If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Introducere în Evul Mediu

Eseu scris de Dr. Nancy Ross

Epoca întunecată?

O mare parte din ceea ce știe o persoană obișnuită, sau crede că știe, despre Evul Mediu, vine din filme și de la televizor. Când am întrebat mai mulți oameni bine educați de pe Facebook, mi-au spus că "medieval" le-a amintit de comedia Monty Python şi Sfântul Graal, serialul Blackadder, animația Sabia din Stâncă, de ospățuri, dragoste curtenească, ciumă, turniruri și cămăși de zale.
Romanța trandafirului (Roman de la Rose), M. 948, fol. 12r, secolul al XVI-lea (Morgan Library and Muzeum, New York)
Romanța trandafirului (Roman de la Rose), M. 948, fol. 12r, secolul al XVI-lea (Morgan Library and Muzeum, New York)
Poate că cei care au văzut (sau citit) Numele Trandafirului sau Stâlpii Pământului ar adăuga catedrale, manuscrise, mânăstiri, feudalism, călugări și ordine religioase.
Petraca, un poet italian şi savant din secolul al XIV-lea, s-a referit la perioada dintre căderea Imperiului Roman (c. 476 e.n.) și timpul său (c. anii 1330) ca și Epoca întunecată.
Petrarca credea că Epoca întunecată era o perioadă de întuneric intelectual cauzată de renunțarea la studiul surselor și domeniilor clasice, pe care le vedea ca și lumină. Mai târziu, istoricii au preluat această idee și în cele din urmă, termenul Epoca întunecată a fost transformat în Evul Mediu. În general, Evul Mediu este perioada de timp din Europa între sfârşitul antichităţii din secolul V şi Renaştere, când a renăscut studiul clasic, în secolele XV și XVI.
Rozasă din transeptul de nord, c. 1235, Catedrala Chartres, Franţa
Rozasă din transeptul de nord, c. 1235, Catedrala Chartres, Franţa - video aici

Nu chiar atât de întunecat

Caracterizarea Evului Mediu ca și o perioadă de întuneric între două mari perioade istorice mai importante, mai ales d.p.d.v. intelectual, este înşelătoare. Evul Mediu nu a fost o perioadă de ignoranță și înapoiere, ci mai degrabă o perioadă în care creștinismul a înflorit în Europa. Creștinismul și în special, catolicismul în occidentul latin, a adus viziuni noi asupra vieţii şi lumii, o perspectivă care respingea tradiţiile şi formele culturale ale lumii antice.
În acest timp, Imperiul Roman s-a fragmentat încet în multe entităţi politice mai mici. Limitele geografice actuale ale țărilor europene au fost stabilite în timpul Evului Mediu. Aceasta a fost o perioadă în care a fost prefigurată înfiinţarea universităţilor, a fost schițat statul de drept, au avut loc reforme ecleziastice şi s-au pus bazele industriei turismului. Multe lucrări din literatura medievală, cum ar fi Povestirile din Canterbury, Divina Comedie şi Cântecul lui Roland, încă sunt citite şi studiate astăzi.
Artele vizuale au înflorit în Evul Mediu, care au creat valorile estetice medievale. Cei mai înstăriţi şi mai influenţi membri ai societăţii au comandat artiștilor catedrale, biserici, sculpturi, picturi, textile, manuscrise, bijuterii şi obiecte de cult. Multe dintre aceste comenzi erau de natură religioasă, dar artiştii medievali produceau și artă laică. Sunt puţine nume de artişti care au supreviețuit, iar numărul documentelor care care au înregistrat afacerile este și mai mic, însă moştenirea artistică și culturală pe care ne-au lăsat-o în urmă este impresionantă.

Bizanțul

Când am întrebat același grup de oameni despre termenul “bizantin”, mulți au avut dificultăți să găsească răspunsuri. Printre cele mai bune s-au numărat melodia “Istanbul (not Constantinople)”, cântată de They Might Be Giants, cruciade, Hagia Sofia, poetul Yeats, mozaicuri, călugării şi icoane. Spre deosebire de Europa de Vest în Evul Mediu, Imperiul Bizantin nu este romantizat în televiziune şi film.
Imperiul Bizantin în anul 650 e.n.
Imperiul Bizantin în anul 650 e.n.
În Vestul medieval, Imperiul Roman s-a dezintegrat, dar în Estul bizantin, o entitate politică centralizată și puternică a continuat să existe. Împărații bizantini au condus din Constantinopol, pe care îl considerau Noua Romă. La Constantinopol se afla Hagia Sofia, una dintre cele mai mari biserici din lume, iar orașul era un centru important al producţiei artistice.
Hagia Sofia, Istanbul, 532-537 e.n. (arhitecți: Isidor din Milet și Anthemius din Tralles)
Hagia Sofia, Istanbul, 532-537 e.n. (arhitecți: Isidor din Milet și Anthemius din Tralles)—video aici
Imperiul Bizantin a trecut prin două perioade de iconoclasm (730-787 şi 814-842), când reprezentările și producția reprezentărilor erau problematice. Iconoclasmul a lăsat o urmă vizibilă în arta bizantină pentru că a limitat posibilitățile de alegere a subiectelor şi modul în care subiectele respective erau reprezentate. Arta bizantină este împărţită în trei perioade. Arta bizantină sau creştină timpurie a început în jurul anului 250 cu cele mai vechi opere de artă creştină existente şi s-a încheiat cu sfârşitul iconoclasmului în 842. Arta bizantină mijlocie a apărut la sfârșitul iconoclasmului și a continuat până la jefuirea Constantinopolului de către cruciații latini în 1204. Arta bizantină târzie s-a manifestat în perioada dintre jefuirea orașului de către cruciați şi cucerirea acestuia de către turcii otomani în 1453.
În Occidentul european, arta medievală este adesea împărţită în perioade mai mici, iar aceste intervalele de timp variază în funcţie de zonă.
c. 500-800 – Artă medievală timpurie
c. 780-900 – Artă carolingiană
c. 900-1000 – Artă ottoniană
c. 1000-1200 – Artă romanică
c. 1200-1400 – Artă gotică
Eseu scris de Dr. Nancy Ross

Resurse adiționale: