Conţinutul principal
Curs: Istoria lumii > Unitatea 1
Lecția 6: India antică- Civilizația pe Valea Indului
- Civilizația pe Valea Indului
- Civilizația de pe Valea Indului
- Perioada Vedică
- Legături între sanscrită și alte limbi
- Hinduism: ideile de bază ale lui Brahma, Atman, Samsara şi Moksha
- India antică
© 2024 Khan AcademyCondiții de utilizarePolitica de confidenţialitateNotificare Cookie
Civilizația pe Valea Indului
Prezentare generală
- Civilizația de pe Valea Indului, 3300-1300 î.e.n., cunoscută și drept civilizația Harappa, se întindea din nord-estul Afganistanului actual până în Pakistan și nord-vestul Indiei.
- Printre inovațiile importante ale acestei civilizații se numără existența unui sistem standardizat de greutăți și măsuri, folosirea de sigilii gravate, la care se adaugă metalurgia bronzului, cuprului, plumbului și staniului.
- Nu se cunosc multe despre scrierea acestei civilizații și, drept urmare, nu avem multe informații despre instituțiile și sistemele de guvernare ale civilizației de pe Valea Indului.
- Cel mai probabil, această civilizație a dispărut ca urmare a schimbării climei și a migrației.
Geografia și axa timpului
În 1856, autoritățile coloniale britanice din India supravegheau construcția unei căi ferate între orașele Lahore și Karachi, pe teritoriul actual al Pakistanului, de-a lungul văii Indului.
În timpul lucrărilor, muncitorii au descoperit mai multe cărămizi în solul tare. Erau sute de mii de cărămizi relativ uniforme, care păreau să fie destul de vechi. Muncitorii au folosit o parte din ele la construirea terasamentelor, fără să își dea seama că erau artefacte antice. La scurt timp însă printre cărămizi au găsit obiecte din steatit cu gravuri artistice complexe.
Chiar dacă atunci nu știau, fiindcă primele săpături arheologice s-au făcut abia în anii 1920, muncitorii descoperiseră, de fapt, vestigiile civilizației de pe Valea Indului, cunoscută și drept civilizația Harappa, după Harappa, unul din primele situri unde s-au făcut săpături - la acel moment în provincia Punjab din India Britanică, astăzi pe teritoriul Pakistanului. La început, mulți arheologi au crezut că s-au găsit ruinele Imperiului Maurya, un imperiu vast ce a dominat India antică între anii 322 și 185 î.e.n.
Înainte de săpăturile efectuate în siturile civilizației Harappa, se credea că civilizația indiană s-a format treptat în jurul anilor 1250 î.e.n, pe valea Gangelui pe măsură ce imigranții arieni din Persia și din Asia Centrală au populat regiunea. Descoperirea orașelor antice ale civilizației Harappa a zguduit această teorie și a dus evenimentul înapoi pe axa timpului cu 1500 de ani, situând civilizația de pe Valea Indului într-un context complet diferit.
Cercetătorii încă pun cap la cap informațiile despre această civilizație misterioasă, dar, față de momentul primelor descoperiri, s-au aflat multe lucruri despre ea. Originile ei par să se afle într-o așezare numită Mehrgarh, situată la poalele unei trecători montane de pe teritoriul actual al Belucistanului, în partea de vest a Pakistanului. Există dovezi ale existenței unor așezări în această regiune, ce datează încă din 7000 î.e.n.
Civilizația de pe Valea Indului este împărțită în trei perioade: perioada harappă timpurie din 3300 până în 2600 î.e.n., perioada harappă matură din 2600 până în 1900 î.e.n. și perioada harappă târzie din 1900 până în 1300 î.e.n.
În perioada sa de glorie, civilizația de pe Valea Indului ar fi avut o populație de peste cinci milioane de oameni. O caracteristică importantă a orașelor acestei civilizații este planificarea urbană, un proces tehnic și politic ce reglementează utilizarea terenurilor și proiectarea zonei urbane. De asemenea, un alt element specific este reprezentat de casele de cărămidă arsă, sistemele de canalizare complexe, sistemele de alimentare cu apă și grupurile de clădiri mari, nerezidențiale.
Civilizația de pe Valea Indului a început să decadă în jurul anului 1800 î.e.n. Dovezile arheologice arată că negoțul cu Mesopotamia, care ocupa în mare parte teritoriul actualului Irak, pare să fi luat sfârșit. Sistemele avansate de canalizare și băile acestor mari orașe au fost acoperite cu alte construcții sau astupate. Scrisul a început să dispară, iar sistemul standardizat de măsuri și greutăți utilizat pentru negoț și taxe a fost abandonat.
Infrastructura și arhitectura urbană
Până în jurul anului 2600 î.e.n., micile comunități din perioada timpurie a civilizației Harappa se transformaseră în mari centre urbane. Printre aceste orașe se numărau Harappa, Ganeriwala și Mohenjo-daro din Pakistanul de astăzi, respectiv Dholivara, Kalibangan, Rakhigarhi, Rupar și Lothal din India actuală. În total, au fost descoperite peste 1 052 de orașe și așezări, în mare parte pe văile Indului și afluenților săi.
Se crede că Mohenjo-daro a fost ridicat în secolul al XXVI-lea î.e.n. și nu doar că a devenit unul dintre cele mai mari orașe ale civilizației de pe Valea Indului, ci și unul dintre cele mai mari centre urbane timpurii din întreaga lume. Aflat la vest de Ind, în districtul Larkana, Mohenjo-daro a fost unul dintre cele mai complexe orașe din această perioadă, cu inginerie avansată și planificare urbană.
Harappa a fost un oraș fortificat aflat în Pakistanul de astăzi, despre care se crede că a găzduit în jur de 23 500 de locuitori ce trăiau în case sculptate cu acoperișuri plate făcute din nisip roșu și lut. Orașul se întindea pe o suprafață de peste 150 de hectare și avea centre administrative și religioase fortificate similare cu cele din Mohenjo-daro.
Ambele orașe aveau o organizare similară și aveau citadele, zone centrale ale orașului puternic fortificate, protejate cu structuri militare defensive. În plus, ambele orașe erau situate de-a lungul Văii Indului. Aceste structuri militare permiteau supravegherea fluviului și a unei zone întinse, de la nivelurile superioare ale construcțiilor.
Vestigiile civilizației de pe Valea Indului indică o organizare remarcabilă; existau sisteme de canalizare și de colectare a gunoiului bine organizate și este posibil să fi existat chiar băi publice și grânare, adică hambare pentru cereale. Majoritatea locuitorilor acestor orașe erau meșteșugari și negustori grupați în cartiere distincte. Calitatea planificării urbane sugerează existența unor organe administrative municipale ce răspundeau de igienă sau de practicile religioase.
Oamenii civilizației Harappa aveau cunoștințe avansate de arhitectură, fapt demonstrat de existența docurilor, grânarelor, depozitelor, platformelor din cărămidă și zidurilor de apărare. Cel mai probabil, aceste ziduri masive protejau populația de inundații și de atacuri. Spre deosebire de Mesopotamia și de Egiptul antic, locuitorii orașelor de pe Valea Indului nu au ridicat construcții monumentale. Nu există nicio dovadă concludentă a existenței unor palate sau temple (și nici chiar a existenței unor regi, armate sau preoți), cele mai mari construcții fiind probabil grânarele. În orașul Mohenjo-daro exista Marea Baie, posibil o baie publică generoasă, care funcționa și ca zonă de întâlnire.
Inovația și schimburile
Oamenii civilizației de pe Valea Indului au făcut multe progrese tehnologice remarcabile, inclusiv sisteme și instrumente foarte precise de măsurare a lungimii și a greutății. Cărămizile arse — uniforme ca mărime și rezistente la umezeală — erau importante în construirea băilor și sistemelor de canalizare și sunt o dovadă că civilizația Harappa a fost printre primele care au dezvoltat un sistem standardizat de măsuri și greutăți. Dimensiunile uniforme ale cărămizilor folosite în toate orașele conferă un caracter unitar zonelor urbane, ceea ce constituie o dovadă a existenței unei civilizații mai mari.
Harappa, Mohenjo-daro și orașul parțial excavat recent, Rakhigarhi, ne dezvăluie primele sisteme sanitare urbane din lume. Sistemele antice de canalizare și de drenaj dezvoltate și folosite în orașele de pe Valea Indului erau mult mai avansate decât din siturile urbane contemporane din Orientul Mijlociu și mult mai eficiente decât cele din multe zone ale Pakistanului și Indiei din zilele noastre. Locuințele individuale erau alimentate cu apă din puțuri, iar apa reziduală era redirecționată către canale acoperite de-a lungul străzilor principale. Casele se deschideau numai spre curțile interioare și străzile mai mici şi se crede că până și cele mai mici case de la periferie erau conectate la acest sistem, ceea ce conduce la concluzia că igiena ocupa un loc important.
Civilizația Harappa este cunoscută și pentru sigiliile gravate - confecționate prin incizarea unor modele. Sigiliile astfel obținute erau folosite pentru identificarea proprietarilor și pentru marcarea obiectelor din argilă pentru comerț. Sigiliile decorate cu imaginea unor animale, cum ar fi elefanți, tigri și bivoli indieni sunt printre cele mai frecvent descoperite artefacte în orașele de pe Valea Indului.
Civilizația de pe Valea Indului este considerată o societate din Epoca Bronzului; oamenii civilizației antice de pe Valea Indului au dezvoltat noi tehnici în domeniul metalurgiei - știința prelucrării cuprului, bronzului, plumbului și staniului. Existau și artizani iscusiți, care foloseau predominant carneolul, o piatră semiprețioasă.
Există dovezi că civilizația Harappa făcea parte dintr-o rețea comercială maritimă ce se întindea din Asia Centrală până în Orientul Mijlociu. Economia civilizației pare să fi depins foarte mult de comerț, care era facilitat de progrese majore în tehnologia transporturilor. Este posibil ca civilizația Harappa să fi fost prima care să folosească transportul pe roți, în forma carelor cu boi identice cu cele pe care le putem vedea în Asia de Sud din zilele noastre. De asemenea, se pare că se construiau bărci și alte ambarcațiuni — o idee susținută de descoperirile arheologice legate de un mare canal dragat și de un posibil port în orașul de coastă Lothal. Oamenii se ocupau, de asemenea, cu prelucrarea scoicilor, iar scoicile folosite de aceștia proveneau din zone îndepărtate, precum Omanul de astăzi.
Comerțul se concentra pe importul de materii prime, incluzând minerale din Iran și Afganistan, plumb și cupru din alte regiuni ale Indiei, jad din China și lemn de cedru adus pe râuri din Himalaya și Cașmir. Se comercializau, de asemenea, vase de ceramică, aur, argint, metale, mărgele, silex pentru unelte, scoici, perle și pietre semiprețioase colorate, cum ar fi lapislazuli și peruzeaua.
O dovadă în sprijinul existenței legăturilor comerciale maritime dintre civilizația harappă și cea mesopotamiană este descoperirea unor sigilii și bijuterii aparținând civilizației Harappa în situri arheologice din Mesopotamia, în zone aflate în Irak, Kuwait și Siria din zilele noastre. Comerțul pe apă la mare distanță, pe Marea Arabiei, Marea Roșie și în Golful Persic, a devenit posibil odată cu construirea ambarcațiunilor din scândură, prevăzute cu un singur catarg central și vele din pânză sau din împletituri de fibre vegetale.
Istoricii au tras concluzii cu privire la schimburile comericale pe baza similarității artefactelor aparținând unor civilizații diferite. Între 4300 și 3200 î.e.n — în Chalcolitic sau Epoca Cuprului — obiectele din ceramică ale civilizației de pe Valea Indului prezintă similarități cu cele din Turkmenistan și nordul Iranului. În timpul perioadei harappe timpurii — între 3200 și 2600 î.e.n., se regăsesc asemănări culturale în ceea ce privește ceramica, sigiliile, figurinele și ornamentele, ceea ce indică existența unor legături comerciale cu Asia Centrală și platoul iranian.
Religia, limba și cultura
Nu se cunosc foarte multe despre religia și limba harappă. O colecție de texte scrise pe tăblițe de piatră și lut dezgropate în Harappa — care au fost datate cu carbon ca fiind din 3300-3200 î.e.n. — conține însemne în formă de trident sau de plante, care par să fie scrise de la dreapta la stânga. Încă se discută dacă este sau nu o limbă codificată și dacă este înrudită cu familiile de limbi indo-europene și sud-indiene. Sistemul de scriere de pe Valea Indului rămâne indescifrabil în lipsa existenței unor simboluri comparabile și se crede că a evoluat independent, fără influența celui mesopotamian sau egiptean. Cercetătorii incearcă să îl descifreze folosindu-se de progresele înregistrate de informatică.
Religia harappă rămâne, de asemenea, un subiect neclar. Există teorii conform cărora civilizația Harappa venera o mare zeiță mamă care simboliza fertilitatea. Spre deosebire de civilizația egipteană și de cea mesopotamiană, civilizația Harappa pare să nu fi avut temple sau palate care să dovedească în mod clar că existau ritualuri religoase sau zeități specifice.
Multe sigilii aparținând civilizației de pe Valea Indului cuprind reprezentări ale unor animale; unele prezintă animale purtate în cadrul unor procesiuni, în timp ce altele conțin reprezentări ale unor animale mitologice, cum ar fi unicornii, determinând cercetătorii să înainteze diverse ipoteze cu privire la rolul animalelor în religiile de pe Valea Indului. Interpretarea acestor motive animaliere se leagă de apartenența la un clan, la o elită sau la structurile de rudenie. Pe un sigiliu descoperit în Mohenjo-daro apare o creatură pe jumătate om, pe jumătate bivol, care atacă un tigru. Poate fi o referire la mitul sumerian al unui monstru creat de Aruru — zeița sumeriană a fertilității și a pământului — pentru a se lupta cu Ghilgameș, eroul unei epopei mesopotamiene. Acesta este un alt indiciu cu privire la legăturile comerciale ale civilizației Harappa cu alte popoare.
Săpăturile arheologice au pus în lumină mai multe forme de artă aparținând civilizației Harappa, printre care sculpturi, sigilii, ceramică, bijuterii din aur și figurine detaliate din teracotă, bronz și steatit.
Printre diversele figurine din aur, teracotă și piatră descoperite se află și o figurină a unui rege-preot cu barbă, purtând o robă decorată cu modele florale. O altă figurină din bronz, numită Dansatoarea, măsoară doar 11 centimetri în înălțime și reprezintă o figură feminină într-o poziție care sugerează prezența unei forme de coregrafie specifice acestei civilizații. Figurinele de teracotă includ reprezentări de vaci, urși, maimuțe și câini. Se crede că, pe lângă figurine, oamenii civilizației Văii Indului au creat coliere, brățări și alte ornamente.
Instituții și ierarhii
Cum era organizată societatea harappă și ce instituții îndeplineau funcția de centre de putere? Dovezile arheologice nu oferă un răspuns clar în legătură cu centrele de putere sau cu oamenii care dețineau puterea în societatea harappă și există prea puține izvoare istorice scrise în acest sens. În orice caz, artefactele harappe indică o extraordinară uniformitate culturală. Ceramica, sigiliile, greutățile, cărămizile cu dimensiuni și greutăți standardizate sugerează o formă de autoritate și guvernare, chiar dacă nu suntem siguri în ce consta aceasta.
De-a lungul timpului, au apărut mai multe teorii cu privire la sistemele de guvernare din cadrul civilizației Harappa. Una dintre aceste teorii susține că exista un singur stat ce cuprindea toate comunitățile acestei civilizații; această teorie este susținută de similaritatea dintre artefacte, de dovada existenței unor așezări planificate, de mărimea standardizată a cărămizilor și de aparenta ridicare a așezărilor în apropierea surselor de materii prime. Altă teorie susține că nu exista un conducător unic, ci mai mulți lideri ai centrelor urbane individuale, cum ar fi Mohenjo-daro, Harappa și alte comunități. Pare foarte probabil faptul că nu exista un stat centralizat, ci că existau mai multe nuclee de putere integrate într-o structură politică descentralizată.
Izvoarele istorice scrise le-au oferit istoricilor informații semnificative despre civilizațiile antice din Mesopotamia și din Egipt, dar pe Valea Indului s-au găsit foarte puține surse scrise. Chiar dacă inscripțiile de pe sigilii par să cuprindă informații scrise, cercetătorii nu au reușit să descifreze sistemul de scriere. Drept urmare, au avut mari dificultăți în înțelegerea naturii statului și a instituțiilor religioase ale civilizației de pe Valea Indului. Știm destul de puține lucruri despre codurile de legi, procedurile și sistemele de guvernare ale acestei civilizații.
Istoricii au lansat ipoteze privind natura civilizației Harappa pe baza artefactelor și construcțiilor descoperite. Unii experți susțin că civilizația de pe Valea Indului nu avea conducători propriu-ziși și că toată lumea se bucura de un statut egal. Unele dovezi care vin în sprijinul acestei teorii sunt legate de faptul că starea de sănătate pare să fi fost aceeași la nivelul membrilor populației și că nu s-au găsit multe locuri de înmormântare pentru elite. Aceste concluzii s-au desprins pe baza informațiilor oferite de arheologia funerară — studiul mormintelor și rămășițelor umane.
În orice caz, aceste concluzii nu sunt suficiente pentru a demonstra că civilizația Harappa nu avea o ierarhie socială, aparenta lipsă a acesteia putând fi rezultatul altor factori, cum ar fi existența unor credințe diferite despre viața de apoi. Unii cercetători dau ca exemplu dimensiunile și înălțimile diferite ale caselor și ale altor construcții, care sugerează că diferitele clase sociale ocupau diferite niveluri în comunitaţile orașelor. Alții folosesc obiecte precum ceramica pictată, brățările, mărgelele sau colierele, chiar și localizarea în cadrul orașelor ca indicatori ai bunăstării. Specializarea muncii indică, de asemenea, un anumit grad de stratificare socio-economică.
Se crede că civilizația Harappa era o civilizație pașnică, neimplicată în conflicte militare, dar nu există nicio dovadă concludentă care să confirme această teorie, iar unii arheologi o consideră doar un mit. Unii cercetători cred că acest caracter pașnic este dat de faptul că nu exista niciun inamic real datorită poziției geografice a marilor orașe. Au fost găsite arme în siturile arheologice, dar încă se dezbate dacă erau folosite în conflicte cu alte grupuri sau ca mijloace de apărare împotriva animalelor sălbatice.
Decăderea
Civilizația de pe Valea Indului a început să decadă în jurul anilor 1800 î.e.n., iar cercetătorii încă dezbat factorii care au provocat declinul. Conform unei teorii, un trib nomad de origine indo-europeană, arienii, a invadat și a cucerit civilizația de pe Valea Indului. Ultimele dovezi descoperite contrazic însă această teorie. Mulți cercetători cred că prăbușirea civilizației de pe Valea Indului a fost cauzată de schimbări climatice. Unii consideră că secarea fluviului Saraswati, care a început în jurul anilor 1900 î.e.n., a fost cauza principală a acestor schimbări climatice, în timp ce alții cred că un potop ar fi lovit zona.
Mai multe elemente ale Civilizației Văii Indului se regăsesc în culturile ulterioare, ceea ce sugerează că civilizația nu a dispărut brusc din cauza unei invazii. Mulți cercetători susțin că schimbările în cursurile râurilor au avut drept efect divizarea acestei mari civilizații în mai multe comunități mai mici, numite culturile harappe târzii.
Altă schimbare dezastruoasă a climei ar fi putut fi cauzată de musonii ce se îndreptau spre est sau vânturile care aduceau ploi torențiale. Musonii pot fi benefici, dar și dăunători pentru climă. În egală măsură, pot ajuta și distruge agricultura și vegetația.
Până spre 1800 î.e.n., clima devenise mai rece și mai uscată; este posibil ca un eveniment tectonic să fi perturbat rețeaua hidrografică, colacul de salvare al civilizației de pe Valea Indului. Se presupune că oamenii au migrat spre bazinul fluviului Gange în est, unde au construit sate și ferme izolate. Aceste comunități mici nu au fost însă capabile să producă același surplus agricol pentru a susține dezvoltarea de orașe mari. Odată cu scăderea producției de bunuri, comerțul cu Egiptul și Mesopotamia a intrat în declin. Până în jurul anilor 1700 î.e.n., majoritatea orașelor întemeiate de civilizația de pe Valea Indului au fost abandonate.
Tu ce crezi?
- De ce a fost important ca populația Harappa să dezvolte măsuri și greutăți standardizate?
- Crezi că există suficiente dovezi în sprijinul ideii că civilizația Harappa era pașnică, iar membrii ei au aveau statut egal din punct de vedere social?
- Cum a folosit civilizația de pe Valea Indului rețeaua de râuri din regiune? Au existat efecte negative ale faptului că această civilizație s-a dezvoltat într-o zonă cu o rețea hidrografică densă?
- Care crezi că este cea mai plauzibilă explicație pentru decăderea acestei civilizații?
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.