Manuscrisele lui Luis de Carvajal

În 1596, Luis de Carvajal, alături de mama și surorile sale, au fost condamnați la moarte prin flăcările unui în Mexico City pentru aderarea lor în secret la iudaism. Membrii familiei Carvajal erau conversos, descendenți de evrei care s-au convertit la catolicism, deseori sub presiune, în Spania și Portugalia în timpul Evul Mediu târziu. O minoritate a acestor convertiți a continuat să își păstreze în secret credința ancestrală, înfruntând furia .

Familia Carvajal s-a mutat în Mexic din același motiv pentru care și alți spanioli au părăsit Lumea Veche în favoarea celei Noi—oportunități economice și șansa de a se reinventa într-un loc nou. Deși Inchiziția a activat în Americi abia din 1571, mulți conversos au migrat spre porturile și centrele urbane majore ale Americilor imediat după cucerirea și colonizarea spaniolă de la începutul sec. XVI. Unchiul lui Carvajal, numit și el Luis de Carvajal, era un decorat, care a fost numit guvernator al teritoriului de frontieră Nuevo Reino de León din nord-estul Mexicului de astăzi, iar acesta și-a invitat rudele să i se alăture în Noua Spanie. Deși era un catolic devotat, majoritatea rudelor sale, inclusiv nepotul său Luis, care lucra ca și asistentul său principal, erau . Într-un final, secretul a fost dezvăluit, iar familia a fost arestată de către Inchiziție în 1589. Tânărul Luis, mama și surorile sale au implorat milă și au fost plasați într-o mănăstire pentru a-și servi penitența. Unchiul a fost destituit din poziția sa și exilat; a murit în închisoare.

La scurt timp după ce tânărul Carvajal a fost eliberat din mănăstire, acesta a început să scrie o autobiografie spirituală electrizantă. A fost un caligraf instruit și și-a scris povestea de viață cu litere mărunte, dar lizibile, într-o carte mică legată cu piele pe care a ținut-o ascunsă asupra sa în timpul călătoriilor sale. În aceste scrieri, acesta evidențiază mâna călăuzitoare a Providenței de-a lungul aventurilor sale spirituale, iar ultima consemnare din jurnal vorbește despre planul evadării spre Italia. Din păcate, Carvajal și familia sa au fost arestați înainte de a ajunge într-un loc sigur, iar autobiografia care era menită să sublinieze mila lui Dumnezeu a fost găsită și folosită de către Inchiziție ca dovadă împotriva lor.

Autobiografia, alături de alte scrieri ale lui Carvajal, au fost conservate împreună cu documentele procesului și depozitate în Arhivele Naționale ale Mexicului până când au fost furate în mod misterios în 1932. S-a crezut timp de 80 de ani că aceste documente au fost pierdute, până când au ieșit din nou la suprafață și au fost identificate ca fiind textele demult pierdute de către Leonard Milberg, un colecționar renumit. Milberg a anunțat autoritățile și a aranjat întoarcerea acestor documente în Mexic.

Înainte de întoarcerea lor oficială, totuși, manuscrisele au fost expuse la New York Historical Society, unde am avut șansa de a le vedea îndeaproape. Lucrez la povestea vieții lui Carvajal de 15 ani și am fost nespus de încântat să-i văd, în sfârșit, scrisul de mână și să-i citesc rândurile creionate cu atât de multă pasiune. Eu—și toți cercetătorii care au investigat acest caz senzațional al activității cripto-evreilor din Mexicul colonizat—ne-am bazat anterior pe o transcriere a autobiografiei lui Carvajal realizată de Alfonso Toro cu câțiva ani înainte de furtul manuscriselor. După ce am trăit mulți ani alături de acest text, analizându-l, contextualizându-l și răsfoindu-l în mintea mea, a fost de-a dreptul senzațional să stau atât de aproape de original.

Mica colecție de manuscrise părea să mă invite înăuntru prin rândurile de scris migălos. Prima secțiune a fost precum revederea unui vechi prieten sau vederea chipului unui prieten prin corespondență. Știam rândurile autobiografiei lui Carvajal pe de rost, dar nu le văzusem niciodată scrise de mâna sa și nu știam nimic despre notițele adiționale și decorația elegantă a titlului—dedicația pentru Domnul Oștirilor ce anunță începutul poveștii sale—nici modul în care aranjase ultimele rânduri într-o împodobire triangulară finală. Acele detalii ne arată faptul că a fost un text asupra căruia a revenit, a adăugat și pe care l-a revizuit. Mai îmi spune mie că acesta chiar credea că urma să scape de sub umbra persecuției și că povestea sa, una a proceselor și a suferințelor, se apropria de un final fericit.

Dar apoi am întâlnit lucrări despre care nici nu știam că există, precum El modo que es de Rezar, un ghid de rugăciune pentru el însuși și pentru ceilalți evrei secreți din Mexic și o listă cu faptele de milostenie pe care "Dumnezeul Cel Mare le-a realizat pentru Iosif"—o recapitulare a evenimentelor majore din scurta și tumultoasa sa viață.

Chiar înaintea acestei liste, ce ocupă două pagini, am găsit o secțiune cu cele zece porunci în latină, scrise cu litere mari din foiță de aur. Au apărut întrebări noi: știam că Carvajal era un caligraf expert, dar de unde ar fi putut avea acces la materialele și la cunoașterea tehnicii de aplicare a foiței de aur?

Există și o pagină aflată mai spre sfârșit cu o listă a sărbătorilor evreiești și datele lor creștine corespondente, alături de o altă coloană ce include numele lunilor ebraice și o listă cu numere ebraice transliterate, de la unu la zece—un abecedar ebraic pentru un evreu converso complet latinizat? Ceea ce urmează este și mai greu de înțeles—niște psalmi în latină și niște rugăciuni în portugheză, alături de niște liste criptate care par a fi coduri mistice ce așteaptă să fie descifrate.

Povestea familiei Carvajal a intrigat istoricii Mexicului colonial și a captat imaginația multor intelectuali și artiști mexicani. Experiențele acestora sunt deseori interpretate ca fiind o poveste exemplară pentru abuzurile autorității religioase și a luptei pentru libertatea de credință. Cred și că povestea familiei Carvajal ne complică și ne îmbogățește înțelegerea istoriei religioase din America Latină și ne arată diversitatea societății coloniale și dinamismul creativității și expresiei religioase care încă mai pot rezona cu oamenii de astăzi care caută calea spirituală.

Acum că aceste texte au fost digitalizate și că originalele se află în siguranță înapoi în Mexic, cercetătorii vor putea explora și vor putea adresa mai multe întrebări despre aceste însemnări atrăgătoare ale unei vieți religioase vibrante și scurte.

Ronnie Perelis, Narratives from the Sephardic Atlantic: Blood and Faith (Indiana University Press, 2016)