Conţinutul principal
Istoria artei
Curs: Istoria artei > Unitatea 5
Lecția 3: Iudaismul și arta- Istoria evreilor—până în Evul Mediu
- Scriind despre istoria arhitecturii evreiești
- Sinagogile medievale din Toledo, Spania
- Hagada de Aur
- Sefer Musre Hafilosofim (Cartea moravurilor filozofilor)
- Manuscrisele lui Luis de Carvajal
- Altneushul, Praga
- Diarna: documentând locurile istoriei evreiești
© 2023 Khan AcademyCondiții de utilizarePolitica de confidenţialitateNotificare Cookie
Sefer Musre Hafilosofim (Cartea moravurilor filozofilor)
Sefer Musre Hafilosofim (Cartea moravurilor filozofilor), sec. XIII-XV, cerneală și culori de apă opace pe pergament, Spania (The Hispanic Society of America, New York)
Vorbitori: Dr. Ronnie Perelis (Yeshiva University, New York) și Dr. Steven Zucker. Creat de Beth Harris şi Steven Zucker.
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.
Transcript video
Sunt la Metropolitan Museum of Art
cu Dr. Ronnie Perelis, care are o expertiză vastă
în Iberia medievală, această perioadă
a transformărilor unde trei culturi interacționează
în moduri foarte complexe, evreii, musulmanii și creștinii. Privim o carte în ebraică. E o carte bazată pe o sursă arabă
mai veche, o antologie a filozofiei. Deci e o carte în ebraică,
care e o copie a unei cărți în arabă, care era în sine
o traducere a unor lucrări care vin din lumea clasică,
care vin din Grecia antică. Este filozofie antică grecească,
care ajunge în lumea modernă. Da, și a fost tradusă
și antologizată de un creștin nestorian din sudul
Irakului de azi, Hunayn ibn Ishaq, care era un medic faimos
și traducător de texte grecești. Care stăpânea,
pe lângă arabă și siriacă, greaca și a putut traduce toate
marile lucrări medicale, dar era interesat și de
filozofie și teologie, fiindcă toate acestea
erau interconectate în această perioadă a sec. IX, când lumea musulmană întâlnea
marile opere elenistice și realiza puterea și utilitatea
acestora pentru viața zilnică. E interesant, fiindcă, dacă vreau
să-l citesc pe Aristotel, doar intru pe internet
și-l citesc pe Aristotel. Dar trebuie să ne întrebăm,
de ce îl avem pe Aristotel astăzi? Cum se face, cu atâtea temple antice,
clădiri din piatră în ruină, că avem aceste
cuvinte fragile pe o pagină? Este remarcabil. Au fost păstrate inițial
în mănăstirile lumii bizantine, care a căzut pe mâinile
cuceritorilor islamici, care au părăsit Arabia
după moartea lui Mahomed în 632. Au intrat în aceste
mari centre urbane și, în loc să jefuiască,
în loc să distrugă, au realizat că e mult de câștigat
din aceste resurse culturale și începe în timp
un proiect masiv de traducere al surselor elenistice în arabă, care devine limba internațională,
începând din Iberia, cucerită la începutul sec. VIII,
și până în India. Avem astfel această
limbă internațională în care oamenii, oriunde ar fi,
pot citi aceste texte. Dar cartea aceasta
nu este în arabă, este în ebraică
și e făcută în Iberia, adică Spania și Portugalia. Și cu multe secole mai târziu.
Cartea aceea e din sec. IX și acum suntem în sec. XIII,
multe s-au schimbat. Musulmanii au cucerit Iberia în 711
de la vizigoți, care erau creștini, care luaseră puterea
de la romani. Și prin cucerirea musulmană, vedem mica comunitate evreiască
a Spaniei, transformată în câteva secole, într-una din cele mai importante
comunități evreiești din lume, un loc care i-a produs pe mulți,
dacă nu pe majoritatea, dintre autorii și gânditorii clasici evrei
ai perioadei medievale. Iar acea cultură a fost
foarte ababizată. Erau evrei fluenți în araba clasică,
iar prin asta erau parte dintr-o mai largă
cultură arabă. Ne putem imagina ce
relație politică complicată era asta și au fost vremuri de toleranță, dar și vremuri când evreii
nu erau tolerați. Îmi imaginez că motivul
pentru care sfârșitul e în sec. XV este că, de prin 1492,
evreii sunt expulzați. Indivizii nu puteau deține
cărți în ebraică sau cărți despre iudaism,
după expulzare, de frică să nu fii
un creștin iudaizant. Dar ce găsesc fascinant e că
cele privite aici sunt grecești, dar le privim prin lentilele
acestor culturi care au supraviețuit. Da.