Revoluția neolitică și nașterea agriculturii

Este adevărat că Revoluția agriculturii a dus la creșterea cantității totale de hrană disponibilă, dar surplusul de hrană nu a dus la adoptarea unui regim alimentar mai bun sau la mai mult timp liber. Mai degrabă, a dus la o explozie a populației și la apariția de elite ghiftuite. Agricultorul obișnuit muncea mai mult decât un vânător-culegător și avea un regim alimentar mai prost.

Viața Civilizată este o viață sigură. La nivelul de bază, aceasta înseamnă siguranță împotriva distrugerilor subite pe care le-ar putea suferi satele. Viaţa civilizată crează sentimentul de continuitate. Ea oferă constanță, stabilitate, ordine și chiar rutină. Se pot face planuri. Pot exista așteptări. Oamenii se comportă în mod previzibil, conform unor reguli.

Primele orașe au putut obține stabilitate cu ziduri care au protejat locuitorii de populațiile nomade și de armate, cu primele coduri de legi care defineau relaţiile interumane, cu oficiali care aplicau legile și cu instituții care funcționau dincolo de viețile indivizilor. Viaţa în orașe oferea mult mai multă stabilitate şi siguranță decât viaţa la sat.