Oameni ai Pământului

Este important să dezvoltăm un simț al perspectivei când luăm în considerare istoria umanității, deoarece atât de multe evenimente preistorice au avut loc înainte să punem istoria pe hârtie. Homo sapiens, ființa umană modernă este veriga cea mai nouă dintr-un lanț care se întinde de-a lungul a peste cinci milioane de ani. Nu voi începe cu asta, dar voiam să vorbesc despre ideea hominizilor. Aceasta este familia care include ființele umane. Hominid înseamnă asemănător oamenilor, familia celor asemănători cu oamenii și este împărțită în hominini și pongide. Pongidele sunt precursorii genului Pongo, care cuprinde urangutanii. Această ramură este împărțită în două triburi, aceste două triburi fiind Gorilinii și Homininii. După cum vă imaginați, Gorilini este genul de care aparțin gorilele. Homininii se împart în genurile Pan și Homo. Pan este genul care include cimpanzeii și maimuțele bonobo, iar Homo este termenul latinesc pentru ființa umană. Iar acesta va ajunge să fie subgenul care ne va include. Dar azi vreau să vorbesc despre această cotitură, această cotitură evolutivă, și despre cum am ajuns de la hominini la subgenul Homo și la ce suntem astăzi, adică Homo Sapiens, omul care gândește, ființa umană inteligentă. Cât despre această ramură, ultima dată când am avut un strămoș comun cu ceea ce astăzi cunoaștem drept cimpanzei a fost acum aproximativ cinci milioane de ani. Acum cinci milioane de ani, creaturile care vor evolua în ființe umane simieni arboricoli. Erau asemănători maimuțelor care trăiau în copaci. Paleontologii le-au reconstituit dieta. Mâncau în principal fructe și erau în mare parte patrupede. Mergeau în patru picioare sau sprijiniți în pumni, în mod similar gorilelor sau cimpanzeilor de astăzi, care își sprijină corpul pe pumni când se deplasează. La un moment dat acești, simieni arboricoli, care trăiau în copaci au coborât din copaci și au început să meargă pe sol. De fapt, nu au început să meargă numai pe patru picioare; ci au ajuns să meargă în două picioare. Acesta este numit mersul biped, de la „bi” care înseamnă doi, și „ped” care înseamnă picioare. Mai multe cercetări despre vechii hominini arată că dieta lor nu s-a schimbat drastic când au coborât din copaci. În urma studiului dinților hominizilor timpurii putem observa că mâncau nuci, semințe și fructe. Așadar, de ce au fost nevoiți să coboare din copaci? Există această idee numită ipoteza aridității sau a savanei, ariditate fiind un cuvânt mai pretențios care înseamnă secetă, care susține că numărul copacilor a scăzut drastic. A avut loc o schimbare climatică care a dus la scăderea numărului copacilor în părțile Africii în care trăiau acești strămoși hominizi. Așadar, proto-umanitatea a părăsit copacii și a început să meargă în poziție verticală. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Australopitecus afarensis. Australo înseamnă din sud, pitheco înseamnă maimuță, iar afar provine de la regiunea Afar in Etiopia modernă, unde a fost descoperit primul exemplar. Cel mai faimos Australopitecus afarensis. este o femeie care a fost numită, descoperită în 1974, despre care se crede că are peste trei milioane de ani. Pentru a relata istoria evoluției hominizilor aș vrea să spun povestea a trei cranii. Aici avem trei exemplare, din trei perioade istorice diferite. Aici, în colțul din stânga, îl avem pe Paranthropus aethiopicus, care înseamnă ființă aproape umană din Etiopia, locul unde a fost descoperit. Acest exemplar are o vechime de aproximativ 2,5 milioane de ani. Aici îl avem pe Homo erectus, omul ce stă drept, iar acești hominizi au existat de acum aproximativ două milioane de ani până acum 700 000 de ani. Iar acesta este Homo sapiens. Acesta este craniul unui om, iar Homo Sapiens poate fi datat acum aproximativ 130 000 de ani. Vreau să vă povestesc despre diferențele dintre aceste cranii și ce ne pot spune despre evoluția umanității. Paranthropus aethiopicus era un hominid biped. Mergea în poziție verticală pe două picioare. Putem vedea din forma craniului că avea o dietă foarte diferită față de Homo sapiens. Voi explica de ce. Partea de aici, această creastă de pe cap este numită creasta sagitală. Motivul pentru care aceasta există este că pe ea se inserează mușchiul temporal. Mușchiul temporal este unul dintre mușchii feței folosiți la mestecat. Celălalt este mușchiul maseter, care e pe undeva pe aici. Deci, ce fel de dietă avea Paranthropus Aethiopicus dacă avea nevoie de o structură craniană enormă pentru a fixa acest mușchi temporal foarte mare? Ei bine, se hrănea cu mâncare dură, nu? Trebuia să mestece foarte mult. Nu este ca și cum noi nu am avea un muschi temporal. Avem unul, e chiar aici. Motivul pentru care te doare capul după ce mesteci gumă toată ziua, este că ai o durere musculară, de la mușchiul temporal suprasolicitat. Noi avem acel mușchi; avem și maseterul chiar aici. Dar vreau să demonstrez cu aceste cranii diferențele dintre dietele celor trei. Putem vedea la craniul acestui Homo Erectus că nu mai are creasta sagitală. Încă avem o mică muchie sagitală unde se unesc oasele craniului, dar nu mai are scopul inserării acelui muschi. Ceva s-a întâmplat între perioada lui Paranthropus aethiopicus și cea a lui Homo erectus. Știm care a fost acel lucru, sau mai bine spus acele lucruri; este vorba de unelte și de foc. Homo erectus era o specie hominidă care a învățat să creeze unelte din piatră și să se joace cu focul. Iar când spun a se juca cu focul mă refer la folosirea lui deoarece vreau să vă gândiți: de ce este focul important? În primul rând: calorii. Poți face o rădăcină amilacee mai bogată în calorii prin încălzire care transformă amidonul în zaharuri comestibile. Gândiți-vă la o rădăcină de manioc sau la un cartof crud. Gătindu-le la foc, le facem comestibile. Așadar, dacă controlezi focul, nu vei muri de foame. Poți obține mai multă hrană din mai puțin. În al doilea rândȘ distruge paraziții. Dacă mănânci carne crudă, sau dacă ești la vânătoare și ucizi o căprioară sau un mistreț, carnea lor ar putea avea viermi despre care nici măcar nu știi. Dar frigerea mistrețului, sau tăierea unor bucăți de carne și frigerea lor, va ucide paraziții din interior în cele mai multe cazuri. Acest lucru contribuie la sănătatea populației. În alt treilea rând, și cel mai evident, te ține la căldură și în siguranță noaptea. Focul va alunga animalele sălbatice și te va proteja de îngheț. Iar asta ne aduce la Homo sapiens care avea unelte, foc, și care mai avea un lucru: limbajul. Împreună, aceste trei lucruri au fost esențiale pentru Homo sapiens și realizările acestuia. Aceasta este o hartă a migrațiilor homininilor și Homo sapiens de-a lungul anilor. Homo sapiens timpurii s-au răspândit pe continentul african timp de aproximativ 500 000 de ani. Dar, doar în urmă cu 100 000 de ani ei au trecut în Eurasia și au început să se răspândească în Europa și Asia și în subcontinentul indian. Deci ignorăm o mare parte a Rusiei și a Chinei, deoarece în această perioadă erau complet acoperite de gheață. Ființele umane au ajuns pe subcontinentul indian acum aproximativ 70 000 de ani, după care s-au îndreptat către Asia de Sud-Est, ajungând în Australia aproximativ acum 50 000 de ani, în Noua Guinee acum 30 000 de ani și în Micronezia acum 3 5000 de ani, până în Noua Zeelandă din zilele noastre. Privind această hartă, observăm că nu există țări. Sunt doar întinderi de pământ. Eu doar folosesc numele națiunilor care ocupă aceste teritorii astăzi, pentru a face mai simplu de înțeles. Acum 25 000 de ani strămoșii noștri au început să își croiască drum către interiorul stepei din Eurasia. Au continuat către America de Nord, fie traversând un pod de gheață, sau folosind bărcuțe pentru a trece prin Strămtoarea Bering. Asta s-ar fi întâmplat acum aproximativ 15 000 de ani. După care și-au croit drum către interiorul Americii de Nord, împrăștiindu-se de-a lungul țărmului și răspândindu-se rapid spre America Centrală și de Sud. Acest lucru s-a întâmplat acum 15 000 - 14 000 de ani. Aceasta a fost o expansiune rapidă, oamenii s-au răspândit pe coastă și au explorat-o. Partea cu roz a hărții reprezintă migrația lui Homo Sapiens, dar existau și alți hominizi care locuiau pe planetă. Albastrul reprezintă Omul de Neanderthal, care este altă specie a genului Homo. Dacă Homo sapiens este cu roșu atunci Homo neanderthalensis este cu albastru. Doar pentru că Homo Sapiens a fost singura specie de hominini care a supraviețuit până în epoca modernă, ci doar că am avut noroc. Nu suntem siguri de ce răspândirea pe continentul african a avut loc acum 200 000 de ani și de ce oamenii au părăsit continentul african acum 100 000 de ani. De ce s-a întâmplat, nu știm. Nu suntem siguri, dar savanții și istoricii presupun că a avut de-a face cu sărăcirea resurselor, în mod similar cu ipoteza aridității care i-a dat jos din copaci pe strămoși noștri hominini, i-a pus cu picioarele pe sol, unde au trebuit să stea în două picioare. Pare probabil că o astfel de sărăcire a resurselor a scos aceste ființe umane timpurii din zona lor de confort, forțându-le să caute hrană în altă parte. Deci, cum au făcut-o? Ei bine, a fost o combinație între ingeniozitate, noroc, unelte și limbaj. Pe măsură ce creierul hominizilor creștea oamenii timpurii au dobândit abilitatea de a comunica unii cu alții și de a forma grupuri sociale complexe. Nu poți organiza un grup de 15 oameni ca să construiești o plută pentru a pleca în Australia, sau pentru a explora coasta Americilor, fără o modalitate de comunicare. Desigur, strămoșii lemurilor care se găsesc astăzi numai în Madagascar, au ajuns cu siguranță în Madagascar fără limbaj și fără unelte, dar paleontologii presupun că au ajuns acolo prin acest lucru numit dispersie oceanică. Imaginați-va câțiva lemureni, prinși într-o furtună agățându-se de o ramură de copac care a fost aruncată în mare; mulți oameni de știință cred că așa au trecut prin Strâmtoarea Mozambic. Dar când călătorești cu un grup mic de oameni trecerea de pe o insulă pe alta este intenționată. Trebuie să stăpânești mediul din jur, să comunici și să cooperezi. Mersul pe două picioare, mânuirea focului, folosirea pietrei și lemnului pentru unelte, aceste inovații au permis oamenilor să se răspândească pe Pământ, ajungând peste tot în afara regiunilor polare. Ce vor face odată ajunși și stabiliți într-un loc? Asta e o poveste pentru altă dată.