Rebeca și Eliezer la fântână, Geneza de la Viena

Nu este prea greu să găsim citate inspiraționale despre dificultățile și recompesele schimbărilor și tranzițiilor din viețile noastre. Mereu există ceva vechi pe care vrem să-l păstrăm și mereu există ceva nou pe care vrem să-l explorăm. Tranzițiile sunt dificile.

Artele vizuale au trecut prin numeroase schimbări și tranziții, de la originile lor preistorice și până în prezent. În Europa, artiștii și patronii lumii antice adorau detaliile realistice și veridicitatea. În schimb, artiștii și patronii medievali puneau valoare pe simbolism și abstractizare.

Artistul care a realizat Geneza de la Viena era prins între aceste două sisteme de valori artistice. A lucrat la aceasta în Siria sau în Constantinopol pe la începutul secolului VI, iar artistul nu avea de unde să știe că munca sa o să ajungă cea mai veche și bine păstrată carte biblică ilustrată și un exemplu excelent de artist surprins într-o perioadă de tranziție. Geneza de la Viena este un fragment dintr-o copie grecească a Genezei. Cărțile, pe vremea aceea, erau obiecte de lux, iar aceasta este printre cele mai rafinate exemplare. A fost scrisă cu cerneală de argint pe un pergament vopsit în violet, culoarea asociată cu nobilimea și imperiul. Există 24 de pagini care au supraviețuit și se crede că acestea vin dintr-o carte mai mare care includea, probabil, 192 de ilustrații pe 96 de pagini, fiecare pagină fiind structurată precum vedem mai sus, în exemplul cu Rebeca și Eliezer la fântână.

Această poveste este din Geneză 24. Avraam dorea să găsească o soție pentru fiul său, Isaac, așa că și-a trimis servitorul, pe Eliezer, pentru a găsi una printre rudele îndepărtate ale lui Avraam. Eliezer a luat cu el zece dintre cămilele lui Avraam și s-a oprit la o fântână pentru a le adăpa. Eliezer s-a rugat la Dumnezeu ca viitoarea soție a lui Isaac să fie cea care îl ajută să adape cămilele. Rebeca intră în scenă și îl asistă pe Eliezer, iar acesta știe că ea este femeia pentru Isaac. Această poveste este despre cum intervine Dumnezeu ca să-i asigure fiului lui Avraam un mariaj reușit.

Ilustrarea poveștii biblice înfățișează două episoade, o practiă comună în arta medievală. Rebeca este arătată de două ori, când părăsește orașul său pentru a lua apă și când îl ajută pe Eliezer la fântână. Pe de-o parte, există aici elemente care fac trimitere la arta Greciei și Romei antice. Rebeca merge pe lângă o colonadă (un rând de coloane) care ne trimit cu gândul la detaliie arhitecturii clasice. O parte din cămilele lui Eliezer sunt umbrite pentru a pune în evidență faptul că unele sunt mai în față, altele mai în spate. Cămila din extremitatea dreaptă are unul dintre picioarele din spate complet în umbră pentru a reprezenta relația spațială a elementelor.

Figura care face cel mai mult referire la lumea antică grecească și romană este nudul culcat de lângă rău (deasupra). Această figură nu face parte din povestea Rebecăi și a lui Eliezer, dar servește ca și personificarea sursei apei fântânii. Reprezentarea râurilor sau a altor ape ca și oameni era comună în lumea clasică (vezi mai jos). Senzualitatea figurii este ajutată de nuditatea ei și poziția culcată, tipică artei grecești și romane. Acest lucru este în contrast cu Rebeca și trupul său acoperit de veșminte, tipic pentru arta creștină timpurie.

Mai există și elemente în această ilustrație care ne amintesc de arta creștină timpurie, care este cea mai veche artă medievală. Reprezentarea simbolică a orașului îngrădit de ziduri, plin de clădiri și acoperișuri care nu sunt reprezentate coerent spațial, este tipică artei medievale, precum este și colonada în miniatură. Artiștii medievali nu erau interesați în reprezentări realistice, coerente, ale spațiului, ci erau mai satisfăcuți cu reprezentările mai simbolistice pe care le vedem aici. Pliurile veșmintelor sunt și ele simplificate, iar figurile par mai mult niște desene animate, nu portrete ale unor oameni reali.

Astăzi, noi trebuie să facem un efort pentru a împăca figura Rebecăi, care-și arată doar fața și mâinile, cu cea a nudului întins lângă apă. Acest contrast stă drept dovadă pentru amestecul de surse și modele care erau prezente la începutul sec. VI. Pentru artistul care a ilustrat această carte, probabil că acest amestec de stiluri și abordări avea sens, reprezentând o cultură aflată în tranziție.

Eseu scris de Dr. Nancy Ross