Conţinutul principal
Istoria lumii
Curs: Istoria lumii > Unitatea 1
Lecția 1: Originile omenirii și societățile timpurii- Istorie și preistorie
- Cunoașterea preistoriei
- Oameni ai Pământului
- De unde au venit vietățile umane?
- Societăți paleolitice
- Tehnologia paleolitică, cultura și arta
- Organizarea societăților paleolitice
- Viața în paleolitic
- Originea oamenilor și a societăților umane timpurii
© 2023 Khan AcademyCondiții de utilizarePolitica de confidenţialitateNotificare Cookie
Organizarea societăților paleolitice
Cum au trăit oamenii, cum au supraviețuit și cum au înflorit în bătrâna Epocă de Piatră?
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.
Transcript video
Bună, Steve! Bună, David! Vreau să discutăm următoarea problemă Este vorba despre Epoca veche
a pietrei sau Paleoliticul. „Pale” înseamnă vechi în greacă,
iar lithos înseamnă piatră, așadar epoca veche a pietrei. Ne referim la o perioadă cuprinsă
între 250 000 și 12 000 de ani în urmă, nu? Între 12 000 și 10 000 de ani în urmă. Cum erau acele societăți organizate? Cum ar fi dacă noi doi
am fi niște oameni preistorici? Mergem cu 250 000 de ani în urmă deoarece știm sigur că, în acele vremuri, exista specia Homo sapiens modernă. Exact, cel puțin în Africa, în acel moment.
- Într-adevăr. Acum 12 000 de ani începe
Revoluția neolitică a agriculturii. Vom discuta despre asta
în alte videoclipuri, acum însă vom vorbi despre paleolitic. Încă nu avem culturi agricole,
nici animale domestice, dar avem oameni ce supraviețuiesc,
prosperă și se răspândesc. Așa e, și ce este important de reținut când vorbim
de paleolitic și societățile umane este că avem în vedere o populație foarte mare și variată, răspândită pe tot globul. Aceasta avea comportamente diferite
la momente diferite și în contexte diferite,
așadar vom generaliza totul pentru ca videoclipul să aibă sens. Dar trebuie să rețineți
că nu tot ce spunem este aplicabil în mod direct
tuturor oamenilor din această epocă. Corect. Ceea ce știm este că oamenii
din întreaga lume foloseau unelte.
Aceasta este una dintre ele. Această bucată de piatră,
cred că are aproximativ 13 cm, reprezintă un toporaș de mână. La prima vedere pare
doar o bucată de piatră, dar putem vedea
aceste adâncituri de margine, și ne putem da seama
cum a fost confecționat. Aceasta este o rocă vulcanică
numită bazalt. Presupunem că un om preistoric, a luat o bucată de piatră mai mare și mai dură pe care a sfărâmat-o în bucăți mai mici. Se poate observa că această piatră
a fost lovită și ciobită pentru a forma acest vârf ascuțit. Acesta este genul de unealtă
pe care Steve, eu ori tu am folosi-o la orice
dacă am trăi în paleolitic. Acesta ar fi briceagul tău elvețian. Corect. Însă, când te uiți la ea
nu este ușor să distingi o utilizare specifică
pentru această bucată de piatră. Cei care le studiază nu își pot da seama mereu
la ce erau folosite, dar presupun
că aveau multiple utilizări, așadar ar fi putut fi folosite ca un fel de măciucă
când vânau animale. Ce-i un măciucă? O armă folosită pentru
a ameți sau doborî un animal. Să spunem că tu, Steve, omul paleolitic, ai imobilizat un ibex cu unealta ta de piatră. Deja? - Ce bărbat chipeș!
- Da! Așadar ai putea să o folosești
ca armă de vânătoare. De asemenea, ai putea să o folosești
după ce ai prins animalul pentru a-l ucide,
ai putea să o folosești drept cuțit pentru a tranșa animalul,
ai putea să o folosești ca unealtă de răzuit pielea
pentru a o curăța, ai putea să o folosești la săpat
când încerci să găsești rădăcini
sub pământ pe care dorești să le mănânci. Asta ne duce la întrebarea: ce mâncau oamenii preistorici? Care era dieta paleolitică? Care era dieta paleo, Steve? Deci, pentru o mare parte
din această perioadă oamenii culegeau fructe și vegetale
ce creșteau în natură, vânau animale care puteau fi
prinse și ucise. Nu exista un interes pentru cereale, vorbim de cerele sălbatice
- până acum 16 000 de ani. Până la acel moment,
mâncau în mare parte fructe, vegetale și animale
ce puteau fi prinse și ucise. Prima dovadă a cultivării
cerealelor apare în Africa de Nord,
acum aproximativ 16 000 de ani. Repet, vorbim despre
date aproximative când avem în vedere această
perioadă de timp. Deci avem aceste unelte de piatră
și topoare multifuncționale care erau folosite pentru a obține
proteine animale și rădăcini din pământ
sau fructe de pădure din copaci sau orice altă varietate de
fructe și vegetale sălbatice, precum și cereale, acestea însă mai târziu. Corect. Cum au arătat societățile
pentru o bună parte din istoria lumii? Când vorbim despre o societate ne referim la ceva
la o scară mică. Așadar, majoritatea estimărilor
iau în calcul grupuri formate din 20, până la 50 de indivizi
care muncesc și trăiesc împreună. Deci acela ar fi cartierul meu,
strada mea. Ar fi întregul meu grup social
din acele vremuri. Într-adevăr, și trebuie
să iei în considerare ce resurse ai la dispoziție dacă ai un stil de viață
de vânător-culegător. Când ai o dietă bazată pe cules și vânătoare, te limitezi la ceea ce
produce mediul înconjurător. Amintește-ți, încă nu exista
o formă de agricultură sau de domesticire a animalelor
în acele vremuri. Deci ai doar ce îți dă natura, iar mediul natural
nu produce hrană în mod intensiv precum
o face agricultura modernă sau chiar și agricultura primitivă. Desigur, te bazai pe recolta sezonieră, sau pe împerecherea animalelor în anul anterior. Exact, și o altă trăsătură a acestor societăți, a acestor grupuri mici este migrația. Sunt în continuă mișcare. Deoarece resursele
sunt limitate și există numai
în locuri specifice, aceste societăți vor migra
în mod frecvent pentru a profita de
resursele care sunt disponibile în locuri și momente specifice. Deci spui că înainte de agricultură
nu existau orașe? Corect, atunci nu existau orașe, nu la modul în care ne gândim noi,
adică așezări permanente. Dar oamenii trăiau organizat... Într-adevăr, am putea spune... Cea mai frecventă perspectivă
este probabil ideea oamenilor peșterilor;
există dovezi care arată că oamenii se adăposteau în peșteri, dar și construiau
forme primitive de colibe și corturi. Da, citeam
despre o construcție din Siberia care era făcută din oase de mamut care e atât de mișto. Colții și coastele mamutului susțineau tavanul,
și probabil, nu suntem siguri pentru că
totul s-a descompus, pielea acoperea
și proteja de ploaie. Problema este că nu avem
prea multe artefacte din materiale animale sau vegetale pentru a demonstra aceste
ipoteze despre trecut. Oasele și piatra rămân, dar lemnul, pielea și plantele s-au descompus de mult. Ne-a rămas ceea ce s-a fosilizat, ceea ce s-a păstrat
de-a lungul timpului. Steve, noi acoperim această
perioadă de timp imensă. Ne ducem de la
250 000 de ani până la 12 000 - 10 000
de ani în urmă. Aceasta este cea mai lungă
perioadă din istorie la care oamenii au luat parte. Sunt sigur că lucrurile
nu au fost la fel în toată această perioadă. Trebuie să ne amintim că acoperă practic întreaga lume
și sunt foarte mulți oameni în locuri diferite,
în contexte diferite, cu comportamente asemănătoare,
dar cu siguranță nu identice, iar ceea ce putem face
pentru a putea urmări schimbările de-a lungul timpului
vedea cum s-au schimbat aceste societăți este să analizăm izvoarele istorice
care s-au păstrat. Spre exemplu, când vorbim
despre roci, nu vorbim doar despre
simple pietre dezgropate, ci vorbim despre artefacte. - Putem observa cum se schimbă
artefactele de-a lungul timpului în funcție de ce găsim în situri, prin săpături arheologice
și putem crea ipoteze despre modul în care
se schimbau acele societăți pe baza uneltelor
pe care le creau și le foloseau. Exact. Deci, aici avem toporul nostru
în formă de pară sau de lacrimă, care e foarte vechi
și începem să observăm această tendință spre miniaturizare. Corect. Așadar uneltele
devin mai mici și mai specifice. Am vorbit despre toporul de mână,
o unealtă de uz general, care era folosită pentru diverse activități. Începem să obținem unelte mai mici și mai specializate-- Deci să spunem că acesta
este un mic vârf de suliță pe care îl voi monta
pe o bucată de os sau corn, cum ar fi de la un corn
de antilopă sau o bucată de lemn. Pot să îl leg cu fibră vegetală
sau piele de animal pentru a-l face să se lipească. Asta este ceea ce noi numim
o unealtă compozită. Se folosesc mai multe materiale pentru a crea o unealtă cu un scop specific,
iar bucățile de piatră, artefactele pe care le avem aici sunt numite microlite. Ooh, îmi place numele. Hai să vedem: micro înseamnă foarte mic și -lit, din nou, înseamnă piatră. Deci avem aceste pietre foarte mici, microlitele, care sunt fixate
de alte obiecte, cum ar fi bețe sau oase, pentru a forma unelte compozite care pot fi folosite în scopuri specifice. Iar unul dintre lucrurile pe care le
pot face oamenii cu acestea... De fapt ar trebui să mă opresc și să spun că aceste microlite încep să apară, și repet, datarea
nu e foarte precisă, cel mai probabil acum
35 000 - 25 000 de ani. Atunci avem aceste microlite, Iar acum avem un vârf mic de piatră atașat la un băț cu care
poți crea o suliță pe care o poți arunca spre un animal. Nu mai trebuie să fii aproape
de animal pentru a-l ucide. Poți să tragi cu săgeata folosind arcul ceea ce îți permite să
vânezi de la distanță. - Deci nu mai trebuie
să te apropii de acel ibex și să îl lovești în cap. - Într-adevăr. Este mult mai sigur să-ți ataci prada de la distanță. - Așadar, această
miniaturizare a uneltelor face vânătoarea mai puțin periculoasă,
permițându-ți să vânezi mai mult și să hrănești
mai mulți oameni, dar nu la fel de mulți
ca agricultura. Dar există alte inovații tehnologice de care îmi vorbeai mai înainte. Da. Așa cum am
menționat mai devreme, acum 16 000 de ani, oamenii au început să culeagă grâne sălbatice,
ceea ce nu înseamnă că au început să le cultive.
Aceste grâne cresc în natură, oamenii le culeg și
încep să apară unelte precum secera primitivă, secera de piatră. La ce este folosită aceasta? Folosești secera pentru a tăia spicele de grâu,
așa că am putea spune că e o variantă primitivă
a mașinii de tăiat iarba. Desigur. Deoarece grânele pe care le voiai erau amestecate cu iarbă, trebuia să le tai pe amândouă
pentru a obține grânele. După asta trebuie să
scoți pleava din grâne, și pentru a separa
bobul de pleavă ei foloseau un mojar cu pistil. Oh, desigur, încă le folosim. Adică încă avem seceri,
dar arată foarte diferit. Da. Acum sunt din
metal și mult mai ascuțite. Mojarul cu pistil este, practic,
un bloc de piatră sau un bol și un băț scurt și gros
pe care îl foloseai pentru a zdrobi diferite materiale. Era folosit pentru a separa
pleava de grâu sau de bob, corect? Exact. Cum numim asta?
Endosperm? Miezul bobului,
plin cu amidon. Într-adevăr,
pleava este comestibilă, dar nu e ceva
ce ai vrea să mănânci. Așadar, oamenii zdrobeau grânele pentru a separa
miezul de coajă, pentru a le face mai ușor de consumat. Exact. Deci, la un moment dat,
grupuri de oameni de pe întreaga planetă,
acest lucru fiind atestat prin dovezi arheologice,
și-au spus: ce s-ar întâmpla dacă,
în loc să mergem să culegem grâne, cum ar fi orzul și grâul sălbatic, le-am planta mai aproape
de locul în care trăim? Nu ar fi mai convenabil așa, decât să mergem departe de casă? Cam așa s-a născut agricultura și știm că nu așa a avut loc,
în urma unei „conversații”, pentru că s-a dezvoltat
pe parcursul a mii de ani, dar acest lucru a dus
la nașterea agriculturii și de acolo, la apariția orașelor. Da, deoarece agricultura necesită să stai în apropiere
de locul în care cultivi sau în care crești animale. Dar, înainte de agricultură
oamenii construiau deja adărposturi. Acest lucru se întâmpla în moduri diferite, în ritmuri și în locuri
diferite în lume. Există un loc în Turcia modernă numit Göbekli Tepe
unde se află un monument înainte de apariția agriculturii. Într-adevăr, pentru context,
până de curând, istoricii care studiază perioada preistorică au crezut că ridicarea monumentelor
ori a construcțiilor mari era limitată, în general,
la societățile agricole. Acest sit a fost găsit
la mijlocul anilor 1990. Atunci l-au descoperit. Era evident că acest sit
nu a fost construit de o societate agrară sedentară, ci de oameni aflați încă în stadiul
de vânători-culegători. Conform estimărilor, a fost construit acum aproximativ 12 000 de ani. Steve, ce era Göbekli Tepe? Ei bine, cei care l-au descoperit nu sunt siguri care era scopul acestuia. Ne putem imagina
că avea un scop religios, dar este foarte greu să ne dăm seama, deoarece nu există
izvoare istorice scrise. Ei au găsit sute
de coloane de calcar dispuse în cercuri
iar pe multe dintre ele erau gravate imagini ale unor animale. Dar motivul pentru care se presupune că a fost creat de o societate preagrară... Da, cum putem ști? Pentru că încă nu s-au găsit
dovezi în apropiere ale producției agricole,
ale așezărilor permanente. Deci avem așezări temporare,
dar acest lucru se întâmpla când oamenii se mutau din loc în loc
pentru a găsi resurse. S-au găsit și oase de animale, ceea ce indică că animalele
erau vânate și mâncate în această zonă,
dar toate erau animale sălbatice. Ce concluzie putem trage
din această descoperire este că societățile de vânători-culegători au putut construi
arhitectură monumentală. Acest lucru nu se întâmpla
doar în societățile agricole ci doar era mai des întâlnit
în aceste societăți. Vom vorbi și despre
nașterea și răspândirea agriculturii, dar asta e o poveste
pentru data viitoare.