Zoroastrism

La fiecare discuție despre Persia antică vorbim despre credința imperiului Ahemenid, zoroastrismul, răspândit de Cirus cel Mare după stabilirea Imperiului Ahemenid și cucerirea Imperiului Medic, a Imperiul Neo-Babilonian și a Lidiei. Fiul său, Cambyses, cucerește Egiptul. Credința lor se bazează pe învățăturile lui Zoroaster. Zoroaster este numele grecesc al lui Zarathustra, iar religia este uneori numită zarathustrianism. Este una dintre cele mai vechi religii, fiind practicată și astăzi. Oamenii încă practică zoroastrismul. Nu se știe exact când a apărut. Unele surse spun că ar fi început cu circa 3500 de ani în urmă sau mai devreme, deci prin 1500 î.e.n. În alte surse începe mai aproape de vremea lui Cirus, între 700 și 600 î.e.n. Începutul religiei se bazează pe învățăturile lui Zoroastru. Prin învățăturile sale stabilește uneia dintre primele religii monoteiste din lume, pe ideea că există un singur zeu, zeul zoroastrismului fiind Ahura Mazda. Ahura Mazda... Se crede că Ahura Mazda nu are o formă umană, că nu poate fi conceput cu adevărat. Ahura Mazda nu poate fi conceput de mintea umană, însă este singurul zeu al zoroastrismului. Corelat cu idea lui Ahura Mazda, multă lume consideră că zoroastrismul este o credința dualistă. Credința dualistă înseamnă credința în forțe opuse. De exemplu, lumină versus întuneric, și desigur, bun versus rău. Una dintre ideile principale este cea cu privire la asha și druj. Asha se referă la a avea principii, a fi onest, ordonat, iar druj se referă la idei opuse. Druj înseamnă lipsa principiilor, nesinceritate, haos. Ar fi multe de discutat pentru a înțelege mai bine natura dualistă a lumii și încercarea umanității de a se poziționa de partea binelui, a luminii, a ordinii, a principiilor și a onestității. Acesta este un simbol al zoroastrismului. Se numește Faravahar. Probabil îl pronunț greșit. Faravahar... Este plin de însemnătate. Arată legătura dintre univers și umanitate, vezi aici reprezentarea ființei umane, și trei perechi de aripi, care reprezintă cele trei idei importante ale zoroastrismului. Prima pereche reprezintă gândurile bune. Cea de-a doua reprezintă cuvintele bune. Iar cea de-a treia reprezintă faptele bune. Și are sens. Imaginează-ți că gândurile bune duc la vorbe bune, iar acestea împreună pot duce la fapte bune. Coada reprezintă lucrurile care trebuie evitate, gândurile rele, faptele rele... Adică gândurile, cuvintele și faptele rele. Pe lângă idea dualismului, în special această fascinație a luminii, focul este, de asemenea, un element important în zoroastrism. Dacă mergi la un templu zoroastrian vei observa o flacără veșnică, care este întețită de cinci ori pe zi. Un alt element important este apa. Textul sacru al zoroastrismului se numește Avesta. Avesta este scris în avestică, o limbă numită astfel după Avesta, și înrudită cu sanscrita antică, deci evident există o legătură, între hinduismul antic și precursorii acestuia, anumite idei preexistente care au fost dezvoltate sau preluate de către Zarathustra. Un alt lucru interesant este că deși zoroastrismul este o religie relativ mică, cu mai puțin de 200 000 de practicanți peste tot în lume, majoritatea aflându-se în India și Statele Unite, cândva a fost religia de stat în Persia antică, iar în cele din urmă, în secolul al VII-lea e.n., când Persia, sau Iran, a devenit teritoriu islamic, se formează o diaspora zoroastriană care se va răspândi spre India și mai târziu în Statele Unite, cu toate că mai există practicanți și în Iran. Mai presus de toate, zoroastrismul a lăsat o moștenire importantă influențând unele dintre marile religii ale lumii. Pe această axă sunt religiile majore. Cu albastru avem iudaismul, și am pus această linie punctată pentru că nu știm exact perioada, aceste relegii formându-se, evoluând și deprinzând noi tradiții în timp. Așadar, avem iudaismul, și desigur, creștinismul, construit oarecum pornind de la iudaism. Isus era evreu. Aici avem islamismul, fiind cea mai nouă religie dintre cele majore, oarecum înrudită cu creștinismul și iudaismul. Deși zoroastrismul este înrudit și oarecum similar cu religia arienilor timpurii, are o influență majoră asupra acestor religii tradiționale care domină astăzi lumea. După cum am menționat, este o religie monoteistă, și are o influență directă asupra creștinismului, de exemplu. Acesta este un citat aparținând lui John Bowker, un cunoscut teolog creștin. Acesta spune, în cartea World Religions: „Îngerii, sfârșitul lumii,” „judecata de apoi, învierea,” „raiul și iadul, au luat formă și substanță” „din credința zoroastriană.” În tradiția creștină, cei trei magi sau regi care îl vizitează pe pruncul Isus, se referă la preoții zoroastrieni care au mers să îl vadă pe prunc. Cuvântul „magie” vine de la „mag”, pentru că preoții, elita zoroastrismului, erau astronomi pricepuți, fiind cunoscuți pentru cunoștințele astrologice, și despre care se crede că aveau abilități magice. Are o strânsă legătură și cu islamismul. Flacăra sacră a zoroastrismului este întețită de cinci ori pe zi. Zoroastrienii se roagă de cinci ori pe zi. Înainte de rugăciune au un ritual de curățare, spălându-se de trei ori înainte de fiecare rugăciune Acest lucru îl observăm și în islamism. Așadar, zoroastrismul, credința Persiei antice, răspândită de Cirus cel Mare, este o religie încă practicată, însă la o scară mai mică astăzi. Așa cum am văzut, are o influență majoră asupra marilor religii ale lumii.