Diarna: documentând locurile istoriei evreiești

(muzică) Suntem în New York City la Centrul de Istorie Evreiască, în birourile Diarna, vorbind cu Jason Guberman. Vorbim astăzi despre munca importantă făcută de Diarna pentru a documenta rămășițele fizice, ce dispar rapid, ale vieții evreiești din Orientul Mijlociu. Diarna înseamnă 'casele noastre'. Diarna chiar înseamnă 'casele noastre' în iudeo-arabă și deși oamenii nu se gândesc la asta, evreii au avut o istorie de 2500 ani în Orientul Mijlociu, în afara Țării lui Israel. De la sinagogi aflate la marginea Saharei, la fortărețe în Arabia Saudită și altare în nordul Iranului. Ideea proiectului este să documenteze digital sinagogile, cimitirele, școlile, altarele, orice structură importantă pentru comunitatea evreiască. Și este o cursă contra timp, căci multe dintre aceste structuri se află în pericol. Structurile sunt constant în pericol, precum a demonstrat ISIS în ultimii doi ani, vizând situri evreiești pentru distrugere. Și mai sunt situri care doar sunt prinse între focuri. Premiza proiectului este să afirme importanța fizică a structurilor, pentru a înțelege istoria evreiască și pentru a crea portițe pentru comunitățile care s-au destrămat în ultimii 50, 60, 70 de ani. Și pe măsură ce comunitățile plecau din varii motive, au lăsat aceste situri în urmă. Deci vom discuta despre Sinagoga Eliyahu Hanavi, aflată în Siria, într-o suburbie a Damascului. Comunitatea evreiască din Siria este celebră și antică. Iar această sinagogă este una dintre cele mai importante din Siria. Există cineva, Joseph Merie, care a spus că acesta este cel mai sfânt sit din afara Ierusalimului. Sinagoga Eliyahu Havani a fost distrusă acum câțiva ani, în 2014. A fost prinsă între forțele regimului Assad și forțele rebele. Ambele părți spun că cealaltă a distrus sinagoga. E clar că a fost prinsă între focuri, spun experții pe care i-am consultat. Este o sinagogă dedicată lui Ilie și Elisei, ambii fiind profeți slăviți în tradiția iudeo-creștină, dar și de musulmani, în tradiția islamică. Exista o placă care atesta că profetul Ilie, sau Eliyahu, l-a uns pe Elisei drept urmașul său. Ce descoperim e că multe dintre aceste situri care erau sacre pentru evrei, erau sacre și pentru creștini și musulmani. Și de aceea, multe au fost conservate. Aceasta a fost o sinagogă frumoasă și importantă timp de secole, iar evreii făceau pelerinaje acolo, se rugau acolo. Se spune că au fost făcute miracole acolo. Era un loc foarte special pentru populația evreiască din Siria. Precum arhitectura sinagogilor găsită în restul lumii, aceasta reflecta vremurile și locul în care a fost construită. Deci, arhitectura amintește de arhitectura otomană, prin lămpi și prin tapiserii, prin tipul de elemente decorative pe care le vedem acolo. Iar piesa centrală era o teva albastră din lemn. Teva se află, în tradiția sefardică, în centrul sau în fundul sinagogii. Aici e în centru, orientată spre aron hakodeș, unde se află Tora. Perspectiva noastră despre arhitectura sinagogilor e modelată de influențele design-ului creștin, deci rânduri de bănci și rabinul vorbind din amvon spre audiență, dar în design-ul sefardic tradițional, avem opusul. Rabinul e în centru și, alături de congregație, aceștia sunt orientați spre aron hakodeș. Așezarea era comunală. Nu avem bănci, ci canapele, în jur erau carpete și candelabre. Deci avem un spațiu superb decorat cu aceste carpete vișinii cu auriu. Avem această menoră de aur, acest spațiu bogat și primitor, avem curtea. Toate acestea, în mare parte, abandonate în ultimii 150 ani. Evenimentul crucial în istoria modernă a evreilor din Damasc este calomnia de sânge din 1840. Atunci, evreii au fost acuzați că au ucis un călugăr dispărut. În Evul Mediu, exista acuzația cum că evreii ucideau creștini, de obicei copii, și le foloseau sângele pentru ritualuri. La calomnia din 1840, mai mulți evrei au fost arestați și torturați din pricina acuzației. Au existat revolte împotriva evreilor. Mai ales în cartierul Jobar al Damascului, care a dus la fuga evreilor din Jobar. Sunt atât de multe cărări ale istoriei evreiești care ne duc la acestă sinagogă din suburbiile Damascului. Par să fie niște vremuri critice în care să documentăm aceste locuri. Avem o populație care îmbătrânește, care încă ne poate vorbi despre aceste locuri. Avem haosul din Orientul Mijlociu care pune în pericol urmele fizice ale vieții evreiești. Astfel, munca făcută de Diarna e foarte importantă. Această sinagogă e un exemplu puternic și alarmant al urgenței acestui proiect. Când aveam cercetătorii acolo, înainte de revolte, era superbă, era conservată, iar acum a fost jefuită, a fost distrusă, ba chiar bombardată de la distrugerea sa oficială. Este foarte trist, foarte îngrijorător pentru ce va mai rămâne din moștenirea culturală în viitor. (muzică)