If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Civilizații timpurii

Prezentare generală

  • Termenul „civilizaţie” se referă la societăţi complexe, dar nu există un acord asupra unei definiţii.
  • Apariția civilizației este dependentă de capacitatea unor așezări agricole de a produce în mod constant un surplus de alimente, ceea ce a permis anumitor indivizi să se specializeze în muncă neagricolă, ceea ce a dus, mai departe, la dezvoltarea producţiei, a comerţului, a populaţiei şi a stratificării sociale.
  • Primele civilizații au apărut în locuri în care geografia era favorabilă agriculturii intensive.
  • Guvernele și statele au apărut pe măsură ce conducătorii au preluat controlul asupra unor zone mai mari și asupra mai multor resurse, adeseori în combinație cu folosirea scrisului și a religiei pentru menținerea ierarhiilor sociale și consolidarea puterii asupra unor zone și populații mai mari.
  • Scrierea a permis sistematizarea legilor, crearea de metode superioare de ținere a evidențelor, a dus la apariția literaturii, care a favorizat răspândirea practicilor culturale comune în rândul unor populații mai numeroase.

Grade de complexitate

În zilele noastre, aproape fiecare oraș are un supermarket cu o varietate mare de produse. Ni se pare normal ca oamenii să aibă meserii diferite și să existe guverne. Dar sursele de hrană sigure, munca specializată și guvernele nu au existat în cea mai mare parte a istoriei umane. Ele sunt rezultatele unor procese istorice ce au început odată cu primele civilizații, cu mii de ani în urmă.
O civilizație este o societate complexă care produce un surplus de produse agricole, permițând astfel specializarea muncii, apariția ierarhiilor sociale și întemeierea orașelor. Inovații precum scrisul, sistemele religioase complexe, arhitectura monumentală și centralizarea puterii politice au fost propuse ca fiind caracteristici ale civilizației. Când vedem aceste schimbări, ar trebui să ne oprim și să ne întrebăm: „Au creat oamenii aceste practici pentru că acestea erau benefice sau au fost forțați de împrejurări?” Istoricii dezbat această chestiune, încercând să determine dacă civilizația s-a dezvoltat de jos în sus sau de sus în jos.1 Cel mai probabil a fost puțin din amândouă.2
Unii oameni cred că civilizația este o etapă avansată a progresului uman și cultural. Dar când istoricii și antropologii utilizează termenul de civilizație, se referă la faptul că o societate are multe părți diferite interconectate. Drept urmare, în loc să ne gândim la aceste forme diferite de organizare socială ca la modele complet separate, este mai util să le tratăm dintr-o perspectivă a gradelor de complexitate. Pe de o parte, avem societățile de vânători-culegători — mai puțin complexe — și pe de altă parte, avem civilizațiile cu un grad mare de complexitate. Între cele două există o largă varietate de structuri sociale și diverse niveluri de complexitate.

Primele civilizații

Primele civilizații au apărut în văile fluviilor mari, unde luncile (zonele inundabile) conțineau un sol bogat, iar apa permitea irigarea culturilor și reprezenta o cale de transport. În leagănele civilizației apariția de orașe și de structuri complexe a avut loc fără influențe din exterior și fără a se baza pe elemente ale unei civilizații existente, chiar dacă nu peste tot în același timp. Multe civilizații mai târzii au preluat elemente altor civilizaţii sau le-au încorporat prin cucerire. Pentru că leagănele civilizației au apărut în mod independent, ele oferă informații utile istoricilor și arheologilor care vor să înțeleagă cum s-au dezvoltat primele civilizații.
Hartă ce arată posibile zone de dezvoltare independentă a agriculturii, (în culoarea verde), și posibile rute prin care s-a răspândit. Trebuie să observăm că există suprapuneri între aceste regiuni și localizarea primelor civilizații. Unele zone - cum ar fi valea Indului în India de Nord-Vest - par să-și fi dezvoltat agricultura după ce practica s-a răspândit prin regiune. Sursă imagine: Wikimedia Commons
Geografia nu poate explica singură apariția primelor civilizații. Procesul intensificării agriculturii a continuat timp de mii de ani înaintea apariției primelor civilizații. Este important să ne amintim că, în timp ce surplusul agricol era necesar pentru apariția unei civilizații, existența unor astfel de surplusuri într-o anumită zonă nu garanta apariția unei civilizații.3 Pe măsură ce civilizațiile se dezvoltau, aveau nevoie de o intensificare a agriculturii pentru a se susține.4

Ce au în comun civilizațiile?

Orașele au fost centrele civilizațiilor timpurii. Oamenii din zonele din jur veneau în orașe pentru a trăi, munci și a face negoț. Acest lucru însemna că populații mari de indivizi care nu se cunoșteau au ajuns să trăiască și să interacționeze între ele. Așa că practicile comune, cum ar fi guvernarea, religia și limba au ajutat la crearea unui sentiment de unitate și au dus, de asemenea, la apariția de roluri mai specializate, cum ar fi birocrații, preoții și scribii.
Orașele concentrau instituțiile politice, religioase și sociale care erau anterior dispersate la nivelul unor comunități mai mici, separate, ceea ce a contribuit la dezvoltarea statelor.5 Un stat este o comunitate organizată care trăiește în cadrul unei structuri politice unice. În acest sens, țările din zilele noastre sunt state. Multe civilizații, ori s-au dezvoltat în jurul unui stat, ori au inclus mai multe state. Structurile politice oferite de state au fost un factor important în dezvoltarea civilizațiilor, deoarece au făcut posibilă mobilizarea în masă a resurselor și a forței de muncă. De asemenea, au unit comunități mai mari prin conectarea lor în cadrul unui sistem politic comun.
Civilizațiile timpurii au fost adesea unificate de religie — un sistem de credințe și comportamente care oferea un sens al existenței. Pe măsură ce mai mulți oameni împărtășeau aceleași credințe și practici, oamenii care nu se cunonșteau puteau găsi un numitor comun și puteau să creeze relații bazate pe încredere reciprocă și respect.
Era caracteristic pentru politică și religie să fie puternic conectate. În unele cazuri, lideri politicii jucau rolul de lideri religioși. În alte cazuri, liderii religioși erau independenți politic, dar jucau anumite roluri politice pentru a sprijini puterea liderilor politici. De exemplu, în Egiptul antic, regii — numiți mai târziu faraoni — practicau regalitatea divină, pretinzând că sunt reprezentanții sau chiar încarnarea zeilor.
Ambele sisteme, cel politic și cel religios au ajutat la crearea și consolidarea ierarhiilor sociale, care făceau o distincție clară de statut între indivizi și între diferite grupuri. Liderii politici puteau lua decizii care aveau impact asupra întregii societăți, cum ar fi participarea la război. Liderii religioși obțineau un statut special deoarece ei înșiși puteau face legătura între societate și divinități.
Pe lângă acești lideri, existau meșteșugari care furnizau bunuri și servicii și negustori care făceau comerț cu aceste bunuri. Existau, de asemenea, clasele sociale de jos ale celor care executau munci necalificate, iar în anumite cazuri aceștia erau sclavi. Toate aceste clase sociale participau la complexitatea și producția economică din orașe.
Scrisul a apărut în multe civilizații timpurii ca o modalitate de a ține evidențe și de a administra mai bine instituții complexe. Scrierea cuneiformă din Mesopotamia timpurie a fost utilizată pentru prima oară pentru a ține evidența schimburilor economice. Inscripțiile de pe oasele-oracol din China antică par să fi fost legate de încercările de prezicere a viitorului și este posibil să fi avut conexiuni spirituale. Sforile cu noduri Quipu din America de Sud erau folosite pentru a ține evidențe și a efectua calcule. În toate locurile în care scrierea s-a dezvoltat, indiferent de forma sau scopul ei, literația sau abilitatea de a citi și scrie a fost limitată la grupurile mici ale elitelor educate, cum ar fi scribii și preoții.
Este acesta un sistem de scriere? Un quipu era un sistem de sfori cu noduri care puteau fi folosite pentru a efectua calcule și a înregistra tranzacții. Dovezi ale folosirii quipu au fost găsite la multe culturi din Anzi din ultimele milenii. Sursă imagine: Wikimedia Commons.
Scrisul a oferit noi metode de a menține legea și ordinea. Primele coduri de legi sau colecții scrise de legi au fost Codul lui Ur-Nammu din Sumer, scris în jurul anilor 2100 –2050 î.e.n. și codul lui Hammurabi din Babilon, scris în jurul anilor 1760 î.e.n. Beneficiul legilor scrise a fost acela că ele au creat coerență în sistemul legal.
Codul de legi a lui Hammurabi gravat pe o stelă de bazalt. Dacă vă uitați atent, puteți observa scrierea cuneiformă din centru. Sursă imagine: Wikimedia Commons.
Orientarea către scriere poate nu pare o inovație semnificativă, dat fiind că majoritatea oamenilor nu aveau acces la citit și scris. Totuși, datorită posibilității de a ține evidențe coerente, precum și datorită legilor și literaturii comune a fost posibilă întărirea relațiilor între grupuri sociale din ce în ce mai mari.6
Altă trăsătură remarcabilă a multor civilizații a fost arhitectura monumentală. Acest tip de arhitectură a fost adesea creat din motive politice, pentru scopuri religioase sau pentru uzul public. De exemplu, piramidele din Egipt erau monumente pentru conducătorii decedați. Ziguratele din Mesopotamia și piramidele din societățile timpurii din America erau niște platforme pentru temple. Zidurile defensive și sistemele de canalizare ofereau apărare și asigurau salubritatea.7 Chiar dacă există doar câteva exemple de arhitectură monumentală din perioada societăților preagricole, mai buna organizare și resursele care au venit odată cu civilizația au facilitat ridicarea de construcții mai mari.
Civilizațiile timpurii aveau multe trăsături în comun. Cele mai multe dintre civilizații s-au dezvoltat din comunitățile agrare care furnizau suficientă hrană pentru a susține orașele. Orașele au mărit diferențele sociale bazate pe gen, avere și diviziunea muncii. Unele au dezvoltat state și armate puternice, care puteau fi menținute numai prin taxe.
Civilizația este un concept delicat din mai multe motive. De exemplu, este dificil să faci diferența între ceea ce este și ceea ce nu este o civilizație, având în vedere că experții nu au ajuns la un acord privind termenul de civilizație. De exemplu, oamenii care trăiesc pe valea fluviului Niger în Africa de Vest aveau un surplus agricol, urbanizare și o anumită specializare a muncii, dar nu au creat ierarhii sociale puternice, structuri politice sau scriere — așadar oamenii de știință nu sunt de acord cu încadarea acestei culturi într-o civilizație. De asemenea, din cauza interacțiunilor dintre culturi și răspândirea tehnologiei, este greu să ne dăm seama unde se termină și unde începe o civilizație.
Ruine excavate din Mohenjo-daro, cu Marea Baie în prim plan și Stupa Budistă în fundal. Sursă imagine: Wikipedia.

Tu ce crezi?

  • Când devine o societate complexă o civilizație?
  • Care factori au fost cei mai importanți în instituirea și menținerea unei civilizații?
  • Credeți că ierarhiile sociale sunt necesare pentru civilizație?
  • Sunt structurile politice de nivel statal necesare pentru civilizație? Sau orașele independente cu o cultură comună pot deveni o civilizație?