If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Stupa

Stupa 3, secolul I e.n., Sanchi, India (foto: Nagarjun Kandukuru, CC: BY 2.0)
Stupa 3, secolul I e.n., Sanchi, India (foto: Nagarjun Kandukuru, CC: BY 2.0)
Poate o movilă de pământ să-l reprezinte pe Buddha, calea spre iluminare, un munte și universul, toate în același timp? Ar putea dacă este o stupă. Stupa (morman, în sanscrită) este o parte importantă a arhitecturii budiste, cu toate că există dinaintea budismului. Este, în general, considerată ca fiind un monument funerar—un loc pentru înmormântări sau un lăcaș pentru obiecte religioase. În forma sa cea mai simplă, o stupă este o movilă de pământ acoperită cu piatră și folosită drept mormânt. În budism, stupele timpurii conțineau părți din cenușa lui Buddha și, ca rezultat, stupele au început să fie asociate cu trupul lui Buddha. Adăugând movilei de pământ cenușa lui Buddha, o activa pe aceasta cu energia lui Buddha însuși.

Primele stupe

Înainte budismului, marii învățători erau înmormântați în movile. Unii au fost incinerați, dar câteodată erau îngropați stând într-o poziție meditativă, iar movila de pământ îi acoperea. Astfel, forma ca de cupolă a stupei a ajuns să reprezinte o persoană așezată în poziție de meditație, precum stătea și Buddha atunci când a atins iluminarea și a cunoscut Cele Patru Adevăruri Nobile. Baza stupei reprezintă picioarele sale încrucișate în timpul poziției meditative (numită padmasana sau poziția lotus). Porțiunea din mijloc este trupul lui Buddha, iar partea superioară a movilei, unde un stâlp se ridică din vârf înconjurat de un gard mic, reprezintă capul său. Înainte să fie create imagini cu Buddha, devotamentul practicanților putea fi arătat față de o stupă și semnificația acesteia.
Părți din cenușa lui Buddha au fost îngropate în stupe construite în locații asociate cu evenimente importante din viața lui Buddha, precum Lumbini (unde s-a născut), Bodh Gaya (unde a atins iluminarea), Deer Park la Sarnath (unde a predicat pentru prima dată, împărtășind Cele Patru Adevărui Nobile, numite și dharma sau legile) și Kushingara (unde a murit). Alegerea acestor locații a fost făcută pe baza unor evenimente reale, dar și de legendă.

"Calme și fericite"

Conform legendei, regele Ashoka, primul rege care a adoptat budismul (a domnit peste majoritatea subcontinentului indian între c. 269 și 232 î.e.n), a construit 84.000 de stupe și a împărțit cenușa lui Buddha între ele. Deși acest lucru este o exagerare (stupele fiind făcute de Ashoka la 250 de ani după moartea lui Buddha), cert este faptul că Ashoka a construit foarte multe stupe pe tot întinsul nordului Indiei și în alte teritorii ale Dinastiei Maurya, cunoscute astăzi ca și Nepal, Pakistan, Bangladesh și Afganistan.
Una din intențiile lui Ashoka era să ofere noilor convertiți uneltele necesare practicării noii lor credințe. Prin asta, Ashoka urmărea directivele lui Buddha care, înainte morții sale (parinirvana), a spus că stupele ar trebui ridicate și în alte locații, nu doar cele legate de evenimentele din viața sa, pentru ca "inimile multora să devină calme și fericite". Ashoka a mai construit stupe în regiuni unde oamenii ar fi avut mari dificultăți să ajungă la stupele care conțineau cenușa lui Buddha.
Una din cele mai faimoase stupe, Marea Stupă (Mahastupa) a fost construită în locul de naștere al soției lui Ashoka, Devi, fiica unui comerciant local din satul Sanchi, aflat pe o rută de comerț importantă din statul Madya Pradesh, India (foto: Nagarjun Kandukuru, CC: BY 2.0)

Beneficiile pentru karmă

Practica construirii de stupe s-a răspândit odată cu doctrina budistă în Nepal și Tibet, Bhutan, Thailanda, Myanmar, China și chiar în Statele Unite, unde se află mari comunități budiste. Deși forma stupelor s-a schimbat odată cu trecerea timpului, funcția lor rămâne fundamental neschimbată. Stupele îi reamintesc practicantului budist despre Buddha și învățăturile sale la 2500 de ani după moartea acestuia.
Pentru budiști, construirea de stupe are și beneficii pentru karmă. Karma, o componentă cheie în hinduism și budism, este energia generată de acțiunile unui individ și consecințele etice ale acelor acțiuni. Karma afectează următoarea existență sau renaștere a unei persoane. De exemplu, în Avadana Sutra sunt înșirate zece beneficii ale construirii unei stupe. Unul dintre ele spune că, dacă un practicant construiește o stupă, el sau ea nu o să renască într-o locație îndepărtată și nu va suferi de sărăcie cruntă. Ca și rezultat la toate acestea, un număr imens de stupe sunt împrăștiate în zonele rurale din Tibet (unde sunt numite chorten) și din Myanmar (chedi).

Calea spre iluminare

Budiștii vizitează stupe pentru a face ritualuri care îi ajută să atingă unul din cele mai importante lucruri în Buddism: să înțeleagă învățăturile lui Buddha, cunoscute ca și Cele Patru Adevăruri Nobile (cunoscute și ca dharma sau legile), pentru ca atunci când vor muri, să nu mai fie prinși în samsara, ciclul fără sfârșit al nașterii și al morții.
Cele Patru Adevăruri Nobile:
1. Viața este suferință (suferință=renaștere)
2. Cauza suferinței este dorința
3. Cauza dorinței trebuie răzbită
4. Atunci când dorința este înfrântă, nu mai există suferință (suferință=renaștere)
Atunci când indivizii ajung să înțeleagă complet Cele Patru Adevăruri Nobile, aceștia sunt capabili să atingă iluminarea, înțelegerea competă a dharmei. De fapt, Buddha înseamnă "Cel luminat", iar cunoștințele pe care le-a dobândit Buddha în calea sa spre iluminare sunt ceea ce caută budiștii în propriile lor drumuri spre iluminare.

Cercul sau roata

Una din primele sutra (o colecție de spuse atribuite lui Buddha care compun un text religios) notează faptul că Buddha a lăsat directive specifice despre metoda corectă de onorare a rămășițelor sale (Mahāparinibbāṇa Sutta): cenușa sa avea să fie îngropată într-o stupă la intersecția celor patru mari drumuri mitice (cele patru direcții spațiale), butucul imobil al unei roți, locul iluminării.
Dacă ne gândim la o stupă ca fiind un cerc sau o roată, centrul imobil simbolizează iluminarea. Similar, practicantul atinge liniștea și pacea atunci când dharma budistă este înțeleasă pe deplin. Multe stupe sunt așezate pe o bază pătrată, iar cele patru laturi reprezintă cele patru direcții, nord, sud, est și vest. Fiecare parte are de obicei o poatră în centru, care permite practicantului să intre de oriunde dorește. Porțile se numesc torana. Fiecare poatră reprezintă și cele patru mari evenimente din viața și Buddha: est (nașterea lui Buddha), sud (iluminarea), vest (prima predică a dharmei) și nord (Nirvana). Intrările sunt întoarse la unghi drept față de axa mundi pentru a indica mișcarea în maniera brațelor unei svastici, un simbol direcțional care, în sanscrită, înseamnă "a fi bun" (suastika, unde "su" înseamnă bun și "asti" înseamnă a fi). Toranele sunt porți direcționale care ghidează practicantul în direcția corectă, pe calea corectă spre iluminare, înțelegerea celor Patru Adevăruri Nobile.

Un microcosmos al universului

În vârful unei stupe se află un yasti, o turlă, care simbolizează axa mundi (o linie prin centrul pământului în jurul căreia se crede că gravitează universul). Yasti-ul este înconjurat de o harmika, o poartă sau gard și în vârf se află o chattra (obiect cu formă ca de umbrelă simbolizând regalitatea și protecția).
Stupa face vizibil ceva care este atât de imens încât este inimaginabil. Axa simbolizează împărțirea din centrul cosmosului a lumii în șase direcții: nord, sud, est, vest, nadir și zenit. Această axă centrală, axa mundi, apare și în axa care împarte corpul uman. În această manieră, corpul uman funcționează ca și un microcosmos al universului. Coloana vertebrală este axa care împarte Muntele Meru (muntele sacru din centrul lumii budiste) și în jurul căreia pivotează lumea. Scopul practicantului este să urce propriul munte al minții sale, urcând etapă cu etapă prin nivelurile iluminării.

Circumambulația

Practicantul budist nu intră în stupă, fiindcă este un obiect solid, ci acesta o circumambulează (din latină, circum și ambulātus, adică a merge în cerc, a înconjura) ca și practică meditativă, concentrându-se pe învățăturile lui Buddha. Această mișcare simbolizează ciclul continuu al renașterii (samsara) și spițele Căii cu Opt Cărări (cele opt idei care asistă practicantul) care duc la cunoașterea Celor Patru Adevăruri Nobile și înspre centrul butucului roții, la iluminare. Această meditație, mergând în jurul unei stupe, îi permite practicantului să vizualizeze iluminarea, prin mișcarea din perimetrul stupei înspre butucul imobil din centru, reprezentat de yasti.
Acoperirea video Khan Academy
Această animație ne arată perspectiva celui care circumambulează Mahastupa din Sanchi, iar coloana sonoră este oferită de către călugări care recită rugăciuni budiste, un ajutor pentru meditație. Circumambulația face parte și din alte religii. De exemplu, musulmanii merg în jurul Kaaba-ului de la Mecca, iar catedrale din Vest, precum Notre Dame de Paris, includ un deambulatoriu semicircular (o galerie de circulație interioară care înconjoară altarul).
Practicantul poate merge pentru a circumambula stupa sau se poate deplasa în jurul ei printr-o serie de prostrații (mișcări care aduc trupul practicantului aproape de sol, într-o poziție submisivă, supusă). O mișcare energică și circulară în jurul stupei crește temperatura corpului. Practicanții fac acest lucru pentru a mima căldura focului care a incinerat trupul lui Buddha, un proces care a dezintegrat legăturile sinelui și atașamentul față de lumea obișnuită. Legăturile cu viața lumească sunt considerate obstacole în drumul spre iluminare. Circumambulația nu este venerarea relicvelor în sine—o distincție câteodată absentă pentru practicanții noi. Buddha nu a dorit să fie venerat precum un zeu, ci a dorit ca cenușa sa să fie în stupe pentru a servi ca și o reamintire a Celor Patru Adevăruri Nobile.

Ofrandele votive

Stupă votivă (Votive Stupa), Bodhgaya, secolul VIII, piatră, 78 x 44 x 35 cm (Ashmolean Museum, Oxford, Anglia)
Stupele mici pot funcționa ca și ofrande votive (obiecte centrale pentru actele de venerare). Pentru a dobândi merite, pentru a-și îmbunătății propria karmă, indivizii pot sponsoriza crearea unei stupe votive. Stupele indiene și tibetane au de obicei pe ele inscripții care declară că stupa respectivă a fost făcută "pentru ca toate ființele să poată atinge iluminarea". Stupele votive pot fi consacrate și folosite în altarele de acasă sau folosite de către altarele monahice. Din moment ce sunt mici, pot fi transportate cu ușurință; stupele votive, împreună cu mici statuete ale lui Buddha și a altor divinități budiste, au fost transportate prin Nepal, peste munții Himalaya, în Tibet, ajutând la răspândirea doctrinei budiste. Stupele votive sunt de obicei cioplite din piatră sau turnate în bronz. Stupele de bronz pot servi și ca mici racle, unde cenușa învățătorilor importanți poate fi încapsulată.
Stupa ne arată legătura dintre forma acesteia și trupul lui Buddha. Buddha este reprezentat la momentul iluminării sale, când a primit cunoașterea celor Patru Adevăruri Nobile (dharma). Acesta face gestul atingerii solului (bhumisparsamudra) și stă jos în poziția lotus, padmasan. Acesta stă într-o poartă, simbolizând spațiul sacru care face trimitere la porțile din laturile stupelor monumentale.
Eseu scris de Dr. Karen Shelby

Resurse adiționale: