Conţinutul principal
Istoria lumii
Curs: Istoria lumii > Unitatea 1
Lecția 1: Originile omenirii și societățile timpurii- Istorie și preistorie
- Cunoașterea preistoriei
- Oameni ai Pământului
- De unde au venit vietățile umane?
- Societăți paleolitice
- Tehnologia paleolitică, cultura și arta
- Organizarea societăților paleolitice
- Viața în paleolitic
- Originea oamenilor și a societăților umane timpurii
© 2023 Khan AcademyCondiții de utilizarePolitica de confidenţialitateNotificare Cookie
Oameni ai Pământului
Cum s-a răspândit Homo sapiens în întreaga lume?
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.
Transcript video
Este important să dezvoltăm
un simț al perspectivei când luăm în considerare
istoria umanității, deoarece atât de multe evenimente
preistorice au avut loc înainte să punem istoria pe hârtie. Homo sapiens, ființa umană modernă este veriga cea mai nouă dintr-un lanț care se întinde de-a lungul
a peste cinci milioane de ani. Nu voi începe cu asta, dar voiam să vorbesc despre ideea hominizilor. Aceasta este familia care include
ființele umane. Hominid înseamnă asemănător oamenilor, familia celor asemănători cu oamenii și este împărțită în hominini și pongide. Pongidele sunt precursorii genului Pongo,
care cuprinde urangutanii. Această ramură este împărțită
în două triburi, aceste două triburi fiind
Gorilinii și Homininii. După cum vă imaginați, Gorilini este genul
de care aparțin gorilele. Homininii se împart în genurile Pan și Homo. Pan este genul care include
cimpanzeii și maimuțele bonobo, iar Homo este termenul latinesc
pentru ființa umană. Iar acesta va ajunge să fie
subgenul care ne va include. Dar azi vreau să vorbesc
despre această cotitură, această cotitură evolutivă, și despre cum am ajuns de la
hominini la subgenul Homo și la ce suntem astăzi,
adică Homo Sapiens, omul care gândește,
ființa umană inteligentă. Cât despre această ramură, ultima dată când am avut
un strămoș comun cu ceea ce astăzi cunoaștem
drept cimpanzei a fost acum aproximativ
cinci milioane de ani. Acum cinci milioane de ani, creaturile care vor evolua în ființe umane simieni arboricoli. Erau asemănători maimuțelor care trăiau în copaci. Paleontologii le-au reconstituit dieta. Mâncau în principal fructe și erau în mare parte patrupede. Mergeau în patru picioare
sau sprijiniți în pumni, în mod similar gorilelor
sau cimpanzeilor de astăzi, care își sprijină corpul pe pumni
când se deplasează. La un moment dat acești, simieni arboricoli,
care trăiau în copaci au coborât din copaci și au început
să meargă pe sol. De fapt, nu au început să meargă
numai pe patru picioare; ci au ajuns să meargă în două picioare. Acesta este numit mersul biped, de la „bi” care înseamnă doi,
și „ped” care înseamnă picioare. Mai multe cercetări despre vechii hominini arată că dieta lor
nu s-a schimbat drastic când au coborât din copaci. În urma studiului
dinților hominizilor timpurii putem observa că mâncau nuci, semințe și fructe. Așadar, de ce au fost nevoiți
să coboare din copaci? Există această idee numită
ipoteza aridității sau a savanei, ariditate fiind un cuvânt mai pretențios
care înseamnă secetă, care susține că numărul
copacilor a scăzut drastic. A avut loc o schimbare climatică care a dus la scăderea numărului copacilor în părțile Africii în care trăiau acești strămoși hominizi. Așadar, proto-umanitatea a părăsit copacii și a început să meargă
în poziție verticală. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Australopitecus afarensis. Australo înseamnă din sud,
pitheco înseamnă maimuță, iar afar provine de la regiunea Afar
in Etiopia modernă, unde a fost descoperit primul exemplar. Cel mai faimos Australopitecus afarensis. este o femeie care a fost numită,
descoperită în 1974, despre care se crede
că are peste trei milioane de ani. Pentru a relata istoria
evoluției hominizilor aș vrea să spun povestea
a trei cranii. Aici avem trei exemplare, din trei perioade istorice diferite. Aici, în colțul din stânga, îl avem pe Paranthropus aethiopicus, care înseamnă ființă aproape umană
din Etiopia, locul unde a fost descoperit. Acest exemplar are o vechime
de aproximativ 2,5 milioane de ani. Aici îl avem pe Homo erectus,
omul ce stă drept, iar acești hominizi au existat
de acum aproximativ două milioane de ani până acum 700 000 de ani. Iar acesta este Homo sapiens. Acesta este craniul unui om, iar Homo Sapiens poate fi datat
acum aproximativ 130 000 de ani. Vreau să vă povestesc despre diferențele
dintre aceste cranii și ce ne pot spune despre evoluția umanității. Paranthropus aethiopicus
era un hominid biped. Mergea în poziție verticală
pe două picioare. Putem vedea din forma craniului că avea o dietă foarte diferită
față de Homo sapiens. Voi explica de ce. Partea de aici, această creastă de pe cap este numită creasta sagitală. Motivul pentru care aceasta există este că pe ea se inserează mușchiul temporal. Mușchiul temporal este
unul dintre mușchii feței folosiți
la mestecat. Celălalt este mușchiul maseter, care e pe undeva pe aici. Deci, ce fel de dietă avea
Paranthropus Aethiopicus dacă avea nevoie
de o structură craniană enormă pentru a fixa acest mușchi temporal foarte mare? Ei bine, se hrănea cu mâncare dură, nu? Trebuia să mestece foarte mult. Nu este ca și cum noi nu am avea
un muschi temporal. Avem unul, e chiar aici. Motivul pentru care te doare capul după ce mesteci gumă toată ziua, este că ai o durere musculară, de la mușchiul temporal suprasolicitat. Noi avem acel mușchi; avem și maseterul chiar aici. Dar vreau să demonstrez cu aceste cranii diferențele dintre dietele celor trei. Putem vedea la craniul
acestui Homo Erectus că nu mai are creasta sagitală. Încă avem o mică muchie sagitală unde se unesc oasele craniului, dar nu mai are scopul inserării acelui muschi. Ceva s-a întâmplat între perioada
lui Paranthropus aethiopicus și cea a lui Homo erectus. Știm care a fost acel lucru, sau mai bine spus acele lucruri;
este vorba de unelte și de foc. Homo erectus era o specie hominidă care a învățat să creeze
unelte din piatră și să se joace cu focul. Iar când spun a se juca cu focul
mă refer la folosirea lui deoarece vreau să vă gândiți:
de ce este focul important? În primul rând: calorii. Poți face o rădăcină amilacee
mai bogată în calorii prin încălzire care transformă amidonul
în zaharuri comestibile. Gândiți-vă la o rădăcină de manioc
sau la un cartof crud. Gătindu-le la foc, le facem comestibile. Așadar, dacă controlezi focul, nu vei muri de foame. Poți obține mai multă hrană
din mai puțin. În al doilea rândȘ distruge paraziții. Dacă mănânci carne crudă, sau dacă ești la vânătoare
și ucizi o căprioară sau un mistreț, carnea lor ar putea avea viermi
despre care nici măcar nu știi. Dar frigerea mistrețului, sau tăierea unor bucăți
de carne și frigerea lor, va ucide paraziții din interior
în cele mai multe cazuri. Acest lucru contribuie
la sănătatea populației. În alt treilea rând, și cel mai evident, te ține la căldură
și în siguranță noaptea. Focul va alunga animalele sălbatice și te va proteja de îngheț. Iar asta ne aduce la Homo sapiens
care avea unelte, foc, și care mai avea un lucru: limbajul. Împreună, aceste trei lucruri au fost esențiale pentru Homo sapiens
și realizările acestuia. Aceasta este o hartă a migrațiilor homininilor și Homo sapiens de-a lungul anilor. Homo sapiens timpurii
s-au răspândit pe continentul african
timp de aproximativ 500 000 de ani. Dar, doar în urmă cu 100 000 de ani ei au trecut în Eurasia și au început să se răspândească
în Europa și Asia și în subcontinentul indian. Deci ignorăm o mare parte
a Rusiei și a Chinei, deoarece în această perioadă
erau complet acoperite de gheață. Ființele umane au ajuns
pe subcontinentul indian acum aproximativ 70 000 de ani, după care s-au îndreptat
către Asia de Sud-Est, ajungând în Australia
aproximativ acum 50 000 de ani, în Noua Guinee acum 30 000 de ani și în Micronezia
acum 3 5000 de ani, până în Noua Zeelandă din zilele noastre. Privind această hartă, observăm că nu există țări. Sunt doar întinderi de pământ. Eu doar folosesc numele națiunilor care ocupă aceste teritorii astăzi, pentru a face mai simplu de înțeles. Acum 25 000 de ani
strămoșii noștri au început să își croiască drum către interiorul stepei din Eurasia. Au continuat către America de Nord, fie traversând un pod de gheață, sau folosind bărcuțe pentru
a trece prin Strămtoarea Bering. Asta s-ar fi întâmplat acum
aproximativ 15 000 de ani. După care și-au croit drum către
interiorul Americii de Nord, împrăștiindu-se de-a lungul țărmului și răspândindu-se rapid
spre America Centrală și de Sud. Acest lucru s-a întâmplat
acum 15 000 - 14 000 de ani. Aceasta a fost o expansiune rapidă, oamenii s-au răspândit pe coastă și au explorat-o. Partea cu roz a hărții
reprezintă migrația lui Homo Sapiens, dar existau și alți hominizi care locuiau pe planetă. Albastrul reprezintă Omul de Neanderthal, care este altă specie a genului Homo. Dacă Homo sapiens este cu roșu atunci Homo neanderthalensis
este cu albastru. Doar pentru că Homo Sapiens
a fost singura specie de hominini care a supraviețuit
până în epoca modernă, ci doar că am avut noroc. Nu suntem siguri de ce răspândirea
pe continentul african a avut loc acum 200 000 de ani și de ce oamenii
au părăsit continentul african acum 100 000 de ani. De ce s-a întâmplat, nu știm. Nu suntem siguri, dar savanții
și istoricii presupun că a avut de-a face
cu sărăcirea resurselor, în mod similar cu ipoteza aridității care i-a dat jos din copaci
pe strămoși noștri hominini, i-a pus cu picioarele pe sol,
unde au trebuit să stea în două picioare. Pare probabil că
o astfel de sărăcire a resurselor a scos aceste ființe umane timpurii din zona lor de confort, forțându-le
să caute hrană în altă parte. Deci, cum au făcut-o? Ei bine, a fost o combinație
între ingeniozitate, noroc, unelte și limbaj. Pe măsură ce creierul hominizilor creștea oamenii timpurii au dobândit abilitatea de a comunica unii cu alții și de a forma grupuri sociale complexe. Nu poți organiza un grup de 15 oameni ca să construiești o plută
pentru a pleca în Australia, sau pentru a explora coasta Americilor, fără o modalitate de comunicare. Desigur, strămoșii lemurilor care se găsesc astăzi
numai în Madagascar, au ajuns cu siguranță în Madagascar fără limbaj și fără unelte, dar paleontologii presupun că
au ajuns acolo prin acest lucru numit
dispersie oceanică. Imaginați-va câțiva lemureni,
prinși într-o furtună agățându-se de o ramură de copac
care a fost aruncată în mare; mulți oameni de știință cred că așa au trecut prin Strâmtoarea Mozambic. Dar când călătorești
cu un grup mic de oameni trecerea de pe o insulă
pe alta este intenționată. Trebuie să stăpânești mediul din jur, să comunici și să cooperezi. Mersul pe două picioare, mânuirea focului, folosirea pietrei și lemnului
pentru unelte, aceste inovații au permis oamenilor să se răspândească pe Pământ, ajungând peste tot
în afara regiunilor polare. Ce vor face odată ajunși și stabiliți într-un loc? Asta e o poveste pentru altă dată.