Legături între sanscrită și alte limbi

Începând cu secolul al 18-lea, observăm interacțiuni semnificative între englezi și indieni, mai ales în Compania Britanică a Indiilor de Est. Drept urmare, cercetătorii vestici încep să aprofundeze studiul sanscritei și al Vedelor. Aceste studii au jucat un rol revelator, nu doar cu privire la originile sanscritei, dar și ale multor limbi vestice, inclusiv ale englezei. Acesta citat din 1786, aparține unui filolog englez, care a studiat limbile scrise de proveniență istorică, Sir William Jones. Acesta spune: „Limba sanscrită, oricât ar fi de antică, are o structură minunată. Este mai perfectă decât greaca, mai bogată decât latina, mai rafinată și deosebită decât ambele, oferindu-le o afinitate puternică atât prin rădăcinile verbelor, cât și prin gramatică, care nu s-ar fi putut produce în mod accidental. Să subliniez asta... ”...care nu s-ar fi putut produce în mod accidental.” Acesta spune că există asemănări între sanscrită, latină și greacă; este vorba de o afinitate, o conexiune puternică, care nu s-ar fi putut produce întâmplător. Atât de puternică încât niciun filolog nu le poate cerceta fără a fi convins că toate trei provin dintr-o sursă comună.” Să subliniez și asta. ”...fără a fi convins că toate trei provin dintr-o sursă comună, care probabil nici nu mai există. Un motiv similar, dar mai puțin forțat, sugerează că limbile celtice și gotice, deși contopite cu o limbă diferită, au avut aceeași origine ca și sanscrita, și probabil că și limba persană a aparținut acestui grup.” Când au început să studieze Vedele și sanscrita, au realizat că există o legătură între toate aceste limbi. Filologii moderni cred cu tărie acest lucru, cu cât au cercetat mai amănunțit. Bazându-se pe aceste legături, pe gramatică, pe vocabular, chiar și pe structura cuvintelor, teoretizează existența unei limbi care a precedat limba sanscrită, latină, limbile germanice și cele celtice, numită limba Proto-Indo-Europeană, și care este o limbă moartă. Bănuim că sanscrita este ce mai veche... este una dintre cele mai vechi dovezi ale acestei limbi Proto-Indo-Europeană. Sanscrita, limba-mamă, a evoluat pe continentul Indian în limbi precum hindi, bengaleză și punjabi. Latina, tot o limbă moartă, a evoluat în limbi precum spaniola, italiana și franceza. Engleza este considerată limbă germanică din punct de vedere al structurii, dar are influențe semnificative din latină și franceză. Toate au rădăcini Proto-Indo-Europene. Ca să înțelegeți de ce susțin filologii această teorie, vă voi arăta ceva ce m-a uimit atunci când am văzut prima dată, și anume legătura dintre anumite cuvinte în sanscrită. Cei care vorbiți hindi, bengaleză sau punjabi, sau orice altă limbă din nordul Indiei, veți observa legătura cu sanscrita. Este însă uimitor cum aceste cuvinte au legătură cu latina sau alte limbi derivate din latină. Vorbitorii de persană s-ar putea să recunoască anumite asemănări. Dar mai important este modul în care se raportează la limba engleză. Acestea sunt câteva cuvinte în sanscrită care sunt straniu de asemănătoare cu termenii englezești sau chiar latini. De fapt, multe sunt asemănătoare în Latină, eu am dat doar câteva exemple. Deci, „matr” din sanscrită îl regăsim în engleză drept „mother”, iar în latină există „mater”. În engleză avem cuvinte împrumutate din latină, precum „maternity” (maternitate) și „maternal”, aparținând aceleiași familii de cuvinte. Acest fenomen, în care sunteul „t” din „matr” sau „mater” se transformă în sunetul „th” în engleză și în limbile germanice este un fenomen întâlnit frecvent. În sanscrită avem „pithr”, în latină „pater”, iar în engleză, împrumutat din Latină, avem cuvintele „paternity” (paternitate) sau „paternal”. Trecem la limbile germanice unde avem sunetul „t” care se transformă în „th”. Se observă același tipar când pornim de la Proto-Indo-Europeană, o limbă teoretică, mai ales în raport cu sanscrita. Sunetul „p” devine „fa” în limbile germanice. „Pithr” devine „father” (tată). Și multe alte cuvinte. Este „na” în sanscrită, vorbitorii de hindi sau bengaleză sigur recunosc cuvântul, iar în engleză este „no” (nu). ”Gau” este cuvântul pentru vacă în hindi, iar în engleză este „cow”. „Gaw”, „cow” (vacă). „Naama”, „name” (nume). „Nomen” în latină. „Dwar”, „door”. Acesta mi s-a părut interesant. Nu știam până nu l-am căutat. „Anamika” în sanscrită înseamnă anonim. „Kaal” în sanscrită, dar și în limbile derivate, precum hindi și bengaleză, indică timpul: mâine, ieri. În engleză, este „calendar” (calendar). „Naas” este regăsit în limbile moderne de pe Subcontinentul Indian, sub forma „naak”, iar în engleză este „nose” (nas). „Loc” este prefixul „loc-” în engleză, în cuvinte precum „location” (locație) sau „locate” (a localiza). Apoi avem un cuvânt frumos, „lubh” care înseamnă dorință, și care în engleză este „love” (dragoste). Sunt doar câteva expemple, vă încurajez să căutați altele, veți rămâne surprinși câte legături sunt între sanscrită și engleză. Acum vă voi arăta ceva ce mi se pare foarte tare. Nu este doar o legătură lingvistică, ci putem spune că este chiar spirituală. Vorbim despre numele zeului cerului, în diverse tradiții. Vedele vorbesc despre un zeu, Dyauspithrm, care provine de la Dyaus și înseamnă cer. Am stabilit deja că Pithr înseamnă tată. Așadar, acesta înseamnă „tatăl cerului”. S-ar putea să vi se facă pielea de găină când veți vedea până unde ajungem. Ei bine, în greacă există un cuvânt similar, în loc de Dyaus este Zeus, iar cele două sunt asemănătoare. Ortografia este diferită, dar modul în care le pronunțăm este similar. Dyaus, Dyaus. Zeus. În loc de „Piter” avem „Pater”, așadar, avem „cer” și „tată”, deci „tatăl cerului”. Și mai este o conexiune care m-a dat pe spate. La prima vedere nu este evidentă. „Jupiter” din latină, zeul roman, numit și Iupiter. Repet, în loc de „Zeus” este „Dyau”, în loc de „Pater” este „Piter”. Deci, în loc de „Dyauspiter” este „Jupiter”. Dyauspiter, Jupiter. Acestea sunt cuvinte similare chiar dacă sunt scrise diferit. Felul în care le pronunțăm este extrem de asemănător. Aceasta este încă o dovadă a asemănărilor dintre sanscrită, greacă și latină. Din nou, avem „cer” și „tată”. Aceasta este o imagine a lui... nu-mi dau seama dacă e Zeus sau Jupiter. Cred că este Jupiter. Un alt lucru interesant este faptul că Vedele îl consideră pe Dyauspitr tatăl lui Indra. Indra este considerat regele zeilor. Unul dintre cei mai importanți, poate chiar cel mai important zeu hindus. Indra este, mai ales în Vede, zeul despre care se vorbeste cel mai mult. Acesta are multe dintre calitățile pe care astăzi tradițiile grecești și romane le asociază cu Zeus și Jupiter. Indra este un zeu al cerului care controlează fulgerele. O asemănare stranie cu zeul nordic, Thor. Popoarele nordice fiind, de asmenea, Indo-Europene. Indra învinge monștrii cu ajutorul unui „ciocan”. Asemenea legendelor lui Thor. Sper că aceste... Când am învățat aceste lucruri am realizat cât de conectată este lumea, și m-a făcut să caut anumite tipare pe care nu le observasem înainte. Se pare că aceste civilizații care par să nu aibă vreo legătură, în realitate sunt conectate, și bănuim că ar proveni din același loc. Filologii moderni și istoricii cred că limba Proto-Indo-Europeană ar fi fost vorbită de popoarele caucaziene. De fapt, cuvântul „caucazian” se referă la popoare din această zonă caucaziană, dar nu suntem siguri. Credem că au migrat din zonă. Vorbim de triburile germanice care au ajuns în Europa de Nord. Triburile celtice au migrat, am putea spune, spre nordul, sudul și centrul Europei. Vorbim despre popoarele italice, triburile latine. Putem vorbi despre triburile grecești, sau despre cele Indo-Ariene, care s-au stabilit în Persia și în nordul Indiei. Toate acestea, credem noi, sunt conectate.