Sinagogile medievale din Toledo, Spania

În momentul în care primele sinagogi, care încă mai supraviețuiesc, erau construite în Spania, evreii locuiau acolo de peste o mie de ani. Cel mai probabil, primii evrei au ajuns în Peninsula Iberică odată cu ocupația romană și coloniștii care i-au urmat în primul secol e.n. Evreii au fost persecutați de către creștini în timpul Antichității târzii (începând cu sec. IV), dar odată cu stabilirea conducerii musulmane în 711, statutul legal și economic al evreilor s-a îmbunătățit. Adesea bine integrați în guvernele și economiile orașelor din musulmană, mulți evrei vorbeau limba arabă și purtau aceleași haine precum vecinii lor musulmani.

Cu toate că nu ne putem baza pe estimările de populații din perioadele premoderne, un cercetător a estimat că populația evreiască din Spania era mai mare decât toate celelalte populații evreiești din toate părțile lumii medievale la un loc. Dată fiind dimensiunea și bogăția comunităților de evrei spanioli din Al-Andalus, putem fi siguri că aceștia au construit multe sinagogi în cartierele orașelor în care locuiau, dar niciuna nu supraviețuiește din perioada anterioară recuceririi sudului Spaniei de către conducătorii creștini din nord. Cele mai remarcabile sinagogi medievale din Spania se găsesc în fostele capitale islamice, dar au fost construite după ce aceste orașe au revenit sub guvernarea creștină.

Deja, de prin Evul Mediu târziu, existau cel puțin 11 sinagogi în orașul Toledo din centrul Spaniei. Două dintre acestea—Sinagoga lui Samuel ha Levi și Sinagoga Ibn Shoshan—se află la doar câteva străzi distanță una de cealaltă în vechiul cartier evreiesc. Ambele sinagogi au un stil inspirat de clădirile islamice care le înconjurau, uneori numite mudejar. Acest stil a fost folosit de ctitorii și constructorii musulmani, creștini și evrei care locuiau în părți ale Spaniei guvernate anterior de către musulmani. Primii constructori musulmani împrumutaseră ei înșiși de la culturile care le-au precedat venirea prin includerea unor detalii care fuseseră populare în rândul romanilor și creștinilor antichității târzii din Spania, precum coloanele reutilizate, capitelurile și .

Sinagoga Ibn Shoshan a fost, probabil, construită în jurul anului 1180 și a fost, probabil, renovată de către un membru al curții regale spaniole în sec. XIII, înainte de a fi convertită într-o biserică (și redenumită Santa Maria la Blanca) în 1411. , și stranele congregației au fost distruse atunci când clădirea a fost convertită în biserică. Tot ceea ce a rămas din sinagogă este arhitectura.

Interiorul este împărțit în cinci nave de patru rânduri de stâlpi octogonali robuști numiți . Pilaștrii susțin rândurile de decorate cu conuri de pin din și cu , încoronate de arce în potcoavă enorme.

Deasupra arcelor există straturi de lujeri și din stuc în basorelief, motive cu scoici, cu îmbinări geometrice și cu rânduri de cu mai mulți (numite arce polilobate), o bogăție a decorării suprafețelor care ne aduce aminte de cea găsită în clădirile spaniole timpurii precum Marea Moschee din Cordoba.

Știm că acesta nu era un simplu stil local din Toledo, ci unul popular și în alte părți ale Spaniei, deoarece comunitatea evreiască de mai la nord, din Segovia, a construit o sinagogă foarte asemănătoare, astăzi distrusă, cam în același timp.

Aproape 200 de ani mai târziu, în jurul anului 1360, o nouă sinagogă a fost construită într-un stil diferit, dar înrudit, de către Samuel ha Levi, trezorier și consilier al regelui spaniol Petru al Castiliei. Spre deosebire de sinagoga Ibn Shoshan, aceasta era privată și atașată palatului lui ha Levi, dar ne putem imagina că era un monument impresionant în cadrul cartierului, dată fiind înălțimea sa.

În loc să fie împărțită în nave de către rânduri de arce, sinagoga lui Samuel ha Levi (mai târziu cunoscută ca biserica El Transito de Nuestra Señora) este dominată de o sală încăpătoare și deschisă care este orientată spre un aron hakodeș cu trei arce. Părțile superioare ale pereților interiori și peretele ce înconjoară nișa Torei sunt acoperite cu decorațiuni din stuc în .

Chiar sub tavanul decorativ din lemn se află rânduri de care susțin arcele polilobate ce îmbrățișează peretele, foarte asemănătoare cu cele din sinagoga Ibn Shoshan din apropiere. Sub acestea se găsesc motive geometrice cu frunze, flori, scoici și viță de vie împletită, precum și blazonul Regatului Castiliei (un castel cu trei turnuri). O mulțime de inscripții în evreiască și arabă îi slăvesc pe regele Petru, pe arhitectul clădirii, Don Meir Abdeil și pe trezorierul regal și ctitorul sinagogii, Samuel ha Levi, care este descris ca fiind "prinț printre prinții tribului Levi". De asemenea, inscripțiile citează și texte literare și religioase, precum Biblia și Coranul.

Acesta era același stil pe care regele Petru (care era catolic) l-a preferat pentru arhitectura sa regală, făcând din acesta un limbaj decorativ comun în rândul elitelor musulmane, creștine și evreiești. Probabil că Samuel a dorit să celebreze integrarea sa în centrul de putere al regatului prin imitarea stilului curtenesc, însă succesul său a fost de scurtă durată, din păcate. La scurt timp după finalizarea sinagogii, Petru a ordonat ca acesta să fie arestat, torturat și executat.

Cu toate că populația evreiască din Spania a fost din ce în ce mai persecutată și, într-un final, alungată oficial în 1492 (dacă nu se converteau la creștinism), aceste sinagogi rămân mărturie pentru prezența lor îndelungată și pentru lăgăturile strânse dintre culturile musulmane, evreiești și creștine din Spania medievală.

Norman Roth, “New Light on the Jews of Mozarabic Toledo,” AJS Review 11 (1986), pp. 189-220.

Convivencia: Jews, Muslims and Christians in Medieval Spain, ed. Vivian B. Mann, Thomas F. Glick and Jerrilynn D. Dodds (New York: The Jewish Museum; George Braziller, 1992).

R. Wischnitzer, The Architecture of the European Synagogue (Philadelphia, 1964), p. 35.