If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Caracteristicile sociale, politice și de mediu ale civilizațiilor timpurii

Prezentare generală

  • Dezvoltarea agriculturii a avut ca rezultat excedentul de produse agricole, cu importante consecințe asupra organizării sociale.
  • Grupurile mai mari au generat noi provocări care, la rândul lor, au impus sisteme de administrare socială din ce în ce mai sofisticate.
  • Societățile complexe au luat forma unor sate, orașe, orașe stat și state agricole mai mari care aveau multe trăsături comune.
  • Specializarea muncii a dat naștere claselor sociale distincte și a stimulat un proces de dezvoltare creativă și inovativă.
  • Sistemele de registre și exprimarea simbolică au devenit din ce în ce mai complexe, multe societăți dezvoltând sisteme proprii de scriere.

Noua ordine socială

Cu 12000 de ani în urmă, comunitățile umane au început să funcționeze foarte diferit față de cele din trecut. În loc să se bazeze pe vânătoare și cules, multe societăți au creat sisteme de producție a hranei. Acum aproximativ 10000 de ani î.Hr., oamenii au început să construiască așezări agricole.
Aceasta a condus la ramificații masive în sfera socială, marcând o tendință de îndepărtare de sistemele sociale din trecut; oamenii trăiau în așezări mai mari, mai populate și mai stabile și nu toată lumea trebuia să își dedice tot timpul producției hranei. De aceea, specializarea muncii a devenit posibilă. Așadar, surplusul de hrană care nu mai era necesar familiilor fermierilor era distribuit altor membri ai societății.
Un alt efect remarcabil al acestei noi ordini sociale a fost evoluția ideii de proprietate; spre deosebire de triburile migratoare de vânători-culegători, fermierii investeau o mare cantitate din timpul și energia lor cultivând suprafețe întinse de teren, de care ei erau legați. Acest lucru cel mai probabil a iscat dispute, drept urmare, au apărut nevoia de lideri puternici și coduri de legi.
Apariția agriculturii nu a avut loc în același timp și în mod complet peste tot în lume; unele comunități au adoptat agricultura înaintea altora sau într-un mod mai complex, iar unele nu au adoptat-o deloc. În ciuda acestor diferențe, agricultura a revoluționat incontestabil istoria umanității. Așezările agricole s-au răspândit rapid peste tot în lume. Oamenii au trăit în societăți de vânători-culegători peste un milion de ani, și totuși, în ultimii 12000 de ani, agricultura a înlocuit vânatul și culesul aproape în întregime. Foarte puține societăți de vânători-culegători au dăinuit până în zilele noastre.
Ce tipuri de schimbări sociale au rezultat ca urmarea a transformării modului de producere a hranei? Surplusul de hrană pe care sistemele agricole îl puteau furniza le-a permis oamenilor să trăiască în așezări mai mari și mai stabile. Oamenii acestor așezări nu erau doar productivi ci și creativi. Ei creau textile, ceramică, construcții, sculpturi, picturi și prelucrau metale, aceste activități fiind legate de agricultură dar și de faptul că prosperau în așezări mai mari.
O piesă de ceramică cu un model geometric. Este un vas cu un gât îngust și o bază lată, cu dungi și modele în zigzag desenate cu o culoare deschisă în constrast cu fondul mai închis.
Vas din Mesopotamia, perioada Ubaid târzie (4,500 - 4,000 Î.Hr.). Imagine etichetată Wikimedia Commons.
Agricultura a început un proces de intensificare, ceea ce însemna că mult mai mulți oameni puteau fi susținuți într-o anumită zonă având în vedere că se puteau produce mai multe calorii pe hectar. Ca rezultat, populația lumii a crescut rapid. În perioada cuprinsă între anii 10000 și 1000 î.Hr., populația lumii a crescut de la 6 milioane la 120 de milioane de oameni. Având o populaţie tot mai mare, societățile aveau nevoie să se schimbe radical și să devină mai sofisticate prin felul în care își organizau viața.
Deși revoluția agricolă a avut influență certă asupra dezvoltării societăților complexe, există o dezbatere semnificativă care caută răspunsul la întrebarea: De ce unele societăți agricole au evoluat spre civilizații avansate în timp ce altele nu au evoluat? Într-adevăr, în unele cazuri, se pare că regimurile politice complexe au fost mai degrabă cauza, nu consecința, dezvoltării sistemelor agricole. Istoricii și antropologii încă încearcă să înțeleagă ce alți factori au jucat un rol în dezvoltarea societăților complexe, cum ar fi: proiectele de irigație la scară mare, acţiunile miltare, comerțul, poziția geografică și competiția. Fiecare societate a devenit din ce în ce mai complexă ca răspuns la schimbările de mediu, sociale și politice.

Formarea grupurilor sociale mari

În mai multe părți ale lumii, incluzând văile râurilor Tigru-Eufrat, Nil, Ind și Huang, au început să apară așezări importante, cu o densitate mare a populației. Aceste concentrări mari de oameni sunt definite ca societăți complexe sau civilizații, care au multe trăsături comune incluzând: o mare densitate a populației, o ecomonie bazată pe agricultură, o ierarhie socială, diviziunea și specializarea muncii, o guvernare centralizată, monumente, registre, un sistem de scriere și sisteme de credințe complexe.
Aceste societăți complexe cel mai adesea luau forma unor orașe sau orașe-stat cum ar fi Uruk sau Ur. Aceste prime orașe erau niște centre nodale ale puterii, producției, culturii și inovației. Susținerea acestora nu era simplă. Era nevoie de manipularea ireversibilă a mediului înconjurător pentru a extrage resurse cum ar fi lemnul de foc, materiale pentru construcții cum ar fi piatra și resurse consumabile cum ar fi hrana și apa. Din această cauză, aceste orașe erau foarte sensibile la fluctuațiile vremii și climei. De exemplu, o inundație putea distruge întreaga recoltă de orz și o secetă putea reduce semnificativ proviziile de apă. Deoarece aceste societăți erau atât de populate, bolile, conflictele și lipsurile erau resimțite mai dramatic. Izbucnirea unei boli putea deveni rapid o epidemie. Pentru a preveni aceste situații, comunitățile au creat metode de a anticipa schimbările din mediul lor natural cum ar fi depozitarea hranei și a apei.
Pe măsură ce aceste comunități mici s-au dezvoltat din sate mici în orașe cu mii de locuitori, au avut de-a face cu provocări din ce în ce mai mari și au avut nevoie să-și dezvolte mecanisme de organizare socială pentru a surmonta mai eficient aceste obstacole.

Formarea guvernelor și a claselor sociale

Civilizațiile ne evocă imagini ale unor ziduri de piatră, monumente și drumuri, dar ele reprezintă mai mult decât o infrastructură fizică robustă. Pentru a facilita organizarea și administrarea acestor comunități populate, oamenii au început să creeze infrastructuri de tip social: insituții economice, politice și religioase care au creat noi ierarhii sociale. Aceste ierarhii erau formate din oameni care jucau un rol specializat, cum ar fi administratori, fermieri, meșteșugari, negustori, vânzători și lideri spirituali. În plus, datorită comerțului înfloritor și conflictelor cu alte civilizații din exterior, orașele aveau nevoie de diplomați, armate și o conducere centralizată.
În prim plan, niște ziduri joase sunt construite din cărămizi și piatră, formând perimetrul camerelor dreptunghiulare. În fundal, se află o structură înaltă din piatră de culoarea cuprului, cu o bază lată și un vârf conic.
Ruinele orașului antic Ur din Mesopotamia, unul dintre cele mai vechi din lume, cu Ziguratul din Ur visibil în fundal. Localizat în Tell el-Mukayyar din prezent în Irak. Imagine oferită prin amabilitatea Wikimedia Commons
Majoritatea orașelor au apărut din așezări, iar unele au devenit în final orașe-stat, care cuprind centrele urbane autoguvernate și zonele agricole aflate sub controlul lor. Surplusul de hrană generat de satele din apropiere le-a permis unor locuitori să nu participe la producția de hrană, ceea ce a dus la dezvoltarea unor roluri specializate și bresle profesionale.
Pentru a facilita cooperarea dintre aceste clase sociale diferite și a organiza un mare număr de oameni să muncească împreună la proiecte de proporții mari cum ar fi sisteme de irigație, monumente și alte proiecte, era nevoie de lideri, care făceau parte dintr-o nouă clasă socială. Deși, conducerea politică a luat multe forme diferite în civilizațiile timpurii, totuși statele puternice și sistemele centralizate ale conducerii au reprezentat modul obițnuit de guvernare.

Voi ce credeți?

De ce credeți că unele civilizații au adoptat agricultura în timp ce altele nu au făcut asta? De ce credeți că unele societăți agricole nu au evoluat în civliizații avansate?
Credeți că sistemele agricole au creat orașe și state în fiecare caz, sau există dovezi că adeseori statele au creat condițiile necesare pentru sistemele agricole?
Ce fel de regimuri politice credeți că erau cele mai des întâlnite în societățile complexe timpurii și de ce?
Ce efecte credeți că au avut orașele asupra mediului?
La ce ne referim când vorbim despre civlizații? Definiți, folosind cuvintele voastre, ce anume constituie o civilizație.