toate acestea pot fi văzute ca făcând aluzie la narativele principale ale vieții lui Hristos. Subiectul comun al mântuirii reflectă accentul pus în religiile de mistere pe mântuirea personală. Apariția acestor subiecte adesea învecinate în catacombe și pe sarcofage poate fi citită ca o litanie vizuală: salvează-mă, Doamne, precum l-ai salvat pe Ioan din burta marelui pește, salvează-mă, Doamne, precum i-ai salvat pe israeliți din deșert, salvează-mă, Doamne, precum l-ai salvat pe Daniel din groapa leilor etc.
Ne putem imagina cum creștinii timpurii—care se adunaseră în jurul nou-născutei autorități religioase a Bisericii, împotriva amenințărilor constante de persecuție din partea autorității imperiale—s-au regăsit în povestea lui Moise care a lovit stânca pentru a oferi apă poporului israelit care fugea de autoritatea faraonului în exodul lor către Pământul Făgăduinței.
Textele canonice ale creștinismului și Noul Testament
Una din diferenţele majore dintre creştinism şi cultele publice a fost rolul central pe care credinţa îl joacă în creștinism şi importanţa credinţelor ortodoxe. Istoria Bisericii timpurii este marcată de lupta pentru stabilirea unui set de texte canonice şi instituirea doctrinei ortodoxe.
Întrebările legate de natura Sfintei Treimi și a lui Hristos vor continua să conteste autoritatea religioasă. În cadrul cultelor civice nu existau texte centrale şi nu existau principii doctrinale ortodoxe. Accentul era pus pe menţinerea tradiţiilor obișnuite. Se accepta exista zeităților, dar nu se punea accentul pe credința în acestea.
Accentul pus de creștinism pe doctrina ortodoxă se aseamănă cel mai mult cu rolul avut de filozofie în lumea greacă şi romană. Şcolile de filozofie se concentrau pe învăţăturile sau doctrinele unui anumit înțelept. Şcolile de filozofie propuneau concepții specifice asupra realităţii. Filozofia antică a influenţat formarea teologiei creştine. De exemplu, începutul Evangheliei lui Ioan: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu...," se bazează fără nicio îndoială pe ideea de "logos" din cadrul filozofiei lui Heraclit (c. 535 - 475 î.e.n.). În secolul II, apologeții creştini, precum Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, l-au înţeles pe Hristos ca fiind Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu, un intermediar între Dumnezeu şi lume.
Reprezentări timpurii ale lui Hristos și ale Apostolilor
O reprezentare timpurie a lui Hristos găsită în Catacombele Domitillei îl arată pe Hristos înconjurat de discipolii sau studenții săi. Cunoscătorii simbolisticii creștine târzie ar putea să o considere o reprezentare a Cinei cea de Taină, dar de fapt această imagine nu spune vreo poveste. Transmite mai degrabă ideea că Hristos este adevăratul învățător.
Hristos, îmbrăcat în veșmânt clasic, ține în mâna stângă un pergament, în timp ce mâna dreaptă formează așa-numitul gest ad locutio sau gestul oratorului. Îmbrăcămintea, pergamentul și gestul îi conferă autoritate lui Hristos, care este așezat în centrul discipolilor săi. Astfel, Hristos este reprezentat ca și cum ar fi un filozof înconjurat de studenții săi.
În mod similar, o reprezentare timpurie a apostolului Pavel, care poate fi recunoscut datorită bărbii ascuțite și a frunții înalte specifice, se bazează pe reprezentarea convenţională a filozofului, precum este exemplificată de o copie romană a unui portret de la finele secolului IV î.e.n. al dramaturgului Sofocle, care a trăit în secolul V î.e.n.
Eseu scris de Dr. Allen Farber
Resurse adiționale:
Introduction to the Old Testament (Hebrew Bible), Yale University Open Course videos
New Testament Reading Room, Tyndale Seminary
"From Jesus to Christ," Frontline PBS site
"The Fathers of the Church," biography and texts from the Catholic Encyclopedia
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.