Hitiții și Anatolia antică

Hitiții au fost un grup antic de indo-europeni care s-au mutat în Asia Mică și au format un imperiu în Hattușaș, Anatolia (situată în Turcia din zilele noastre), în jurul anului 1600 î.e.n.

Imperiul Hitit a ajuns la apogeul puterii sale la mijlocul anilor 1300 î.e.n, când s-a răspândit în Asia Mică, spre nordul Levantului și Mesopotamia de Sus.

Ca mulți alți indo-europeni, hitiții au putut să traverseze distanțe lungi și să migreze spre alte meleaguri, datorită domesticirii cailor. Răspândirea inovațiilor tehnologice cum ar fi roata și carul, care erau de asemenea folosite în Mesopotamia antică și în alte civilizații timpurii din regiune, a ajutat civilizațiile de păstori și agricultori.

După aproximativ 1180 î.e.n, imperiul a luat sfârșit și s-a împărțit în mai multe orașe-stat independente neo-hitite, unele dintre ele supraviețuind până în al optulea secol î.e.n.

Limba hitită este membră a familiei de limbi indo-europene, o familie de limbi înrudite care sunt vorbite în ziua de azi în cele două Americi, Europa, Asia de Vest și de Sud.${}^1$‍ Hitiții sunt numiți astfel datorită identificării lor cu hitiții din biblie, potrivit arheologiei secolului al XIX-lea. Hitiții sunt în general menționați ca oamenii care trăiesc printre israeliți.

Chiar dacă civilizația lor a prosperat în timpul Epocii Bronzului, care a început în jurul anului 3000 î.e.n, hitiții au fost pionieri ai Epocii Fierului și au început să producă artefacte din fier în jurul anilor 1400 î.e.n. Acest lucru este important deoarece folosirea de către hitiți a fierului și oțelului a creat unelte care erau mai eficiente decât cele din bronz. Există câteva teorii despre modul în care hitiții au dezvoltat această tehnologie. Unii oameni de știință cred că hitiții experimentau lucrul cu metalele de ani întregi, ceea ce în cele din urmă a dus la descoperirea unui proces de prelucrare a fierului prin topire, acesta topindu-se la temperaturi mai mari decât alte metale cum ar fi cuprul sau staniul. De asemenea, este posibil ca hitiții să fi învățat această tehnologie de la oamenii din Munții Zagros din Iranul de vest. Partenerii de comerț ai hitiților din Asiria și din regiuni ale Imperiului Egiptean generau o cerere mare pentru astfel de produse din fier.${}^2$‍

După 1180 î.e.n, în mijlocul conflictelor din Levant, din cauza sosirii bruște a oamenilor mării — oameni de naționalitate necunoscută care foloseau nave pentru a invada orașe mediteraneene și egiptene — regatul s-a împărțit în mai multe orașe-stat neo-hitite independente.${}^3$‍ Istoria civilizației hitite este în mare parte cunoscută din textele cuneiforme găsite în zona fostului lor regat și din scrisorile diplomatice și comerciale găsite în arhivele din Egipt şi din Orientul Mijlociu. Scrierea cuneiformă sugerează că hitiții au avut conexiuni cu imperiile mesopotamiene, atât prin comunicare directă cât şi prin cucerirea altui grup central-anatolian, poporul hatti, care avea conexiuni cu sumerienii (un imperiu mesopotamian). Metoda de scriere a mesopotamienilor a fost transmisă hitiților.

Conducătorul statului hitit era regele, urmat de moștenitorul lui — unul dintre descendeții regelui care era desemnat pentru a-i prelua poziția. Unii oficiali, însă, își exercitau autoritatea în mod independent asupra altor ramuri ale guvernării, așa că regele nu controla toate aspectele regatului. Spre exemplu, existau șeful gărzilor regale, șeful scribilor (care era responsabil cu birocrația), şi chiar și un șef al lucrătorilor din crame!

Viața cotidiană și cultura hitiților sunt misterioase, deoarece documentele scrise aveau în mare parte ca subiect regii și campaniile lor. Este cunoscut faptul că hitiții foloseau scrierea akkadiană, dar în propria lor limbă indo-europeană și că foloseau sigilii cilindrice pentru a semna documente și a marca proprietatea, așa cum o făceau mesopotamienii, sugerând astfel o conexiune între cele două culturi.

Era posibil ca hitiții să învețe despre obiceiurile mesopotamiene prin oamenii hatti, un popor anatolian pe care hitiții l-au cucerit, popor ce a avut conexiuni cu Sumer în Mesopotamia. Detaliile pe care le cunoaștem despre viața și cultura hitită par să fie foarte similare celor ale poporului hatti. Nu cunoaștem, însă, natura relației dintre cele două grupuri, dat fiind numărul mic de izvoare primare găsite.${}^4$‍

Zeii furtunii erau proeminenți în panteonul hitit (un panteon este întregul grup de zei dintr-o religie politeistă). Tarhunt era menționat drept Cuceritorul, Regele din Kummiya, Regele Raiului și Lordul meleagurilor Hatti. El era zeul bătăliilor și al victoriei, în mod special împotriva puterilor străine. Acest lucru ar putea indica că hitiții prețuiau puterea militară.

Un conflict militar pentru care hitiții sunt faimoși este Bătălia de la Kadesh din 1274 î.e.n împotriva armatei faraonului egiptean Ramses al II-lea. Această bătălie este în mod special importantă deoarece ambele părți și-au revendicat victoria, ceea ce a dus la primul tratat de pace din istoria lumii în 1258 î.e.n.

Hitiții avansau prin Imperiul Egiptean și i-au cauzat probleme faraonului Tutmes al III-lea. Faraonul Ramses al II-lea a decis să îi alunge pe hitiți de la granițele țării lui. El spera să obțină un avantaj prin cucerirea orașului Kadesh, un centru comercial al hitiților. Ramses a mărșăluit din Egipt în fruntea a peste 20 000 de soldați organizați în patru divizii, pentru a lupta împotriva lui Muwatalli, regele hitiților.

Armatele Imperiului Egiptean și ale Imperiului Hitit erau egale în forțe, ceea ce explică faptul ca ambele tabere si-au revendicat victoria. Carele de luptă egiptene erau mai rapide deoarece aveau doar doi oameni la bord, în timp ce carele de luptă hitite susțineau o persoană în plus, permițând astfel ca un număr mai mare de sulițe să fie aruncate din fiecare car. Combinația carelor cu uneltele de fier, ce erau mai rezistente decât cele de bronz, a însemnat că tehnologia militară egipteană și hitită a fost una dintre cele mai sofisticate din acele vremuri. Amândouă civilizațiile dețineau o putere statală influentă și abilitatea de a trimite soldați la război, pentru a menține controlul asupra propriilor imperii.

Ramses a proclamat o mare victorie pentru Egipt: își învinsese inamicul în bătălie. De asemenea, Muwatalli și-a revendicat victoria deoarece nu a pierdut orașul Kadesh. Tratatul de la Kadesh — primul tratat de pace — a fost un document important, deoarece arăta abilitatea civilizațiilor mari de a determina starea de război sau de pace.${}^5$‍