Organizarea societăților paleolitice

Bună, Steve! Bună, David! Vreau să discutăm următoarea problemă Este vorba despre Epoca veche a pietrei sau Paleoliticul. „Pale” înseamnă vechi în greacă, iar lithos înseamnă piatră, așadar epoca veche a pietrei. Ne referim la o perioadă cuprinsă între 250 000 și 12 000 de ani în urmă, nu? Între 12 000 și 10 000 de ani în urmă. Cum erau acele societăți organizate? Cum ar fi dacă noi doi am fi niște oameni preistorici? Mergem cu 250 000 de ani în urmă deoarece știm sigur că, în acele vremuri, exista specia Homo sapiens modernă. Exact, cel puțin în Africa, în acel moment. - Într-adevăr. Acum 12 000 de ani începe Revoluția neolitică a agriculturii. Vom discuta despre asta în alte videoclipuri, acum însă vom vorbi despre paleolitic. Încă nu avem culturi agricole, nici animale domestice, dar avem oameni ce supraviețuiesc, prosperă și se răspândesc. Așa e, și ce este important de reținut când vorbim de paleolitic și societățile umane este că avem în vedere o populație foarte mare și variată, răspândită pe tot globul. Aceasta avea comportamente diferite la momente diferite și în contexte diferite, așadar vom generaliza totul pentru ca videoclipul să aibă sens. Dar trebuie să rețineți că nu tot ce spunem este aplicabil în mod direct tuturor oamenilor din această epocă. Corect. Ceea ce știm este că oamenii din întreaga lume foloseau unelte. Aceasta este una dintre ele. Această bucată de piatră, cred că are aproximativ 13 cm, reprezintă un toporaș de mână. La prima vedere pare doar o bucată de piatră, dar putem vedea aceste adâncituri de margine, și ne putem da seama cum a fost confecționat. Aceasta este o rocă vulcanică numită bazalt. Presupunem că un om preistoric, a luat o bucată de piatră mai mare și mai dură pe care a sfărâmat-o în bucăți mai mici. Se poate observa că această piatră a fost lovită și ciobită pentru a forma acest vârf ascuțit. Acesta este genul de unealtă pe care Steve, eu ori tu am folosi-o la orice dacă am trăi în paleolitic. Acesta ar fi briceagul tău elvețian. Corect. Însă, când te uiți la ea nu este ușor să distingi o utilizare specifică pentru această bucată de piatră. Cei care le studiază nu își pot da seama mereu la ce erau folosite, dar presupun că aveau multiple utilizări, așadar ar fi putut fi folosite ca un fel de măciucă când vânau animale. Ce-i un măciucă? O armă folosită pentru a ameți sau doborî un animal. Să spunem că tu, Steve, omul paleolitic, ai imobilizat un ibex cu unealta ta de piatră. Deja? - Ce bărbat chipeș! - Da! Așadar ai putea să o folosești ca armă de vânătoare. De asemenea, ai putea să o folosești după ce ai prins animalul pentru a-l ucide, ai putea să o folosești drept cuțit pentru a tranșa animalul, ai putea să o folosești ca unealtă de răzuit pielea pentru a o curăța, ai putea să o folosești la săpat când încerci să găsești rădăcini sub pământ pe care dorești să le mănânci. Asta ne duce la întrebarea: ce mâncau oamenii preistorici? Care era dieta paleolitică? Care era dieta paleo, Steve? Deci, pentru o mare parte din această perioadă oamenii culegeau fructe și vegetale ce creșteau în natură, vânau animale care puteau fi prinse și ucise. Nu exista un interes pentru cereale, vorbim de cerele sălbatice - până acum 16 000 de ani. Până la acel moment, mâncau în mare parte fructe, vegetale și animale ce puteau fi prinse și ucise. Prima dovadă a cultivării cerealelor apare în Africa de Nord, acum aproximativ 16 000 de ani. Repet, vorbim despre date aproximative când avem în vedere această perioadă de timp. Deci avem aceste unelte de piatră și topoare multifuncționale care erau folosite pentru a obține proteine animale și rădăcini din pământ sau fructe de pădure din copaci sau orice altă varietate de fructe și vegetale sălbatice, precum și cereale, acestea însă mai târziu. Corect. Cum au arătat societățile pentru o bună parte din istoria lumii? Când vorbim despre o societate ne referim la ceva la o scară mică. Așadar, majoritatea estimărilor iau în calcul grupuri formate din 20, până la 50 de indivizi care muncesc și trăiesc împreună. Deci acela ar fi cartierul meu, strada mea. Ar fi întregul meu grup social din acele vremuri. Într-adevăr, și trebuie să iei în considerare ce resurse ai la dispoziție dacă ai un stil de viață de vânător-culegător. Când ai o dietă bazată pe cules și vânătoare, te limitezi la ceea ce produce mediul înconjurător. Amintește-ți, încă nu exista o formă de agricultură sau de domesticire a animalelor în acele vremuri. Deci ai doar ce îți dă natura, iar mediul natural nu produce hrană în mod intensiv precum o face agricultura modernă sau chiar și agricultura primitivă. Desigur, te bazai pe recolta sezonieră, sau pe împerecherea animalelor în anul anterior. Exact, și o altă trăsătură a acestor societăți, a acestor grupuri mici este migrația. Sunt în continuă mișcare. Deoarece resursele sunt limitate și există numai în locuri specifice, aceste societăți vor migra în mod frecvent pentru a profita de resursele care sunt disponibile în locuri și momente specifice. Deci spui că înainte de agricultură nu existau orașe? Corect, atunci nu existau orașe, nu la modul în care ne gândim noi, adică așezări permanente. Dar oamenii trăiau organizat... Într-adevăr, am putea spune... Cea mai frecventă perspectivă este probabil ideea oamenilor peșterilor; există dovezi care arată că oamenii se adăposteau în peșteri, dar și construiau forme primitive de colibe și corturi. Da, citeam despre o construcție din Siberia care era făcută din oase de mamut care e atât de mișto. Colții și coastele mamutului susțineau tavanul, și probabil, nu suntem siguri pentru că totul s-a descompus, pielea acoperea și proteja de ploaie. Problema este că nu avem prea multe artefacte din materiale animale sau vegetale pentru a demonstra aceste ipoteze despre trecut. Oasele și piatra rămân, dar lemnul, pielea și plantele s-au descompus de mult. Ne-a rămas ceea ce s-a fosilizat, ceea ce s-a păstrat de-a lungul timpului. Steve, noi acoperim această perioadă de timp imensă. Ne ducem de la 250 000 de ani până la 12 000 - 10 000 de ani în urmă. Aceasta este cea mai lungă perioadă din istorie la care oamenii au luat parte. Sunt sigur că lucrurile nu au fost la fel în toată această perioadă. Trebuie să ne amintim că acoperă practic întreaga lume și sunt foarte mulți oameni în locuri diferite, în contexte diferite, cu comportamente asemănătoare, dar cu siguranță nu identice, iar ceea ce putem face pentru a putea urmări schimbările de-a lungul timpului vedea cum s-au schimbat aceste societăți este să analizăm izvoarele istorice care s-au păstrat. Spre exemplu, când vorbim despre roci, nu vorbim doar despre simple pietre dezgropate, ci vorbim despre artefacte. - Putem observa cum se schimbă artefactele de-a lungul timpului în funcție de ce găsim în situri, prin săpături arheologice și putem crea ipoteze despre modul în care se schimbau acele societăți pe baza uneltelor pe care le creau și le foloseau. Exact. Deci, aici avem toporul nostru în formă de pară sau de lacrimă, care e foarte vechi și începem să observăm această tendință spre miniaturizare. Corect. Așadar uneltele devin mai mici și mai specifice. Am vorbit despre toporul de mână, o unealtă de uz general, care era folosită pentru diverse activități. Începem să obținem unelte mai mici și mai specializate-- Deci să spunem că acesta este un mic vârf de suliță pe care îl voi monta pe o bucată de os sau corn, cum ar fi de la un corn de antilopă sau o bucată de lemn. Pot să îl leg cu fibră vegetală sau piele de animal pentru a-l face să se lipească. Asta este ceea ce noi numim o unealtă compozită. Se folosesc mai multe materiale pentru a crea o unealtă cu un scop specific, iar bucățile de piatră, artefactele pe care le avem aici sunt numite microlite. Ooh, îmi place numele. Hai să vedem: micro înseamnă foarte mic și -lit, din nou, înseamnă piatră. Deci avem aceste pietre foarte mici, microlitele, care sunt fixate de alte obiecte, cum ar fi bețe sau oase, pentru a forma unelte compozite care pot fi folosite în scopuri specifice. Iar unul dintre lucrurile pe care le pot face oamenii cu acestea... De fapt ar trebui să mă opresc și să spun că aceste microlite încep să apară, și repet, datarea nu e foarte precisă, cel mai probabil acum 35 000 - 25 000 de ani. Atunci avem aceste microlite, Iar acum avem un vârf mic de piatră atașat la un băț cu care poți crea o suliță pe care o poți arunca spre un animal. Nu mai trebuie să fii aproape de animal pentru a-l ucide. Poți să tragi cu săgeata folosind arcul ceea ce îți permite să vânezi de la distanță. - Deci nu mai trebuie să te apropii de acel ibex și să îl lovești în cap. - Într-adevăr. Este mult mai sigur să-ți ataci prada de la distanță. - Așadar, această miniaturizare a uneltelor face vânătoarea mai puțin periculoasă, permițându-ți să vânezi mai mult și să hrănești mai mulți oameni, dar nu la fel de mulți ca agricultura. Dar există alte inovații tehnologice de care îmi vorbeai mai înainte. Da. Așa cum am menționat mai devreme, acum 16 000 de ani, oamenii au început să culeagă grâne sălbatice, ceea ce nu înseamnă că au început să le cultive. Aceste grâne cresc în natură, oamenii le culeg și încep să apară unelte precum secera primitivă, secera de piatră. La ce este folosită aceasta? Folosești secera pentru a tăia spicele de grâu, așa că am putea spune că e o variantă primitivă a mașinii de tăiat iarba. Desigur. Deoarece grânele pe care le voiai erau amestecate cu iarbă, trebuia să le tai pe amândouă pentru a obține grânele. După asta trebuie să scoți pleava din grâne, și pentru a separa bobul de pleavă ei foloseau un mojar cu pistil. Oh, desigur, încă le folosim. Adică încă avem seceri, dar arată foarte diferit. Da. Acum sunt din metal și mult mai ascuțite. Mojarul cu pistil este, practic, un bloc de piatră sau un bol și un băț scurt și gros pe care îl foloseai pentru a zdrobi diferite materiale. Era folosit pentru a separa pleava de grâu sau de bob, corect? Exact. Cum numim asta? Endosperm? Miezul bobului, plin cu amidon. Într-adevăr, pleava este comestibilă, dar nu e ceva ce ai vrea să mănânci. Așadar, oamenii zdrobeau grânele pentru a separa miezul de coajă, pentru a le face mai ușor de consumat. Exact. Deci, la un moment dat, grupuri de oameni de pe întreaga planetă, acest lucru fiind atestat prin dovezi arheologice, și-au spus: ce s-ar întâmpla dacă, în loc să mergem să culegem grâne, cum ar fi orzul și grâul sălbatic, le-am planta mai aproape de locul în care trăim? Nu ar fi mai convenabil așa, decât să mergem departe de casă? Cam așa s-a născut agricultura și știm că nu așa a avut loc, în urma unei „conversații”, pentru că s-a dezvoltat pe parcursul a mii de ani, dar acest lucru a dus la nașterea agriculturii și de acolo, la apariția orașelor. Da, deoarece agricultura necesită să stai în apropiere de locul în care cultivi sau în care crești animale. Dar, înainte de agricultură oamenii construiau deja adărposturi. Acest lucru se întâmpla în moduri diferite, în ritmuri și în locuri diferite în lume. Există un loc în Turcia modernă numit Göbekli Tepe unde se află un monument înainte de apariția agriculturii. Într-adevăr, pentru context, până de curând, istoricii care studiază perioada preistorică au crezut că ridicarea monumentelor ori a construcțiilor mari era limitată, în general, la societățile agricole. Acest sit a fost găsit la mijlocul anilor 1990. Atunci l-au descoperit. Era evident că acest sit nu a fost construit de o societate agrară sedentară, ci de oameni aflați încă în stadiul de vânători-culegători. Conform estimărilor, a fost construit acum aproximativ 12 000 de ani. Steve, ce era Göbekli Tepe? Ei bine, cei care l-au descoperit nu sunt siguri care era scopul acestuia. Ne putem imagina că avea un scop religios, dar este foarte greu să ne dăm seama, deoarece nu există izvoare istorice scrise. Ei au găsit sute de coloane de calcar dispuse în cercuri iar pe multe dintre ele erau gravate imagini ale unor animale. Dar motivul pentru care se presupune că a fost creat de o societate preagrară... Da, cum putem ști? Pentru că încă nu s-au găsit dovezi în apropiere ale producției agricole, ale așezărilor permanente. Deci avem așezări temporare, dar acest lucru se întâmpla când oamenii se mutau din loc în loc pentru a găsi resurse. S-au găsit și oase de animale, ceea ce indică că animalele erau vânate și mâncate în această zonă, dar toate erau animale sălbatice. Ce concluzie putem trage din această descoperire este că societățile de vânători-culegători au putut construi arhitectură monumentală. Acest lucru nu se întâmpla doar în societățile agricole ci doar era mai des întâlnit în aceste societăți. Vom vorbi și despre nașterea și răspândirea agriculturii, dar asta e o poveste pentru data viitoare.