Istorie și preistorie

Ființele umane moderne există pe planeta asta de aproximativ 200 000 de ani. Și chiar dacă este doar o mică parte din istoria de peste patru miliarde de ani a Pământului, pe scara umanității este o perioadă de timp incredibil de lungă. Pentru context, dacă acesta este prezentul nostru unde am situa Imperiul Roman pe axa timpului? Ei bine, dacă vorbim despre perioada de acum 2 000 de ani ar fi situat pe axa timpului aproxmativ aici. Dacă vorbim despre construirea piramidelor, s-ar situa aproximativ aici. Abia poți vedea diferența în timp dintre prezent și perioada de acum mii de ani. Dacă vrem să vedem când a apărut scrierea, cea mai bună estimare este aproximativ acum 5 000 de ani. Abia se observă diferențele pe axa timpului. Acum cât timp a apărut agricultura? Ei bine, acum 10 000 - 15 000 de ani. Încă o dată, este o perioadă scurtă. Să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Să ne gândim la toți strămoșii noștrii, nenumăratele generații care s-au perindat în timp de la prima apariție a omului modern. Înaintea noastră au existat peste 6 000 - 7 000 de generații. Hai să ne gândim la toate poveștile ce au avut loc. O mulțime de lucruri simple. Ar putea fi întemeierea unui sat, uciderea unui animal, o simplă căsătorie, iubirea dintre o mamă și copilul ei. Și gândește-te la lucrurile mari. Războaiele, bătăliile, dezastrele naturale. Este greu să ne imaginăm cât de multe s-au întâmplat în ultimii 100, 200 sau 1 000 de ani, darăminte acum mai bine de 200 000 de ani. Dar tot încercăm să înțelegem și despre asta este istoria. Și după cum vom vedea, istoria e în general străduința de a înțelege poveștile trecutului. Dacă vrem să fim un pic mai tehnici, ne putem gândi la preistorie ce reprezintă lucrurile care s-au întâmplat înainte de apariția scrisului, deoarece scrisul este unealta noastră istorică principală. Ceea ce avem aici, această imagine prezintă hieroglife egiptene. Hieroglifele egiptene sunt mai vechi de 5 000 de ani. Aș putea să scriu 5 000 de ani înainte de prezent. Dar semnele scrise nu sunt îndeajuns, după cum vom vedea nu doar în acest videoclip, ci în multe alte videoclipuri ce studiază istoria lumii. Într-adevăr, e multă știință și muncă de detectiv pentru a ne da seama ce s-a întâmplat, iar această înțelegere va evolua în mod constant. De exemplu, nu știam ce spuneau aceste hieroglife până în 1799, când a fost descoperită Piatra din Rosetta. Ceea ce este util la Piatra din Rosetta este că avea pe ea un text scris cu hieroglife și același text scris în limba greacă pe care o puteam înțelege. Așa a început descifrarea hieroglifelor. Chiar dacă începi să înțelegi ce spune sau chiar înțelegi bine, tot trebuie să faci muncă de detectiv și să înțelegi că nu totul este complet adevărat. Imaginați-vă că avem niște grupuri de oameni aici și ne uităm la istoria acestui grup și cumva reușim să îi înțelegem scrierile, dar este posibil ca acestea să nu fie imparțiale. Ar putea să aibă o perspectivă negativă asupra altor grupuri. Trebuie să privim lucrurile cu suspicune. La cealaltă extremă, s-ar putea ca unul dintre aceste grupuri să fi eliminat celelalte grupuri și doar învingătorii să spună ce s-a întâmplat. Trebuie să fii sceptic pentru că nu știi dacă acestea sunt istorisiri adevărate sau dacă cineva le-a inventat pentru a se potrivi cu perspectiva lui. Trebui să ținem minte că aceste povești, scrise sau transmise oral, sunt adesea transmise de la o generație la alta, în special cele pe cale orală. Chiar și la cele scrise trebuie să te întrebi ce a adăugat fiecare generație. Îți poți imagina oameni înfrumusețând povestea pentru a o face mai bună sau scoțând părțile care nu se potrivesc cu percepția lor asupra lumii. Chiar dacă avem scrierea, și repet, acestea sunt imagini ale scrierii timpurii, aceasta fiind faimoasa tablă cuneiformă sumeriană, și avem nenumărate dovezi scrise aparținând istoriei recente, dar chiar și in cazul acestora, trebuie să fim foarte sceptici. Știm că dacă doi oameni au văzut ceva ieri, ei pot percepe diferit cele întâmplate. chiar dacă au avut loc recent. Chiar dacă există scrieri, trebuie să fim sceptici. Dar lucrurile de dinainte de apariția scrisului devin mult mai interesante, pe măsură ce aprofundăm preistoria. Te-ai putea întreba: cum știm ce s-a întâmplat fără dovezi scrise? Ei bine, aici intervin știința și munca de detectiv. De exemplu, acesta este un craniu de Neanderthal. Oamenii care studiază acest lucru sunt numiți antropologi. Antropologi și antropologie. Acesta este studiul oamenilor din prezent, din trecut și al societăților umane. O ramură a antropologiei care studiază preistoria și chiar istoria, este arheologia. Arheologia este o ramură a antropologiei care se concentrează pe studiul oamenilor și al societăților umane din trecut, și care face acest lucru prin studierea vestigiilor. O altă ramură asociată studiului oamenilor este și paleontologia. Paleontolog. Paleontologie. Paleontologia este asociată cu oasele de dinozauri, dar tehnicile sunt utile și pentru rămășițele umane vechi sau chiar și pentru cele preumane. Prin asta ar putea să ofere informații arheologilor și antropologilor. De exemplu, un arheolog ar putea descoperi acest craniu de Neanderthal. El va folosi știința pentru a-și da seama cînd a ajuns acesta în pământ. Ar putea folosi tehnici cum ar fi datarea cu carbon. Datarea cu carbon poate fi folosită pentru lucruri vechi până la 50 000 de ani, deci aproximativ durata asta de timp pe axa noastră. Și este bazată existența acestui radioacarbon 14. Acesta provine din azot 14, care prin interacțiunea cu vântul solar devine radiocarbon 14. Carbonul 14 care poate forma dioxidul de carbon ajunge în plante prin fotosinteză acestea fiind apoi mâncate de animale. Atât timp cât ceva este viu, țesuturile sale conțin o anumită cantitate de carbon 14. Însă odată ce moare, nu mai încorporează carbon14, iar acesta se descompune, rămânând carbon 12 care este mai stabil. Ne bazăm pe raportul dintre carbonul 14 și carbonul 12, carbonului 14 având o perioadă de înjumătățire de aproximativ 5 000 de ani, 5 730 mai precis. Deci, pe baza acestui raport și explic mai în detaliu în alte videoclipuri, ne putem da seama de vechimea acestor lucruri cu o precizie de câteva sute de ani. Dacă vrem să ne ducem mai departe în trecut, există lucruri ca datarea potasiu-argon, care folosește o formă radioactivă a potasiului pornind de la ideea că aceasta se descompune în argon. Când un vulcan erupe, argonul din rocă este eliberat în atmosferă, dar când roca se solidifică, pe baza descompunerii, ne putem da seama cât timp a trecut de la o erupție vulcanică. De exemplu, putem săpa, putem folosi tehnici stratigrafice, precum vedem în această imagine. Stratigrafice, mă încurcă aceste cuvinte. Stratigrafia înseamnă observarea straturilor pământului. Am putea folosi tehnici de datare precum cea cu potasiu-argon. Am spune „Ok, asta are o anumită vechime, aia are anumită vechime, asta e rocă vulcanică de la o erupție vulcanică.” Apoi te poți uita la fosile și spune „Ok, fosila pe care am găsit-o aici este mai nouă decât cea de acolo și este mai veche decât cea de acolo iar aceasta ar putea fi cea mai nouă.” Avem deci datarea relativă, iar dacă norocoși să avem o rocă vulcanică, putem face datare potasiu-argon și există multe alte tehnici. Nu este ca și cum ai spune „Oh, acest craniu era în acest loc din lume în această perioadă.” Putem deduce și alte lucruri. Putem căuta fosile de animale sau plante aflate în vecinătatea acestor situri. Putem să vedem cât de mari erau aceste situri și ce tipuri de culturi existau. Putem trage concluzii. Putem să deducem cum au murit acești oameni. Pot prezenta traumatisme sau fracturi, și putem deduce că au suferit o moarte violentă. Putem verifica dinții pentru a deduce ce mâncau sau starea lor de sănătate. Am putea să observăm uneltele care sunt îngropate în apropierea lor. Acestea de aici sunt săgeți paleolitice sau vârfuri de suliță. Pentru paleolitic sunt specifice aceste muchii nefinisate. Avem unelte neolitice care au aceste muchii mai netede. Avem Epoca paleolitică și Epoca neolitică. Observând toate aceste lucruri, acești savanți, antropologi, arheologi și paleontologi au început să pună cap la cap piesele preistoriei. Uneori aceste tehnici sunt folosite împreună. Uneori folosim aceste tehnici și atunci când avem scrieri, pentru a obține o imagine cât mai completă. Vreau să închei cu un sfat de precauție. Deși avem toate tehnicile, aflăm zilnic lucruri noi, iar cunoștințele noastre sunt încă incomplete. Mai mult, sunt puse la încercare pe măsură ce aflăm lucruri noi. Există lucruri considerate adevărate, acum 50 sau 100 de ani care s-au dovedit a fi false. Iar unele lucruri pe care acum le credem adevărate, cel mai probabil în 50 sau 100 de ani, se vor dovedi a fi greșite. Așadar, chiar dacă aparține trecutului, istoria este în evoluție constantă. Învățăm mereu mai mult și ar trebui să fim modești în legătură cu ceea ce știm și ceea ce nu știm.