Conţinutul principal
Curs: Istoria lumii > Unitatea 2
Lecția 3: Răsăritul și apusul imperiilorCompararea creșterilor și căderilor imperiilor
Prezentare generală
- Un imperiu constă într-un stat central care controlează un teritoriu uriaș și, de multe ori, o populație diversă.
- Imperiile se nasc și cresc în timp ce își extind puterea și influența, dar se pot prăbuși dacă pierd controlul asupra unei mari părți din teritoriu sau dacă sunt răsturnate.
- Istoricii pot înțelege mai bine aceste procese comparând modul în care s-au produs în diferite imperii.
Ce este un imperiu?
Până acum, ați învățat despre câteva imperii importante. Să recapitulăm, termenul imperiu se referă la un stat central care exercită control politic asupra unui teritoriu uriaș ce conține multe grupuri diverse. Deseori, această putere centralizată își are sediul într-unul sau mai multe orașe capitală. De obicei ne referim la un imperiu ca fiind o singură unitate. Dar, deoarece imperiile sunt atât de extinse, de multe ori sunt împărțite în unități politice mai mici și mai ușor de gestionat, de obicei numite provincii.
Compararea nașterii și creșterii imperiilor
Pentru ca un imperiu să crească, este nevoie ca un stat să preia controlul asupra altor state sau grupuri de oameni. Ca să înțeleagă aceste procese, istoricii pot compara anumite imperii între ele.
Comparând diferite imperii, istoricii observă că procesul de creștere are unele similarități și unele diferențe de la un imperiu la altul. Imperiul Persan Ahemenid aflat sub conducerea lui Cirus cel Mare a crescut în mod substanțial în mai puțin de 30 de ani și a ajuns la cea mai mare extindere teritorială în 75 de ani. Republica Romană a fost fondată în secolul al VI-lea î.Hr., dar Imperiul Roman a atins cea mai mare amploare abia în 117 d.Hr.
Imperiile se extind din diverse motive. Imperiul Persan Ahemenid s-a consolidat în principal prin cuceriri militare. Imperiul Maurya din India a folosit o combinație de sabotaj politic, convertire religioasă și cucerire militară pentru a-și extinde dominația. Romanii, deși erau o societate militară, în principiu nu și-au propus să cucerească teritorii. Dar, au fost implicați în multe războaie. După ce își înfrângeau inamicii, Roma le oferea uneori un anumit nivel de cetățenie în schimbul loialității lor.
Ideea principală a expansiunii imperiale este că un stat central își extinde controlul politic peste teritorii și oameni. Această extindere poate fi realizată prin mijloace militare, economice sau culturale—de obicei un amestec între acești factori!
Expansiunea rapidă—ascensiunea lui Alexandru cel Mare
Alexandru Macedon a rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari făuritori de imperii. Dar cât de mult din succesul său se datorează calităților personale? Ascensiunea rapidă a imperiului lui Alexandru a fost un exemplu al procesului prin care un stat mic poate crește într-un imperiu uriaș. De asemenea, a demonstrat că evenimentele și circumstanțele din exteriorul statului central joacă un rol important în construirea unui imperiu.
Deși este adesea amintit doar ca fiind tatăl lui Alexandru cel Mare, Filip al II-lea al Macedoniei—care a domnit din 359 î.Hr. până în 336 î.Hr.—a fost un rege împlinit și un bun comandant militar. El a asigurat condițiile preliminare victoriilor lui Alexandru în Persia. Filip al II-lea a folosit mita, războiul și amenințările pentru a menține controlul asupra regatului, și fără înțelepciunea și determinarea lui, numele lui Alexandru nu ar fi ajuns în istorie.
În 336 î.Hr, după ce Filip a fost ucis, Alexandru a lansat campania pe care tatăl lui o planuia de mult timp: cucerirea marelui Imperiu Persan. Alexandru avea abilități de conducere militară impresionante, dar a fost ajutat și de instabilitatea politică din Persia. Victoriile lui Alexandru au convins mulți conducători locali să renunțe la controlul imperial din Persia în favoarea regimului lui Alexandru. Alexandru nu a schimbat drastic sistemele administrative deja existente, ci, mai degrabă, le-a adaptat pentru a se potrivi obiectivelor sale. Până în anul 327 î.Hr, Imperiul Persan se afla sub controlul său.
Cucerirea Persiei poate fi văzută ca o schimbare în conducere, dar și ca un act de expansiune teritorială. Teritoriul care alcătuia Imperiul Persan a rămas în mare parte intact sub conducerea lui Alexandru. Diverși factori, inclusiv condițiile deja existente în Imperiul Persan și bazele imperiale pregătite de către tatăl său, în combinație cu abilitatea sa militară i-au adus lui Alexandru succesul.
Gândiți-vă: Ar fi putut Alexandru să aibă succes în Persia dacă tatăl său, Filip al II-lea, nu ar fi cucerit mai întâi Grecia?
Reforma internă—ascensiunea dinastiei Han
Dinastia Qin a domnit pentru puțin timp—din 221 î.Hr. până în 206 î.Hr. Dar în timpul scurtei sale existențe a pus bazele unei ample birocrații imperiale care urma să se dezvolte sub conducerea dinastiei Han, care a urmat. Qin Shi Huang, primul împărat al dinastiei Qin, a consolidat ținuturi și putere în timpul cuceririlor sale care au pus capăt Perioadei Statelor Războinice. Sub domnia lui Qin Shi Huang, întreaga putere venea de la împărat.
Primul împărat al dinastiei Han, Han Gaozu, a păstrat o mare parte din birocrația imperială a dinastiei Qin, dar a redus rigiditatea edictelor și a taxelor. Confucianismul fusese reprimat de către dinastia Qin. Han Gaozu a promovat deschis Confucianismul drept ideologie a statului, încurajând integritatea morală și virtutea, în loc să conducă exclusiv prin frică și opresiune.
Mai mult, conducătorii dinastiei Han au aplicat o politică de conversie culturală asupra noilor regiuni cucerite. Prin eforturile de a răspândi Confucianismul, împărații dinastiei Han au creat un simț al identității comun tuturor supușilor lor. Loialitatea față de statul central Han a devenit mai mult decât o relație politică sau economica—era parte din identitatea culturală.
Gândiți-vă: Cum se compară metoda de conversie culturală forțată folosită de Han cu strategia lui Alexandru de a câștiga loialitatea noilor săi supuși?
Compararea decăderii imperiilor
Când istoricii spun că un imperiu a decăzut, ei vor să spună că statul central nu-și mai exercită puterea vastă. Asta se poate întâmpla fie pentru că statul în sine a încetat să mai existe, fie pentru că puterea statului a fost redusă deoarece părți din imperiu au devenit independente. Fiindcă imperiile sunt mari și complexe, atunci când istoricii vorbesc despre decăderea unui imperiu, în general se referă la un proces îndelungat mai degrabă decât la o cauză unică!
Unii dintre factorii la care istoricii se raportează pentru a explica prăbușirea imperiilor sunt:
- Aspecte economice
- Aspecte sociale și culturale
- Aspecte privind mediul
- Aspecte politice
Aceste nu sunt cauze în sine, dar sunt modalități de a clasifica cauzele. De exemplu, nu poți spune “Politica este unul dintre motivele pentru care Roma s-a prăbușit”. Trebuie să privești factori politici concreți, cum ar fi impactul războaielor civile. Deși aceste categorii de factori sunt necesare dacă vrem să vorbim despre declinul imperial, nu există o singură explicație de ce imperiile se prăbușesc!
Prăbușirea rapidă—Imperiul Persan Ahemenid
Cu toate că au existat conflicte interne în Persia Ahemenidă prealabile invaziei lui Alexandru, imperiul a rămas în general intact pentru o mare parte a secolelor V și IV î.Hr. Totuși, existența unor diviziuni interne a făcut Persia vulnerabilă în fața invadatorilor care sperau să pună mâna pe teritoriile ei.
În 334 î.Hr., Alexandru Macedon a invadat Imperiul Persan, iar în 330 î.Hr, regele Persiei, Darius al III-lea, era deja mort—asasinat de unul dintre generalii săi. Alexandru a revendicat tronul Persiei și a păstrat funcționarii și instituțiile statelor pe care le-a cucerit pentru a gestiona imperiul imens. În acest sens, putem considera că Alexandru a adoptat rolul împăratului Persiei. În loc să distrugă statul central persan, Alexandru l-a preluat în calitate de nou conducător.
Când Alexandru a murit fără niciun moștenitor în 323 î.Hr., generalii săi au împărțit imperiul între ei. Acesta a fost momentul în care statul central al Persiei s-a prăbușit și a fost înlocuit de multiple state concurente. Această dezbinare s-a produs în câțiva ani.
Așadar, factorii care au contribuit la prăbușirea Imperiului Ahemenid au fost în mare parte politici și militari. Diviziunile politice au făcut imperiul mai slab din punct de vedere militar.
Moartea lentă a unui imperiu—dinastia Gupta
Dinastia Gupta a condus un mare imperiu în nordul Indiei din 320 d.Hr până în 550 d.Hr. Dinastia a atins apogeul puterii sale în jurul anului 450 d.Hr., așa cum reiese din harta de mai jos. Începând cu anul 450, Imperiul Gupta a întâmpinat în regiunea de nord-vest invazii ale heftaliților - uneori numiți hunii albi. Aceste atacuri continue au epuizat resursele militare și financiare ale Imperiului Gupta și au dus la un lung secol de declin.
Conflictul continuu cu hunii albi a făcut ca Imperiul Gupta să piardă o mare parte din teritoriul din nord-vest în jurul anului 500 d.Hr. Imperiul Gupta a reușit să alunge hunii în 528 d.Hr. Totuși, impactul economic provocat de pierderile teritoriale și de lupta continuă a lăsat dinastia Gupta într-o stare precară. În următoarele decenii, mai multe regiuni au ieșit de sub controlul dinastiei Gupta, iar statele vecine—precum Regatul Vakataka și Malwa—au devenit din ce în ce mai puternice.
În 550 d.Hr., Imperiul Gupta deja nu mai exista. Cu toate acestea, un mic regat Gupta a continuat să existe pentru încă un secol. Imperiul Gupta este un exemplu de prăbușire imperială unde statul central continuă să existe, neputând însă să-și exercite puterea și influența în afara unui teritoriu restrâns. Acesta poate contrasta cu Imperiul Roman de Apus, al cărui ultim împărat a fost forțat să renunțe la putere, eliminând astfel statul roman central.
Factorii care au contribuit la prăbușirea Imperiului Gupta au fost în principal militari și economici. Problemele economice au fost rezultatul dificultăților militare pe care le-a înfruntat imperiul. Asta a dus la problem de natură politică în timp ce guvernul a pierdut teritoriu și a fost slăbit.
Gândiți-vă: Cum se compară prăbușirea Imperiului Gupta cu decăderea Imperiului Persan Ahemenid?
Rețineți
- Imperiile cresc și se prăbușesc din diverse motive
- Istoricii adesea clasifică aceste motive ca fiind politice, economice, sociale și culturale, sau de mediu
- Comparând cauzele și efectele ascensiunii și prăbușirii diferitelor imperii putem înțelege mai bine conceptul de imperiu de-a lungul timpului și în diferite spații
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.