Piatra Ambum

Piatra Ambum este opera unui adevărat maestru, creată acum 3500 de ani în munții insulei cunoscută astăzi ca și Noua Guinee. Nu este clar de cine a fost cioplită și din ce motiv. În orice caz, Piatra Ambum a avut o viață ca și obiect religios pentru un grup de oameni din Papua Noua Guinee înainte să devină un artefact exotic, frumos estetic, într-o galerie vestică. Recent, a suferit un mic accident care a spart-o, iar publicitatea acestui eveniment a aruncat Piatra Ambum în niște dezbateri politice depre cine trebuie să dețină artefactele istorice. Fiecare capitol al istoriei acestei sculpturi a fost încâlcit cu intrici personale și politice, fiind cronica unei povești mai ample despre colonizare și despre structurile de putere aflate în schimbare și evoluție.

Avem catalogate 12 artefacete asemănătoare Pietrei Ambum: mojare și pistile de piatră antice dezgropate în Noua Guinee, de obicei în munții dinspre interiorul insulei. Curbura fină a gâtului și a capului Pietrei Ambum ne sugerează o posibilă utilizare ca și pistil, mai ales atunci când luăm în considerare dimensiunile sale—la cei 20 cm înălțime, "gâtul" creaturii reprezentate poate fi ținut în mână, iar baza plată putea fi folosită pentru a zdrobi mâncare și alte materiale. Mânerele altor pistile antice din Noua Guinee se desting prin capete de om sau de pasăre, chiar și prin sculpturi complete cu păsări, în timp ce mojarele includ și o imagistică geometrizată alături de reprezentări aviane (păsări) și antropomorfe (umane).

Piatra Ambum nu este mai presus de alte artefacte doar din cauza vechimii sale—este una din cele mai vechi sculpturi făcute în Oceania—, dar și pentru calitățile sale sculpturale foarte detaliate. Are o formă plăcută și o suprafață netedă, iar patina ușor lucioasă de pe anumite detalii sugerează că a fost bine îngrijită. A fost făcută din piatră greywacke, iar forma sa finisată ar putea sugera forma inițială a pietrei din care a fost sculptată. Greywacke este o rocă sedimentară dură care adesea prezintă linii venoase care-i dezvăluie vârsta și formarea. Majoritatea rocilor greywacke au fost supuse unor mișcări, presiuni și temperaturi tectonice semnificative de-a lungul a perioade mari de timp, iar o parte din roca greywacke din insulele din Pacific este veche de peste 300 de milioane de ani. Să ne gândim la cum era să sculptezi ceva atât de simetric și plăcut estetic precum Piatra Ambum folosind doar unelte de piatră. Probabil că i-au trebuit multe luni de zile creatorului să cioplească o formă generală ca mai apoi să înceapă finisajul, iar timpul și efortul depus pentru crearea acesteia ne indică faptul că era un obiect special și valoros pentru creatorii și utilizatorii săi.

Cioplit sub forma unui animal, caracteristicile sale sunt rotunjite, avem un gât, un cap curbat elegant și un nas lung, iar membrele superioare care îmbrățișează pieptul par să închidă un spațiu negativ deasupra burții sale. Ochii, urechile și nările stilizate sunt reprezentate în relief, iar omoplații și ceea ce pare a fi un buric sugerează cunoașterea anatomiei de către creator. Deși ar poate fi vorba de o reprezentare în poziția fetusului a unui furnicar spinos, cunoscut și sub numele de echidnă, despre care se credea că era valoros pentru grăsimea sa înaintea introducerii porcilor pe insulă, ar putea fi la fel de bine o pasăre sau un liliac, iar unii speculează că ar fi vorba de un marsupial de mari dimensiuni care a dispărut între timp.

Atunci când Piatra Ambum a devenit cunoscută occidentalilor în anii 1960, era folosită de un grup de oameni numiți Enga care trăiau în munții din vestul statului Papua Noua Guinee. Pentru poporul Enga, Piatra Ambum și alte obiecte asemănătoare sunt denumite simting bilong tambuna, care se traduce ca și "oasele strămoșilor" (Egloff 2008:1). Acesta este termenul enga pentru o clasă de obiecte de cult care erau folosite ca și mecanisme ritualice puternice în care sălășluiau strămoșii. Cu toate că obiectul nu este un străbun în sine, în mod paradoxal, se consideră despre astfel de obiecte sacre că au o viață proprie, putând chiar să se miște singure, să se împerecheze și să se reproducă. S-ar părea că—cel puțin în cazul Pietrei Ambum—mai pot și să pornească în aventuri și să creeze controverse.

Societatea Enga este organizată în baza unui structuri de putere cunoscută ca și sistemul "bărbatului puternic", iar negocierea puterii depinde de controlul resurselor precum porcii și alte produse, dar și de forțele supranaturale precum bunăvoința strămoșilor (sau a Dumnezeului creștin). Puterea este investită în acei "bărbați puternici" care îi pot convinge, organiza sau chiar manipula pe alții în a le da lor resursele pentru ca acestea să poată fi redistribuite la marile evenimente ritualice. Înainte ca poporul Enga să decidă să se convertească la creștinism în urma venirii misionarilor și colonizării din anii 1930, Piatra Ambum și alte obiecte precum aceasta erau înzestrate cu puteri supranaturale prin intermediul ritualurilor. Erau îngrobate în pământul strămoșesc și sacrificii regulate de porci erau necesesare pentru a mulțumii pietrele și strămoșii care sălășluiau în ele. Cu îngrijirea adecvată, acestea puteau să îndepărteze pericolul și să susțină fertilitatea și vigoarea tribului și a pământului.

Creștinism, colonizare și mercantilizare

Atunci când misionarii creștini au ajuns în Papua Noua Guinee, oamenii au îmbrățișat, în mare parte, noua religie, noul sistem al puterii venit odată cu coloniștii și administrația australiană care a urmat. Sistemul bărbatului puternic a fost păstrat, dar modul de gestionare al puterii supranaturale a luat o formă creștină. Obiecte precum Piatra Ambum și-au pierdut din potența din trecut, dar sub "privirea omului alb" acestea au căpătat noi parametri de valoare ca și "artă primitivă", căpătând astfel și valoare monetară.

Piatra Ambum a ajuns să emane exoticism, îmbibată în percepția romantizată a occidentalilor față de diferențele majore în felul de a vedea lumea al celor din Papua Noua Guinee, evocând și un primitivism și o puritate care se pierduse în Vest. Exoticismul a fost înăsprit și de dimensiunile și proporțiile sale specifice care întruneau un anumit ideal estetic din perspectiva vestică. Toate acestea, valoarea sa estetică și "primitivă", au condus-o pe un drum anevoios al tranzacțiilor, culminând în achiziția sa de către Australian National Gallery în 1977, unde se află și astăzi și unde este valorificată ca și un antefact neprețuit.

Vândută inițial de către doi băieți (la insistențele misionarilor) pentru 20 de șilingi către patronul european al magazinului de comerț din Wabag (provincia Enga), a fost apoi vândută printr-un intermediar lui Philip Goldman, un negustor de artă din Londra. Mai apoi, Goldman a oferit-o Muzeului Britanic, înainte să vândă sculptura către Australian National Galllery din Canberra, Australia. În negocierile sale cu muzeul și prin felul în care își justifica prețul cerut, Goldman compara Piatra Ambum cu Blue Poles de Jackson Pollock, pe care galeria o cumpărase câțiva ani mai devreme: comparând valoarea "primitivă" a Pietrei Ambum cu cea a unei opere de artă modernă (se spune că National Gallery ar fi plătit 1.3 milioande de dolari pe pictura lui Pollock în 1973). În cele din urmă, Australian National Gallery a fost de accord să-i plătească lui Goldman 115.000 de dolari americani pentru sculptură.

Papua New Guinea Museum a încercat să cumpere Piatra Ambum atunci când a fost oferită muzeului australian, dar fără prea mult succes. Papua Noua Guinee a devenit un stat independent în 1975, dar cu o legislație robustă și structuri legale instaurate încă din 1913 și care interziceau exportul de antichități și obiecte relevante pentru Papua Noua Guinee ca și un loc unic în lume. Țara nu a reușit să-și permită să facă achiziții de pe piața internațională de antichități deoarece prețurile sunt prea ridicate pentru o națiune aflată în dezvoltare. Mai mult, Papua Noua Guinee nu a avut, până de curând, capacitatea de a-și impune legislația la nivel internațional. Dacă Piatra Ambum a fost exportată în mod legal sau nu din Papua Noua Guinee rămâne un lucru discutabil.

Multe obiecte din patrimoniul cultural din Noua Guinee au fost trimise către muzee și galerii de peste hotare pentru "păstrare în siguranță". Alte obiecte de interes sau chiar de valoare națională au fost sustrase ilegal de pe insulă. În 1977, poziția legală a noului stat Papua Noua Guinee de a-și recupera obiectele de importanță națională a fost întărită prin deschiderea Papua New Guinea National Museum and Art Gallery (Muzeul și Galeria de Artă Națională din Papua Noua Guinee), care dispunea de spații moderne de expoziție și depozitare. Primii angajați au fost niște europeni care i-au antrenat pe papuani în a deveni administratori de muzee care aveau intenția politică și filozofică de a returna antichitățile în Papua Noua Guinee. De-a lungul anilor, Muzeul și Galeria de Artă și-a perfecționat sistemul de control al exporturilor și capacitatea sa de a lansa proceduri legale împotriva celor care încearcă să sustragă antichități din țară. De asemenea, au reușit să negocieze întoarcerea obiectelor și chiar a unor colecții întregi care se aflau în străinătate. Cu toate acestea, există limite în abilitatea acestora de a forța întoarcerea unor obiecte precum Piatra Ambum.

În 2000, în timp ce era împrumutată unui muzeu de artă francez, Piatra Ambum a fost scăpată din greșeală și s-a spart în trei bucăți principale și diverse bucăți mai mici. S-a descoperit, mai apoi, de către restauratori, pe măsură ce o recompuneau, că ceea ce se credeau a fi crăpături mai vechi, reparate în Papua Noua Guinee, erau de fapt liniile venuase are rocii greywacke. Fisuri și caneluri ce conțineau material organic au fost examinate și au fost datate ca fiind din jurul anului 1500 î.e.n. Piatra Ambum a fost reparată cu atenție, dar a fost provocată o altă daună. Vestea incidentului a ajuns în presa internațională, care a generat discuția despre ce căuta Piatra Ambum—un artefact înregistrat care aparținea Papuei Noua Guinee—în posesia unei galerii australiene, în primul rând. Cu toate că Piatra Ambum rămâne în Canberra, putem spune că această controversă doar a întărit capacitățile papuanilor de a negocia la nivel internațional.

La baza capitolelor recente din povestea Pietrei Ambum se află un fir narativ despre colonialism și moștenirea sa. Piatra Ambum a fost creată și înzestrată cu anumite semnificații și valori de către un grup pe care îl știm astăzi ca și papuani, mai apoi fiind relocată într-un muzeu occidental unde a fost reinterpretată în cadrul unei structuri a esteticii și schimbului, de unde continuăm să o privim—și s-o exotizăm—din cauza originilor sale, iar misterele pe care continuăm să le percepem în paginile istoriei sale încă se află alături de noi.

Egloff, Brian, Bones of the Ancestors – The Ambum Stone: from the New Guinea Higlands to the Antiquities Market to Australia (Lanham: Altamira Press, 2008).