Cultura greacă clasică

Pornind de la descoperirile și cunoștințele despre civilizațiile din Egipt și Mesopotamia, printre altele, vechii greci au creat o cultură filosofică și științifică de o mare complexitate. În filosofia greacă a Antichității, un aspect foarte important era reprezentat de rolul rațiunii și al explorării. Se pune accent pe logică și pe posibilitatea observării imparțiale, raționale a lumii naturale.

Grecii au adus contribuții importante în domeniile matematicii și științei. Conceptele fundamentale legate de geometrie și noțiunea de demonstrație matematică se datorează unor matematicieni greci, precum Pitagora, Euclid și Arhimede. Vechii greci au încercat să descrie mișcarea planetelor, axa Pământului și sistemul heliocentric conform căruia Soarele se află în centrul sistemului solar. Hipocrate, o altă personalitate a vechii Grecii, a fost cel mai celebru medic al Antichității. El a înființat o școală de medicină, este autorul mai multor tratate medicale și, datorită modului sistematic și empiric în care a studiat bolile și remediile acestora, este considerat părintele medicinii moderne. Jurământul lui Hipocrate pe care îl depun toți medicii a fost numit după el.

Filosofia greacă se poate observa în Dialogurile lui Platon care transpun în scris modul în care Socrate punea întrebări. Aristotel, discipolul lui Platon, a abordate teme foarte diverse, precum biologia și teatrul.

Societatea greacă acorda o mare importanță literaturii și teatrului, care se întrepătrundeau foarte mult. Începuturile teatrului grec sunt legate de spectacolele de tragedie din cadrul festivalurilor religioase care se țineau la Atena în secolul al VI-lea î.e.n. La rândul lor, acestea au fost sursa de inspirație pentru comedie.

Aceste două genuri de teatru cu originea în Grecia au devenit extrem de apreciate, extinzându-se în întreaga zonă mediteraneeană și punându-și amprenta asupra teatrului elenistic și roman. Operele unor autori precum Sofocle și Aristofan reprezintă piatra de temelie a întregului teatru modern. Deși pare normal ca dialogul să fi fost întotdeauna prezent, el era rar folosit înainte ca un alt dramaturg, Eschil, să creeze personaje care interacționează prin dialog. Alte figuri de stil, de exemplu ironia dramatică, pot fi identificate în opere precum Oedip rege a lui Sofocle.

Pe lângă formele scrise de teatru și literatură, și tradițiile orale aveau importanța lor, mai ales în perioadele de început din istoria Greciei. Epopeele homerice, Iliada și Odiseea, nu au fost consemnate în scris decât în jurul anului 670 î.e.n.

Arta greacă, și în special sculptura și arhitectura, a exercitat și ea o influență imensă asupra altor societăți. În perioada 800-300 î.e.n., sculptura greacă a avut drept sursă de inspirație arta monumentală din Egipt și din Orientul Apropiat pentru ca pe parcursul secolelor să apară o viziune greacă unică asupra formei artistice.

Artiștii greci au atins perfecțiunea prin redarea corpului omenesc la un nivel neatins până atunci, care a fost imitat foarte mult. Sculptorii greci erau preocupați în special de proporții, postură și de frumusețea idealizată a corpului uman; sculpturile grecești de piatră sau bronz sunt unele dintre cele mai cunoscute opere de artă create vreodată de o civilizație.

Arhitecții greci au creat unele dintre cele mai frumoase și mai remarcabile construcții din întreaga lume antică, dintre care unele - temple, teatre și stadioane - au devenit, începând din Antichitate, simboluri ale orașelor unde se află.

De asemenea, preocuparea grecilor pentru simplitate, proporții, perspectivă și armonie în realizarea construcțiilor i-a influențat foarte mult și pe arhitecții din lumea romană, stând la baza ordinelor arhitecturii clasice care vor domina Occidentul începând din Renaștere și până astăzi.

Civilizația Greciei antice a avut o influență imensă în diverse domenii: limbă, politică, sisteme de educație, filosofie, știință și artă. A avut un impact extraordinar asupra Imperiului Roman care, în cele din urmă, a cucerit-o. Așa cum spune Horațiu „Grecia și-a supus năprasnicul biruitor, introducându-și artele în sălbatecul Lațiu.”

Prin intermediul Imperiului Roman, cultura greacă a devenit baza culturii occidentale în general. Imperiul Bizantin a moștenit cultura clasică greacă în mod direct, fără mediere latină, iar păstrarea acesteia în tradiția medievală bizantină a exercitat o puternică influență asupra slavilor și, mai târziu, asupra Epocii de Aur a Islamului, precum și asupra Renașterii din Vestul Europei. Un reviriment modern al culturii clasice grecești s-a produs în timpul Neoclasicismului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America.