Evul Mediu Global prin paginile cărților decorate

Manuscrisele și cărțile tipărite—precum muzeele, arhivele și bibliotecile de astăzi—oferă indicii referitoare la modul în care oamenii percepeau Pământul, numeroasele sale culturi și locul fiecăruia în această lume. Toward a Global Middle Ages: Encountering the World through Illuminated Manuscripts este o carte nouă lansată de Getty Publications, care ne invită să explorăm acest subiect, prezentând o serie de tipuri de cărți din perioada premodernă din Africa, Europa, Asia, din Americi și din .

Producerea cărților este un proces care presupune colaborare. În perioada premodernă, acest proces îi putea împlica pe creatorii de pagini, pe legători, scribi, procuratorii și producătorii de pigmenți, pe negustori, artiști, patroni și, în final, pe cititori, privitori și ascultători. Toward a Global Middle Ages, în traducere Spre un Ev Mediu Global, include eseuri scrise de 26 de autori care sunt experți în arta cărților.

Ce înseamnă Evul Mediu global (sau perioada medievală)? Scrierile legate de Evul Mediu s-au concentrat, în mod tradițional, pe comunitățile evreiești, creștine și musulmane din Europa, Asia de Vest și zona Mării Mediterane dintre anii 500 și 1500. Termenul de "Ev Mediu" a fost folosit în secolul XIX pentru a descrie un medium aevum, o perioadă de mijloc aflată între Imperiul Roman și Renaștere.

Timp de decenii, cercetătorii au contestat această perspectivă eurocentristă a trecutului, îndreptând atenția spre Evul Mediu global ce cuprinde Africa, Asia, cele două Americi și Austronezia. Unii dintre aceștia caută să descopere rețele, rute sau conexiuni între oameni și locuri. Procedând astfel, o țintă a fost dezvăluirea vieților celor care au fost reduși la tăcere de istorie sau tradiție: femei, sclavi, indigeni, indivizi queer sau persoanele cu handicap. Alții abordează lucrurile într-o manieră comparativă, examinând fenomene similare în locuri diferite, petrecute în același timp sau de-a lungul timpului. Toward a Global Middle Ages extinde aceste perspective.

Există și discuții referitoare la semnificația cuvântului "global" la nivel local și dacă există posibilitatea de a se vorbi despre o globalitate timpurie de dinaintea presupuselor legături transatlantice dintre Europa, Americi și Africa de la sfârșitul sec. XV (ar trebui menționat că a doua perspectivă încă se concentrează în mare parte pe Europa—precum este indicat mai jos și în volum, oamenii din nord-estul Chinei și din Siberia au intrat în contact cu indigenii, inclusiv cu cei care locuiau pe Insulele Aleutine).

Unii cercetători aleg o abordare emisferică—făcând referire la un Ev Mediu emisferic—care se concentrează pe Africa, Europa și Asia pe de o parte, iar Americile pe cealaltă. Cu această abordare, putem să găsim în continuare conexiuni făcând comparații dacă ne uităm la astronomie sau astrologie, de exemplu, precum am discutat în Toward a Global Middle Ages și am evidențiat pe scurt mai înainte; am putea lua în considerare și schimbările climatice globale (evidențiate prin calotele glaciare și prin dovezile din manuscrise sau tradițiile orale) și răspândirea bolilor sau relația dintre botanică și dezvoltarea lingvistică a cuvintelor pentru bunurile comercializate în masă, precum cartoful dulce sau ceaiul. Indiferent care metodologie pare mai potrivită pentru atingerea scopului unui studiu, o recomandare este să rezistăm în fața eurocentrismului și să traversăm granițele—ale periodizării, disciplinei sau specializării, ale geografiei istorice sau contemporane, ale limbii (documentelor și pregătirii academice) și așa mai departe.

Este nevoie de timp pentru a redirecționa scrierea istoriei. Autorii acestei cărți descriu, prin urmare, ceea ce facem pentru a ajunge spre un Ev Mediu global.

Cărțile erau metodele principale de exprimare culturală și de schimb cultural din timpul Evului Mediu. Termenul "manuscris" înseamnă "scris de mână", de la cuvintele din latină manus ("mână") și scriptus ("scris"). Exemplarele somptuase erau adesea înfrumusețate cu foiță metalică sau vopsea ce străluceau în lumină, de unde și originea termenului de "anluminură". Tiparul a permis reproducerea imaginilor și textelor, iar unele tradiții globale combinau manuscrisele cu tipăriturile.

În timpul perioadei medievale, de-a lungul Afro-Eurasiei, a Americilor și Austroneziei, creatorii de cărți foloseau o varietate de suporturi și de structuri, inclusiv hârtia, pergamentul și frunzele de palmier. Fiecare dintre acestea puteau fi adunate împreună în diverse moduri: legate precum un codex, rulate ca sul sau împăturite precum un album. În unele cazuri, trebuie să ne uităm la alte tipuri de lucrări de artă pentru a găsi indicii referitoare la tradițiile cărților sau ale scrierii (precum în cazul mayașilor, a căror lungă istorie de creare de codexuri a fost decimată în urma cuceririi spaniole, însă vasele ceramice ne oferă dovezi ale unei producții timpurii de manuscrise în Mezoamerica). Exemplele prezentate în imaginea de mai sus ne oferă indicii față de diversitatea tipurilor și formatelor de cărți.

Manuscrisele și cărțile au conviețuit alături de alte forme de educație literară și povestiri vizuale de-a lungul Evului Mediu. Acestea includ exemple glifice și grafice—caractere sau simboluri cioplite sau pictate pe o suprafață, cum ar fi piatra, ceramica sau corpul uman—precum și tradițiile orale și obiectele care ajutau memoria. O astfel de varietate de obiecte scoate în evidență numeroasele căi prin care cartea, definită la modul general, funcționa în multiple contexte în trecut și ne vorbește despre relațiile dintre artele vizuale și limbaj, relatarea poveștilor și comemorarea trecutului.

Hărțile sunt o altă preocupare centrală a noii publicații. Precum manuscrisele, hărțile prezintă perspective asupra lumii, inclusiv perspective față de sine și față de alții; de asemenea, ele se schimbă frecvent și sunt deseori politice.

Apar niște paralele fascinante atunci când ne uităm peste hărțile a mai multor culturi. De exemplu, "Cartea curiozităților" din Egiptul secolului XI, descrie oameni de legendă și ființe care apar și într-un compendiu european de texte latine din sec. XIII. Amiralul și cartograful otoman Piri Reis și cărturarul coreean Kwon Kun au creat hărți care includ părți din Americi (Brazilia și, respectiv, Insulele Aleutine ale statului Alaska de astăzi).

Cartografierea poate lua mai multe forme. În cazul Hărții pe piatră Shostone-Bannock din Idaho, de exemplu, cartografii indigeni au notat informația astrologică și geografică pe suprafața rocilor. Codexul Mendoza din anul 1542 cuprinde o hartă nahua a capitalei aztece Tenochtitlan și înfățișează tributul din provincii ca și obiecte de lux din jad și pene.

Prin acestea și multe alte exemple de hărți, manuscrise și alte creații artistice, Toward a Global Middle Ages demonstrează faptul că granițele geografice și culturale au fost și sunt poroase, fluide și permeabile.

Eu și coautorii mei sperăm că această nouă carte va contribui la niște conversații vibrante referitoare la un Ev Mediu global și la rolul manuscriselor și al culturii vizuale în aceste discuții. Comentariile și întrebările legate de carte și temele ei sunt binevenite și, în special, sper că le va fi de folos profesorilor și elevilor—vezi lista cu resurse de mai jos, alcătuită având în minte cercetarea și folosirea la sala de clasă.

Acest eseu a apărut inițial în the iris (CC BY 4.0).

Descarcă de aici o listă cu resurse pentru Toward a Global Middle Ages ce include cuprinsul, alte resurse online de la Getty și o listă cu manuscrisele și cărțile discutate în carte.

Toward a Global Middle Ages: Encountering the World through Illuminated Manuscripts, ed. Bryan C. Keene (Los Angeles: The J. Paul Getty Museum, 2019)

Catherine Holmes and Naomi Standen, “Introduction: Towards a Global Middle Ages,” Past & Present, vol. 238 (November 2018), pp. 1–44