Cavalerii Templieri

Am urmărit și alte materiale despre cruciade, dar în aceasta ne vom concentra asupra contribuției cruciadelor la apariția unei organizații considerate de istorici drept prima instituție financiară internațională. Este vorba de Cavalerii Templieri. Haideți să vedem cum stăteau lucrurile. Avem aici axa timpului. Suntem în perioada centrală a Evului Mediu. După cum am văzut în alte secvențe video, cruciadele încep la sfârșitul secolului al XI-lea, la chemarea papei Urban al II-lea, cu scopul declarat de a recupera teritoriile bizantine, și mai ales Țara Sfântă, de la musulmani. Prima Cruciadă își atinge scopul în mare parte, dar teritoriile recucerite nu sunt înapoiate bizantinilor. Sunt înființate așa-numitele state sau regate cruciate, printre care regatul Ierusalimului. Ca să înțelegem ce se întâmplă pe axa timpului, cu verde avem perioada când Ierusalimul era sub control islamic. Cu roșu avem perioada în care Ierusalimul este stăpânit de puterile Europei Occidentale sau de statele cruciate vest-europene. Aceste puncte roșii de pe axa timpului arată când au avut loc cruciadele. După Prima Cruciadă, se schimbă controlul asupra Ierusalimului, acesta trecând din mâinile musulmanilor în cele ale creștinilor vest-europeni. După dobândirea Ierusalimului, ce va rămâne sub stăpânire cruciată circa 90 de ani, o mulțime de pelerini din Europa încep să călătorească la locurile sfinte din Țara Sfântă și mai ales la Ierusalim. Dar călătoria nu era deloc ușoară. Nu numai că era lungă... Aici sunt traseele pe care au mers cruciații, dar probabil pe aici au trecut și mulți pelerini care se îndreptau spre Țara Sfântă. Ne putem imagina acest drum lung, care străbate mai multe regate și care la acea vreme putea fi extrem de periculos. Mulți dintre pelerini erau jefuiți sau chiar mai rău, pe drumul către Țara Sfântă. În 1119, mai mulți cavaleri, sub conducerea lui Hugues de Payens, se duc la Balduin al II-lea, regele Ierusalimului. Să ne reamintim că aici se înființase un stat cruciat, regatul Ierusalimului, pe Muntele Templului. Cavalerii spun regelui Balduin al II-lea și patriarhului Gormond, patriarhul Ierusalimului, că ar dori să apere pelerinii care călătoreau către Ierusalim. Regele și patriarhul acceptă, iar în 1120 cavalerii primesc un loc, un sediu pe Templul Muntelui pentru a pune bazele ordinului. Dacă traducem varianta în latină a denumirii ordinului, aceasta înseamnă Soldații Săraci ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon. Menționarea Templului lui Solomon are legătură cu sediul lor aflat pe Muntele Templului. Mulți cred că moscheea Al-Aqsa se află pe locul Templului lui Solomon. E însă mai uzuală denumirea prescurtată, „Cavalerii Templieri”. Simbolul lor, doi cavaleri pe același cal, vrea să transmită ideea de sărăcie. Totuși, nu rămân săraci prea mult timp. La scurt timp sunt recunoscuți de papă și încep să primească multe donații. Mulți doresc să devină cavaleri templieri. Astfel, în timpul cruciadelor ce vor urma, vor deveni o instituție importantă în Europa medievală. Există tendința de a asocia Cavalerii Templieri cu ideea de cavaler. Aici vedem un cavaler pe cal. Aici avem cavaleri care apără pelerinii pe drumul spre Ierusalim. Într-adevăr, ei apărau pelerinii și au participat la bătăliile din timpul cruciadelor. Dar, deși în perioada de apogeu, numărul cavalerilor templieri se ridica la aproximativ 20 000, doar circa 10% dintre ei erau soldați, sau călugări războinici, așa cum mai sunt numiți. Restul au creat o infrastructură complexă care servea diverse scopuri, potrivit intereselor Templierilor. Probabil cea mai importantă realizare a fost crearea unei structuri financiare ramificate. Dacă erai în Londra și voiai să mergi în pelerinaj în Țara Sfântă, aveai nevoie de fonduri. Deci, trebuia să ai acces la averea ta odată ajuns la Ierusalim. Dar dacă ai fi vrut să iei aurul cu tine într-o călătorie atât de lungă, nu doar că ar fi fost greu de cărat, ci și periculos. Mulți ar fi vrut să ți-l fure, așa că unul dintre serviciile create de Cavalerii Templieri era că te puteai duce la templul lor, la Londra, unde îți depuneai banii. Primeai o scrisoare de credit care menționa: Noi, Cavalerii, îți datorăm atâția bani. Apoi plecai la drum. Când ajungeai la Ierusalim dădeai scrisoarea Cavalerilor de acolo, iar ei îți dădeau banii. Acum ni se pare ceva obișnuit. Ne ducem la un ATM oriunde în lume, introducem cardul în aparat și primim banii. Dar pentru acest lucru există o întreagă infrastructură. Astăzi avem telecomunicații, avem sateliți care ne permit să transmitem informații. Avem servere care stochează datele. Aceste lucruri nu existau în Evul Mediu. Așa că a fost o adevărată inovație să poți depune banii într-un loc și să îi retragi în altă parte. Încă nu înțelegem pe deplin cum au reușit templierii să facă acest lucru. Dincolo de încredere, cum verificau autenticitatea scrisorilor de credit? Nu numai că operau acest sistem de depunere și retragere în mai multe locuri, deoarece aveau toate aceste depozite, precum și donații de la susținători, au început să acorde și împrumuturi. Printre cei care împrumutau de la ei erau de multe ori regi și nobili. Acționau adeseori ca intermediari în tranzacții importante. Din acest motiv sunt considerați de istorici drept întemeietorii primei bănci internaționale. În alte secvențe video vorbim despre Saladin și anul 1187 când recucerește Ierusalimul. Dar Cruciada a Șasea și Cruciada Baronilor readuc orașul în mâinile creștinilor. În 1244, musulmanii recâștigă controlul, păstrându-l până la sfârșitul Primului Război Mondial. Ierusalimul fiind pierdut în 1244, scopul Cavalerilor Templieri, rațiunea existenței lor își pierd din importanță, deși sunt încă o instituție financiară importantă și influentă. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, spiritul cruciat își pierde efervescența. Au loc Cruciadele a Opta și a Noua, dar fără efect. La începutul secolului al XIV-lea, apare un nou personaj, Filip al IV-lea, regele Franței, care a împrumutat sume mari pentru a-și finanța războaiele, mai ales cu Anglia, iar mare parte din aceste sume sunt luate de la Cavalerii Templieri. Este un bărbat puternic care caută soluții pentru a scăpa de aceste datorii și realizează că o astfel de soluție este să îi aresteze pe cei cărora le datorează bani. Astfel, nu doar că ar scăpa de datorii, ci le poate confisca și averea. Exact așa procedează Filip al IV-lea. Într-o zi de vineri, 13, în 1307, arestează mulți templieri, printre care și Marele Maestru, conducătorul Cavalerilor Templieri, Jacques de Molay. Îi torturează. Ei mărturisesc tot felul de lucruri, dar apoi retractează și își mențin poziția. Așa că, în 1314, Jacques de Molay și alți templieri, mai ales din conducere, care nu vor să mărturisească așa cum li se cere, sunt arși pe rug la Paris. Acest moment este considerat sfârșitul Cavalerilor Templieri. Dar sunt multe legende care spun că au continuat să existe în secret. Templierii ne fascinează și astăzi. Există multe legende despre ei, dar una dintre contribuțiile lor cele mai importante despre care nu prea se vorbește, dar pe care o cunoaștem, este faptul că au pus bazele a ceea ce numim astăzi sistemul bancar internațional.