Civilizațiile antice mesopotamiene

Până acum 6000—8000 de ani, agricultura se dezvoltase deja în mai multe regiuni din Egiptul Antic, în jurul fluviului Nil, în Valea Indului; în Mesopotamia, între râurile Tigru și Eufrat; și în China Antică, de-a lungul râurilor Huanghe și Yangtze. Acest lucru se datora faptului că, în mod frecvent, inundațiile făceau solul din apropierea malurilor fertil și furnizau apă proaspătă pentru irigarea culturilor. Nu este o coincidență că pe măsură ce agricultura a permis creșterea populației împreună cu specializarea societăților, unele dintre primele civilizații ale lumii s-au dezvoltat în aceste regiuni.

Mesopotamia, situată preponderent pe teritoriul actual al Irakului și al Kuweitului, este adesea numită „leagănul civilizației”. Aici au apărut primele dintre cele mai influente orașe-stat și imperii timpurii, chiar dacă nu este singurul loc! Numele ei modern vine din cuvintele grecești „mesos” — mijloc și „potamos”— râu cu semnificația „țara dintre două râuri”. Aceste două râuri sunt Tigrul și Eufratul. Nu numai că Mesopotamia a fost unul dintre primele locuri în care s-a dezvoltat agricultura, ci a fost și o zonă în care s-au intersectat civilizația Egipteană și cea din Valea Indului. Asta a creat un creuzet de limbi și culturi care a avut un impact durabil asupra scrisului, tehnologiei, limbajului, comerțului, religiei și legilor.

Asociate Mesopotamiei sunt culturile antice, cum ar fi cultura sumeriană, asiriană, akkadiană și babiloniană. Să înveți despre această perioadă de timp poate fi puțin derutant deoarece aceste culturi au interacționat și s-au cucerit reciproc de-a lungul a mii de ani. Aceste lucruri ar putea fi asociate cu orașe-stat, limbi, religii, imperii, în funcție de momentul și de contextul la care ne gândim.

Să începem cu Sumer. Credem că civilizația sumeriană s-a format în sudul Mesopotamiei acum circa 4000 sau 6000 de ani, ceea ce o face prima civilizație urbană din regiune. Mesopotamienii sunt cunoscuți pentru dezvoltarea unuia dintre primele sisteme de scriere apărut în jurul anilor 3000 î.e.n.: inscripții în formă de pană gravate în plăcuțe de lut. Această scriere cuneiformă — o altă metodă de a numi scrierea în formă de cui — a fost adaptată și de popoarele din jur pentru a scrie în propria lor limbă pentru aproximativ 2000 de ani, până la Fenicieni. Sistemul acestora de scriere a devenit dominant în primul mileniu î.e.n., și stă la baza alfabetului latin. Una dintre primele mari opere literare a fost Epopea lui Ghilgameș care a fost scrisă în cuneiformă. Mesopotamienii foloseau scrisul pentru a înregistra vânzări și achiziții, pentru a scrie scrisori și pentru a spune povești. Incredibila invenție a roții este de asemenea atribuită sumerienilor; cea mai veche roată descoperită datează din 3500 î.e.n. în Mesopotamia.

Sumerienii au construit bărci care le-au permis să călătorească până în Golful Persic și să facă negoț cu alte civilizații timpurii, cum ar fi harapii din nordul Indiei. Au făcut comerț cu textile, piei și bijuterii pentru pietre semiprețioase, cupru, perle și fildeș din Harappa.

Religia sumeriană era politeistă, adică venera mai mulți zei. Mulți dintre aceștia fiind antropomorfi, luând o formă asemănătoare oamenilor. Templele închinate acestor zei erau construite peste zigurate masive care se aflau în centrul majorității orașelor. Pentru construcția acestora ar fi fost nevoie de mulți oameni, și ar fi durat mai mulți ani.

În jurul anilor 3000 î.e.n., sumerienii au avut schimburi culturale semnificative cu un grup din nordul Mesopotamiei cunoscut ca akkadieni— numiți după orașul-stat Akkad. Limba akkadiană este înrudită cu limbile moderne ebraica și araba. Aceste limbi sunt cunoscute ca limbi semitice. Termenul „semitic” vine de la personajul biblic Sem, unul dintre fiii lui Noe, presupusul strămoș al lui Avraam, respectiv al evreilor și arabilor.

În jurul anului 2334 î.e.n, Sargon al Akkadului a venit la putere și a înființat ceea ce putem numi prima dinastie imperială. Imperiul Akkadian a condus atât akkadienii, cât și sumerienii din Mesopotamia și Levant — aflat pe teritoriul actual al Siriei și Libanului. Imperiul Akkadian s-a prăbușit în anul 2154 î.e.n., după 180 de ani de la fondarea lui.

Asiria este numită după prima ei capitală, orașul antic Ašur, cunoscut de asemenea ca Ashur, din nordul Mesopotamiei. Ashur era la început unul dintre orașele-stat în care se vorbea limba akkadiană. În timpul Imperiului Akkadian el a fost condus de Sargon și descendenții săi. În câteva sute de ani de la prăbușirea Imperiului Akkadian, Asiria a d evenit un imperiu vast.

Pentru o mare parte din cei 1400 de ani, începând cu secolul XXI î.e.n. până în secolul VII î.e.n., asirienii vorbitori de akkadiană au fost puterea dominantă în Mesopotamia, în special în nord. Acest imperiu a ajuns la apogeu spre sfârșitul ultimei perioade a secolulului al VII-lea î.e.n. În acele vremuri, Imperiul Asirian se întindea din Egipt până în Cipru la vest și până în Persia la est, pe teritoriul actualului Iran. Excepțiile majore de la dominația Imperiului Asirian erau Imperiul Babilonian înființat de Hammurabi și câteva perioade mai întunecate când nu a existat o putere dominantă.

Babilon a fost un oraș-stat Mesopotamia centrală, de o importanță minoră secolul care a urmat fondării sale în 1894 î.e.n. Lucrurile s-au schimbat odată cu sosirea la putere a lui Hammurabi, din 1792 până în 1750 î.e.n. El a fost un conducător capabil, înființând o birocrație centralizată care percepea taxe. Hammurabi a eliberat Babilonul de sub stăpânirea străină și a cucerit întreg sudul Mesopotamiei, aducând stabilitate și prestigiu Babiloniei în regiune.

Una dintre cele mai importante lucrări ale Primei Dinastii a Babilonului a fost codul de legi numit Codul lui Hammurabi, compilat în jurul anului 1754 î.e.n., care a reiterat și îmbunătățit legile scrise anterior din Sumer, Akkad și Asiria. Este asemănător cu codului lui Ur, scris între anii 2100–2050 î.e.n. de regele sumerian Ur-Nammu. Codul lui Hammurabi este unul dintre cele mai vechi texte descifrate de mărime semnificativă din lume. Scris în circa 1754 î.e.n. de Hammurabi, al șaselea rege al Babilonului, codul a fost scris pe o stelă (lespede) de piatră, și pe tăblițe de lut. Codul cuprinde 282 de legi cu pedepse în funcție de statutul social, pe principiul „ochi pentru ochi, dintre pentru dinte”. De exemplu, dacă o persoană de viță nobilă rupea brațul unui sclav, ar trebui să plătească o amendă, iar dacă o persoană de viță nobilă rupea brațul altei persoane de viță nobilă, la rândul ei i se rupea brațul. Unii consideră că acest cod de legi este o formă timpurie a guvernării constituționale, persoanele beneficiind de prezumția de nevinovăție și de posibilitatea de a prezenta dovezi în apărarea lor.

Imperiul Babilonian înființat de Hammurabi a dăinuit pentru 260 de ani, până când Babilonul a fost asaltat de invadatori în 1531 î.e.n. În perioada dintre 626 și 539 î.e.n., Babilonul s-a afirmat din nou în regiune drept Imperiul Neo-Babilonian. Acest nou imperiu a fost înfrânt în 539 î.Hr de persani care au preluat controlul asupra întregii regiuni până în vremurile lui Alexandru cel Mare, în anul 335 î.e.n.