If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Civilizații timpurii

Prezentare generală

  • Termenul ”civilizaţie” se referă la societăţi complexe, dar nu există un acord asupra unei definiţii.
  • Apariția civilizației depindea de capacitatea unor așezări agricole de a produce în mod consistent un surplus de alimente, ceea ce a permis anumitor persoane să se specializeze în muncă neagricolă, ceea ce a permis, la rândul său, creşterea producţiei, a comerţului, a populaţiei şi a stratificării sociale.
  • Primele civilizații au apărut în locuri în care geografia era favorabilă agriculturii intensive.
  • Guvernele și statele au apărut în timp ce conducătorii au preluat controlul asupra unor zone mai mari și asupra mai multor resurse, folosirea scrisului și a religiei pentru menținerea ierarhiilor sociale și consolidarea puterii asupra unor zone și populații mai mari.
  • Scrierea a permis sistematizarea legilor, a generat metode mai bune de păstrare a registrelor, a dus la crearea literaturii de specialitate, care a favorizat răspândirea practicilor culturale comune în rândul unor populații mai numeroase.

Grade de complexitate

În zilele noastre, aproape fiecare oraș are un supermarket cu o varietate mare de produse. Ni se pare normal ca oamenii să aibă diferite joburi și guvernele să existe. Dar sursele de hrană sigure, munca specializată și guvernele nu au existat în cea mai mare parte a istoriei umane. Ele sunt rezultatele unor procese istorice ce au început odată cu primele civilizații, cu mii de ani în urmă.
O civilizație este o societate complexă care producea un surlpus de produse agricole, permițând astfel specializarea muncii, apariția ierarhiilor sociale și întemeierea orașelor. Inovații precum scrisul, sistemele religioase complexe, arhitectura monumentală și centralizarea puterii politice au fost propuse ca fiind trăsături de marcă ale civilizației. Când vedem aceste schimbări cu ochii noștri, ar trebui să ne oprim și să ne întrebăm, ”Au creat oamenii aceste practici pentru că acestea erau benefice sau au fost forțați de împrejurări?” Istoricii dezbat această chestiune, încercând să determine dacă civilizația s-a dezvoltat de jos în sus sau de sus în jos. .start superscript, 1, end superscript Cel mai probabil a fost puțin din amândouă. squared
Unii oameni cred că civilizația este o etapă avansată a progresului uman și cultural. Dar când istoricii și antropologii utilizează termenul de civilizație, se referă la faptul că o societate are multe părți diferite interconectate. Drept urmare, în loc să ne gândim la aceste forme diferite de organizare socială ca modele complet separate, este de ajutor să gândim într-un mod holistic, complex. Pe de o parte, avem societățile de vânători-culegători - mai puțin complexe - și pe de altă parte, avem civilizațiile cu un grad mare de complexitate. Între cele două există o largă varietate de structuri sociale și diverse niveluri de complexitate.
Spectrul organizării sociale: Această diagramă începe de la cea mai puțin complexă formă de organizare a societății (vânători-culegători), se duce spre păstorit/horticultură și în final spre civilizația cea mai complexă.

Primele civilizații

Primele civilizații au apărut în văile fluviilor mari, unde luncile (zonele inundabile) conțineau un sol bogat, râurile permiţînd irigarea culturilor și fiind o cale de transport. Civilizațiile fondatoare au permis dezvoltarea orașelor și dezvoltarea socială complexă fără influențe din exterior, chiar dacă nu toate s-au dezvoltat în același timp. Multe civilizații mai târzii au încorporat elemente altor civilizaţii și s-au extins prin cucerirea acestora. Pentru că civilizațiile fondatoare au apărut în mod independent, ele sunt de folos istoricilor și arheologilor care vor să înțeleagă cum s-au dezvoltat primele civilizații.
Hartă a lumii (culoarea gri) ce arată posibile zone ale dezvoltării agricole, (în verde) în Orientul Mijlociu, Africa Subsahariană, China, Peru, Mexic și America de Nord. Posibile căi de răspândire sunt desenate în albastru.
Hartă ce arată posibile zone de dezvoltare independentă a agriculturii, (în culoarea verde), și posibile rute prin care s-a răspândit. Trebuie să notăm că există suprapuneri între aceste regiuni și localizarea primelor civilizații. Unele zone - cum ar fi valea Indului în India de Nord Vest - par să-și fi dezvoltat agricultura după ce practica s-a răspândit prin regiune. Imagine oferită prin amabilitatea Wikimedia Commons
Geografia nu poate explica singură apariția primelor civilizații. Procesul intensificării agricole continua de mii de ani înaintea apariției primelor civilizații. Dar este important să ne amintim că, în timp ce surplusul agricol era necesar pentru procesul de civilizare, existența acestor surplusuri într-o anumită zonă nu garanta dezvoltarea unei civilizații.cubed Pe măsură ce civilizațiile creșteau, aveau nevoie de o intensificare a agriculturii pentru a se susține.start superscript, 4, end superscript

Ce au civilizațiile în comun?

Orașele au fost centrele civilizațiilor timpurii. Oamenii din zonele limitrofe veneau în orașe pentru a trăi, munci și a face negoț. Acest lucru însemna că populații mari de indivizi care nu se cunoșteau, au ajuns să trăiască și să interacționeze unii cu alții. Așa că practicile comune, cum ar fi guvernarea, religia și limbajul au ajutat la crearea unui sentiment de unitate și au dus de asemenea la roluri mai specializate, cum ar fi birocrații, preoții și scribii.
Orașele concentrau instituțiile politice, religioase și sociale care erau în prealabil împrăștiate în comunități mai mici separate, ceea ce a contribuit la dezvoltarea statelor.start superscript, 5, end superscript Un stat este o comunitate organizată care trăiește sub o singură structură politică. În acest sens, țările din zilele noastre sunt state. Multe civilizații, ori s-au dezvoltat în jurul unui stat, ori au inclus mai multe state. Structurile politice oferite de state au fost un factor important în dezvoltarea civilizațiilor deoarece au făcut posibilă mobilizarea în masă a resurselor și forței de muncă. De asemenea, au unit comunități mai mari prin conectarea lor sub conducerea unui sistem politic comun.
Civilizațiile timpurii au fost adesea unificate de religie - un sistem de credințe și comportamente care oferea un sens al existenței. Pe măsură ce mai mulți oameni împărtășeau aceleași credințe și practici, oamenii care nu se cunonșteau puteau găsi un numitor comun și puteau să creeze relații bazate pe încredere reciprocă și respect.
Era caracteristic pentru politică și religie să fie puternic conectate. În unele cazuri, lideri politicii jucau rolul de lideri religioși. În alte cazuri, liderii religioși erau independenți politic dar jucau anumite roluri politice pentru a sprijini puterea liderilor politici. De exemplu, în Egiptul antic, regii - numiți mai târziu faraoni - practicau regalitatea divină, pretizând că sunt reprezentanții sau chiar reîncarnarea zeilor.
Ambele sisteme, cel politic și cel religios au ajutat la crearea și consolidarea ierarhiilor sociale, care făceau o distincție clară de statut între indivizi și între diferite grupuri. Liderii politici puteau lua decizii care aveau impact asupra întregii societăți, cum ar fi participarea la război. Liderii religioși obțineau un statut special deoarece ei înșiși puteau face legătura între societate și divinități.
Pe lângă acești lideri, existau meșteșugari care furnizau bunuri și servicii și negustori care făceau comerț cu aceste bunuri. Existau de asemenea clasele sociale de jos ale muncitorilor care executau munci necalificate, iar în anumite cazuri aceștia erau sclavi. Toate aceste clase sociale participau la complexitatea și producția economică din orașe.
Scrisul a apărut în multe civilizații timpurii ca o modalitate de a păstra registre și de a administra mai bine instituții complexe. Scrierea cuneiformă din Mesopotamia timpurie a fost utilizată pentru prima oară pentru a ține evidența schimburilor economice. Inscripțiile Oasele oracol din China antică par să fi fost legate de încercările de prezicere a viitorului și ar fi putut avea conexiuni spirituale. Sforile înnodate Quipu, apărute în America de Sud, erau folosite pentru a ține registre și a executa calcule. În toate locurile în care scrierea s-a dezvoltat, indiferent de forma sau scopul ei, literația, sau abilitatea de a citi și scrie, a fost limitată la grupurile mici ale elitelor superioare educate, cum ar fi scribii și preoții.
Desen alb-negru reprezentând un quipu. Cincisprezece bucăți verticale de sfoară sunt prinse de o sfoară orizontală. Fiecare sfoară are mai multe noduri poziționate în diferite locuri pe lungime.
Este acesta un sistem de scriere? Un quipu era un sistem de sfori înnodate care puteau fi folosite pentru a executa calcule și a înregistra tranzacții comerciale. Evidențe ale folosirii quipu au fost găsite în multe culturi din Anzi în ultimele milenii. Imagine oferită prin amabilitatea Wikimedia Commons.
Scrisul a oferit noi metode de a menține legea și ordinea. Primul cod de legi sau colecție scrisă de legi, a fost Codul lui Ur-Nammu din Mesopotamia, scris în jurul anilor 2100 - 2050 î.e.n. și codul lui Hammurabi din Babilon, scris în jurul anilor 1760 î.e.n. Beneficiul legilor scrise a fost acela că ele au creat coerență în sistemul legal.
Codul de legi al lui Hammurabi gravat pe o lespede neagră de piatră, rotjunjită la vârf și dreptunghiulară la bază. Pe vârful rotunjit al lespedei, ocupând aproximativ un sfert din spațiu frontal, sunt sculptați în relief doi oameni, unul stând pe un tron și purtând o robă luxoasă, celălalt stând în picioare cu brațele încrucișate. În partea de jos a lespedei se află codul de legi în scrierea cuneiformă.
Codul de legi a lui Hammurabi gravat pe o stelă de bazalt. Dacă vă uitați atent, puteți observa scrisul cuneiform din centru. Imagine oferită prin amabilitatea Wikimedia Commons.
Orientarea către scriere poate nu pare o inovație semnificativă, dat fiind că majoritatea oamenilor nu aveau acces la citit și scris. Totuși, prin registrele comune legile coerente și literatură a fost posibilă întărirea relațiilor dintre marile grupuri sociale.start superscript, 6, end superscript
Altă trăsătură remarcabilă a multor civilizații a fost arhitectura monumentală. Acest tip de arhitectură a fost adesea creat din motive politice, pentru scopuri religioase, sau pentru public. De exemplu, piramidele din Egipt erau monumente pentru conducătorii decedați. Ziguratele din Mesopotamia și piramidele din societățile maiașe timpurii erau niște platforme pentru temple. Zidurile defensive și sistemele de canalizare ofereau apărare și asigurau salubritatea.start superscript, 7, end superscript Chiar dacă există câteva exemple de arhitectură monumentală din perioada societăților pre-agricole, mai buna organizare și resursele care au venit odată cu civilizația au facilitat construirea structurilor mari.
Civilizațiile timpurii aveau multe trăsături în comun. Cele mai multe dintre civilizații s-au dezvoltat din comunitățile agrare cau furnizau suficientă hrană pentru a susține orașele. Orașele măreau diferențele sociale bazate pe gen, avere și diviziunea muncii. Unele au dezvoltat state și armate puternice, care puteau fi menținute numai prin taxe.
Civilizația este un concept delicat din mai multe motive. De exemplu, este dificil să faci diferența între ceea ce este și ceea ce nu este o civilizație, având în vedere că experții nu au ajuns la un acord privind termenul de civilizație. De exemplu, oamenii care trăiesc în valea râului Niger în Africa de Vest au un surplus agricol, urbanizare, și o anumită specializare a muncii, dar nu au dezvoltat deloc ierarhii sociale puternice, structuri politice sau limbaj scris - așadar oamenii de știință nu sunt de acord cu încadarea acestei culturi într-o civilizație. De asemenea, din cauza interacțiunilor între culturi și răspândirea tehnologiei, este greu să ne dăm seama unde se termină și unde începe o civilizație.
Marea Baie de la Mohenjo-daro: Printre ruinele de cărămidă al unui oraș din mileniul 3 î.e.n., niște scări coboară într-o groapă mare dreptunghiulară făcută din cărămizi. Stâlpi de lemn și sârme înconjoară perimetrul, prevenind intrarea turiștilor.
Ruine excavate din Mohenjo-daro, cu Marea Baie în prim plan și Stupa Budistă în fundal. Imagine oferită prin amabilitatea Wikipedia.

Voi ce credeți?

  • Când devine o societate complexă o civilizație?
  • Care factori au fost cei mai importanți în instituirea și menținerea unei civilizații?
  • Credeți că ierarhiile sociale sunt necesare pentru civilizație?
  • Sunt structurile politice de nivel statal necesare pentru civilizație? Sau, pot orașele independente cu o cultură împărtășită să devină o civilizație?