Conţinutul principal
Istoria lumii
Curs: Istoria lumii > Unitatea 1
Lecția 1: Originile omenirii și societățile timpurii- Istorie și preistorie
- Cunoașterea preistoriei
- Oameni ai Pământului
- De unde au venit vietățile umane?
- Societăți paleolitice
- Tehnologia paleolitică, cultura și arta
- Organizarea societăților paleolitice
- Viața în paleolitic
- Originea oamenilor și a societăților umane timpurii
© 2023 Khan AcademyCondiții de utilizarePolitica de confidenţialitateNotificare Cookie
Istorie și preistorie
Cum știm ce știm despre preistorie, timpul dinainte de inventarea scrierii? Explică Sal.
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.
Transcript video
Ființele umane moderne există pe planeta asta
de aproximativ 200 000 de ani. Și chiar dacă este doar
o mică parte din istoria de peste patru miliarde de ani a Pământului, pe scara umanității este
o perioadă de timp incredibil de lungă. Pentru context,
dacă acesta este prezentul nostru unde am situa Imperiul Roman
pe axa timpului? Ei bine, dacă vorbim despre perioada
de acum 2 000 de ani ar fi situat pe axa timpului
aproxmativ aici. Dacă vorbim despre construirea piramidelor, s-ar situa aproximativ aici. Abia poți vedea diferența în timp dintre prezent și perioada
de acum mii de ani. Dacă vrem să vedem când a apărut scrierea, cea mai bună estimare este
aproximativ acum 5 000 de ani. Abia se observă diferențele
pe axa timpului. Acum cât timp a apărut agricultura? Ei bine, acum 10 000 - 15 000 de ani. Încă o dată, este o perioadă scurtă. Să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Să ne gândim la toți strămoșii noștrii, nenumăratele generații
care s-au perindat în timp de la prima apariție a omului modern. Înaintea noastră au existat
peste 6 000 - 7 000 de generații. Hai să ne gândim la toate poveștile ce au avut loc. O mulțime de lucruri simple. Ar putea fi întemeierea unui sat, uciderea unui animal,
o simplă căsătorie, iubirea dintre o mamă
și copilul ei. Și gândește-te la lucrurile mari. Războaiele, bătăliile,
dezastrele naturale. Este greu să ne imaginăm
cât de multe s-au întâmplat în ultimii 100, 200 sau 1 000 de ani, darăminte acum mai bine de 200 000 de ani. Dar tot încercăm să înțelegem și despre asta este istoria. Și după cum vom vedea,
istoria e în general străduința de a înțelege
poveștile trecutului. Dacă vrem să fim
un pic mai tehnici, ne putem gândi la preistorie ce reprezintă lucrurile care s-au întâmplat
înainte de apariția scrisului, deoarece scrisul este unealta
noastră istorică principală. Ceea ce avem aici, această imagine prezintă hieroglife egiptene. Hieroglifele egiptene sunt
mai vechi de 5 000 de ani. Aș putea să scriu 5 000 de ani
înainte de prezent. Dar semnele scrise
nu sunt îndeajuns, după cum vom vedea
nu doar în acest videoclip, ci în multe alte videoclipuri
ce studiază istoria lumii. Într-adevăr, e multă știință
și muncă de detectiv pentru a ne da seama ce s-a întâmplat, iar această înțelegere
va evolua în mod constant. De exemplu, nu știam
ce spuneau aceste hieroglife până în 1799, când a fost descoperită
Piatra din Rosetta. Ceea ce este util
la Piatra din Rosetta este că avea pe ea
un text scris cu hieroglife și același text scris
în limba greacă pe care o puteam înțelege. Așa a început descifrarea hieroglifelor. Chiar dacă începi
să înțelegi ce spune sau chiar înțelegi bine, tot trebuie să faci
muncă de detectiv și să înțelegi că nu totul este
complet adevărat. Imaginați-vă că avem
niște grupuri de oameni aici și ne uităm la istoria acestui grup și cumva reușim să îi înțelegem scrierile, dar este posibil ca acestea să nu fie imparțiale. Ar putea să aibă o perspectivă negativă
asupra altor grupuri. Trebuie să privim lucrurile cu suspicune. La cealaltă extremă, s-ar putea
ca unul dintre aceste grupuri să fi eliminat celelalte grupuri
și doar învingătorii să spună ce s-a întâmplat. Trebuie să fii sceptic
pentru că nu știi dacă acestea sunt istorisiri adevărate sau dacă cineva le-a inventat
pentru a se potrivi cu perspectiva lui. Trebui să ținem minte
că aceste povești, scrise sau transmise oral, sunt adesea transmise
de la o generație la alta, în special cele pe cale orală. Chiar și la cele scrise
trebuie să te întrebi ce a adăugat fiecare generație. Îți poți imagina oameni înfrumusețând povestea pentru a o face mai bună sau scoțând părțile care nu se potrivesc cu percepția lor asupra lumii. Chiar dacă avem scrierea, și repet, acestea sunt imagini
ale scrierii timpurii, aceasta fiind faimoasa tablă
cuneiformă sumeriană, și avem nenumărate dovezi scrise
aparținând istoriei recente, dar chiar și in cazul acestora, trebuie să fim foarte sceptici. Știm că dacă doi oameni au văzut ceva ieri, ei pot percepe diferit cele întâmplate. chiar dacă au avut loc recent. Chiar dacă există scrieri,
trebuie să fim sceptici. Dar lucrurile de dinainte
de apariția scrisului devin mult mai interesante,
pe măsură ce aprofundăm preistoria. Te-ai putea întreba:
cum știm ce s-a întâmplat fără dovezi scrise? Ei bine, aici intervin știința
și munca de detectiv. De exemplu, acesta este
un craniu de Neanderthal. Oamenii care studiază acest lucru
sunt numiți antropologi. Antropologi și antropologie. Acesta este studiul oamenilor
din prezent, din trecut și al societăților umane. O ramură a antropologiei care studiază preistoria și chiar istoria, este arheologia. Arheologia este
o ramură a antropologiei care se concentrează pe studiul oamenilor
și al societăților umane din trecut, și care face acest lucru
prin studierea vestigiilor. O altă ramură asociată studiului oamenilor este și paleontologia. Paleontolog. Paleontologie. Paleontologia este asociată
cu oasele de dinozauri, dar tehnicile sunt utile și pentru
rămășițele umane vechi sau chiar și pentru cele preumane. Prin asta ar putea să ofere informații
arheologilor și antropologilor. De exemplu, un arheolog ar putea descoperi
acest craniu de Neanderthal. El va folosi știința
pentru a-și da seama cînd a ajuns acesta în pământ. Ar putea folosi tehnici
cum ar fi datarea cu carbon. Datarea cu carbon poate fi folosită pentru lucruri vechi până la 50 000 de ani, deci aproximativ durata asta de timp
pe axa noastră. Și este bazată existența
acestui radioacarbon 14. Acesta provine din azot 14, care prin interacțiunea cu vântul solar
devine radiocarbon 14. Carbonul 14 care poate forma dioxidul de carbon ajunge în plante
prin fotosinteză acestea fiind apoi mâncate de animale. Atât timp cât ceva este viu, țesuturile sale conțin o anumită
cantitate de carbon 14. Însă odată ce moare,
nu mai încorporează carbon14, iar acesta se descompune,
rămânând carbon 12 care este mai stabil. Ne bazăm pe raportul dintre carbonul 14 și carbonul 12, carbonului 14 având o perioadă de înjumătățire de aproximativ 5 000 de ani,
5 730 mai precis. Deci, pe baza acestui raport și explic mai în detaliu
în alte videoclipuri, ne putem da seama
de vechimea acestor lucruri cu o precizie de câteva
sute de ani. Dacă vrem să ne ducem
mai departe în trecut, există lucruri ca datarea potasiu-argon, care folosește
o formă radioactivă a potasiului pornind de la ideea
că aceasta se descompune în argon. Când un vulcan erupe,
argonul din rocă este eliberat în atmosferă, dar când roca se solidifică, pe baza descompunerii, ne putem da seama cât timp a trecut
de la o erupție vulcanică. De exemplu, putem săpa, putem folosi tehnici stratigrafice,
precum vedem în această imagine. Stratigrafice, mă încurcă
aceste cuvinte. Stratigrafia înseamnă observarea
straturilor pământului. Am putea folosi tehnici de datare precum cea cu potasiu-argon. Am spune „Ok, asta are
o anumită vechime, aia are anumită vechime, asta e rocă vulcanică
de la o erupție vulcanică.” Apoi te poți uita la fosile și spune „Ok, fosila
pe care am găsit-o aici este mai nouă decât cea de acolo și este mai veche decât
cea de acolo iar aceasta ar putea fi cea mai nouă.” Avem deci datarea relativă, iar dacă norocoși să avem o rocă vulcanică, putem face datare
potasiu-argon și există multe alte tehnici. Nu este ca și cum
ai spune „Oh, acest craniu era în acest loc din lume
în această perioadă.” Putem deduce și alte lucruri. Putem căuta fosile de animale sau plante aflate în vecinătatea acestor situri. Putem să vedem cât
de mari erau aceste situri și ce tipuri de culturi existau. Putem trage concluzii. Putem să deducem
cum au murit acești oameni. Pot prezenta traumatisme sau fracturi, și putem deduce că au suferit o moarte violentă. Putem verifica dinții pentru a deduce ce mâncau
sau starea lor de sănătate. Am putea să observăm uneltele
care sunt îngropate în apropierea lor. Acestea de aici sunt săgeți paleolitice
sau vârfuri de suliță. Pentru paleolitic sunt specifice
aceste muchii nefinisate. Avem unelte neolitice care au aceste muchii mai netede. Avem Epoca paleolitică
și Epoca neolitică. Observând toate aceste lucruri, acești savanți, antropologi,
arheologi și paleontologi au început să pună cap la cap
piesele preistoriei. Uneori aceste tehnici
sunt folosite împreună. Uneori folosim aceste tehnici
și atunci când avem scrieri, pentru a obține o imagine cât mai completă. Vreau să închei
cu un sfat de precauție. Deși avem toate tehnicile, aflăm zilnic lucruri noi, iar cunoștințele noastre sunt încă incomplete. Mai mult, sunt puse la încercare pe măsură ce aflăm lucruri noi. Există lucruri considerate adevărate, acum 50 sau 100 de ani
care s-au dovedit a fi false. Iar unele lucruri
pe care acum le credem adevărate, cel mai probabil în 50 sau 100 de ani, se vor dovedi a fi greșite. Așadar, chiar dacă aparține trecutului, istoria este în evoluție constantă. Învățăm mereu mai mult și ar trebui să fim modești în legătură cu ceea ce știm
și ceea ce nu știm.