Revoluția franceză (partea 1)

În acest video o să vorbim despre Revoluția Franceză Și ce e foarte interesant e că nu s-au eliberat de un imperiu controlat de o monarhie ca în cazul independenței americanilor. E vorba despre răsturnarea unei monarhii, o monarhie care guverna o putere mondială. Deci, depinde de cum pui problema, prima a fost Revoluția Americană și a pus în discuție regulile de temelie ale autoguvernării și de ce avem nevoie de regi, toate cele. Dar Revoluția Franceză a fost prima dată când acest gen de mentalitate chiar a prins în Europa și a răsturnat efectiv o monarhie. Deci, doar ca să pricepem cum stăteau lucrurile când a început totul Să vedem cum stăteau lucrurile în 1789 în Franța, ceea ce majoritatea consideră ca fiind începutul Revoluției. Una la mână, Franța era săracă. Acum, poate nu ai zice că Franța era săracă uitându-te la Ludovic al XVI-lea, care era regele Franței, dacă te uiți la Ludovic al XVI-lea și la ce haine poartă sau la soția lui, Maria Antoaneta, nu arată strâmtorați. Ei trăiau la Palatul Versailles, care e imens. E un palat enorm, printre cele mai mărețe palate din lume. Trăiau o viață de lux. În caz că vreți să știți, era aproape o suburbie a Parisului, dar la vremea aceea era un sat la 20-30 kilometri distanță de Paris. Deci nu par prea săraci, dar guvernul francez propriu-zis era sărac. Când zic „sărac”, erau la sapă de lemn, Tocmai avuseseră două campanii militare importante, una dintre ele fiind Revoluția Americană. Jucaseră un rol principal de partea revoluționarilor deoarece căutaseră să pună Marea Britanie cu botul pe labe. Vroiau să li se mai strângă imperiul. Așa că Franța a trimis un număr semnifiativ de trupe și resurse și vă dați seama că nu a fost ieftin să trimiți totul peste Oceanul Atlantic. Și chiar înainte de Revoluția Americană Războiul de Șapte Ani, care s-a terminat în 1763, chiar a secat toate fondurile guvernului francez. Pentru cei care-s buni la istoria Statelor Unite Războiul de Șapte Ani e de fapt același cu Războiul franco-indian. Războiul franco-indian a fost o extensie a Războiului de Șapte Ani, în America de Nord, dar „Războiul de Șapte Ani” e mai folosit pentru că e vorba și de conflictul din Europa de la acea vreme. Războiul franco-indian fuse doar o parte din conflict, pe când Războiul de Șapte Ani acaparase majoritatea puterilor europene ale vremii. Oricum, Franța participase, până la final în 1763, a mai fost și Revoluția Americană, ambele au secat efectiv toate fondurile pe care le mai avea guvernul. Și în timpul ăsta francezii mureau de foame. Deci oameni: oamenii mureau de foame. Era o foamete la nivel național. Nu produceau destule grâne, oamenii nu aveau pâine de mâncat. Deci îți închipui, când se moare de foame, lumea nu e fericită. Și colac peste pupăză, mai vedeai și familia regală trăind ca aici. Dar mai rău decât familia regală, pe care nu-i vedeai zi de zi, îți vedeai nobilimea, care era cam 1,5% din populație, deci vedeai nobilimea, trăind pe picior mare. Și nobilimea, după cum știți, sunt oameni cu titluri pretențioase care moșteneau pământ și avere din generație-n generație. Se îmbrăcau tot cam ca regele și trăiau în variante mai mici ale Palatului Versailles. Și dacă ești un fermier, tu muncești pe pământul lor, faci toată treaba, le trimiți o parte din recoltă și ei nu plătesc nicio taxă. Deci din punctul tău de vedere, și nu e greu să vezi de ce te-ai simți așa, nobilii sunt ca niște paraziți care trec cu vederea faptul că tu flămânzești și tot tu plătești toate taxele. Îți închipui că oamenii nu erau prea mulțumiți cu asta. Și în același timp erau toți filozofii ăștia de jur împrejur vorbind despre Iluminism, curentul unde oamenii, autorii, poeții și filozofii, încep să realizeze că, ia stai oleacă, poate nu avem nevoie de regi. Poate nu avem nevoie de preoți care să ne zică ce e bine și ce e rău. Poate că oamenii ar putea să se conducă ei înșiși, carevasăzică Și evident, Iluminismul se baza, în principal, pe Revoluția Americană. Care fusese primul caz când oamenii se răsculaseră susținând că nu mai aveau nevoie de regi, că vroiau să se conducă singuri. „de către popor, pentru popor” Mai era și mentalitatea asta filozofică peste tot. Acum, dacă mă întrebi care era principala motivație cred că era foametea. Nu subestima niciodată ce vor face oamenii când sunt pe cale să moară de foame. Dintr-un punct de vedere mai intelectual lumea a zis, stai un pic, ia uite ce-i și cu Iluminismul ăsta. Deci ca idee, asta e Franța. Sunt după o criză financiară. Deci se ține o adunare un fel de întâlnire de urgență a puterilor principale din Franța ca să încerce să rezolve aceste probleme. E o criză fiscală, lumea moare de foame, ce faci? Deci au convocat Stările Generale - Stai s-o scriu. Convocarea Stărilor Generale care era o adunare a celor trei Stări ale Franței. Acum, ce sunt cele trei Stări ale Franței? Poți să le iei ca pe cele trei clase sociale importante ale Franței. Prima Stare era clerul. A doua era nobilimea și a treia Stare era restul lumii. era restul lumii... în altă culoare. Restul lumii... Ca să înțelegi cât de distorsionată era structura puterii, pentru că oamenii grupau puterile cam așa: uite cele trei grupuri și cum ar fi să voteze unul împotriva altuia. Dar acesta era numai 0,5% din populație, celălalt 1,5% din populație și acesta era 98% din populație. Dar cei de aici aveau tot atâta putere ca cei de aici. Dar aceștia trebuiau să plătească majoritatea taxelor. Ei sunt cei care făceau toată treaba, producând toată averea Franței, muring în războaie. Dar cei de aici, în ciuda numărului mic, aveau tot atâta importanță ca restul lumii. Deci Stările Generale sunt convocate, unde se întâlnesc reprezentanții celor trei Stări, la Palatul Versailles, ca să-și dea seama ce să facă cu criza asta fiscală. Acum, evident, cei de aici, Starea a Treia, erau oțărâți. Uite care-i treaba, mai toată istoria Franței a fost pe spinarea noastră. Ne e silă de voi, cum scăpați fără să plătiți taxe și ne stoarceți de bani. Le era frică să nu li se ceară și mai mulți bani și că nobilimea, ori regele, și clerul, nu vor face niciun sacrificiu. Deci au venit de la început mânioși. Trebuiau să se adune toți în ditamai sala, pentru că erau aproape 600 de reprezentativi, cu care regele n-a fost de acord până în ultima secundă. Înainte trebuiau să aibă toți un număr egal. Ei aveau cam 300, ei aveau tot vreo 300. cei de aici au spus: băi, suntem 98% din populație poate ar trebui să avem cel puțin 600 de reprezentativi. Dar chiar și așa vroiau să se adune în aceeași sală și să facă în așa fel încât fiecare reprezentativ să aibă un singur vot. Dar evident celelalte Stări, clerul și nobilimea, au zis nu, toți votăm ca Stări. Așa că la sfârșitul zilei, ei au pierdut. Deci pe scurt au fost forțați să se organizeze independent ca Starea a Treia. Și asta i-a enervat și mai tare. Deci s-au întâlnit într-o sală de adunări și au zis: știi ceva, dacă ăștia o să ne treacă cu vederea, nu numai că vom sta aici și ne vom organiza noi înșine, dar în loc să-i spunem Convocarea Stărilor Generale, de acum înainte o să fim Adunarea Națională a Franței Adunarea Națională a Franței și noi reprezentăm poporul. O să fim organizația parlamentară a Franței, nu doar o structură de urgență cum sunt Stările Generale. Și chiar au fost suținuți de unii membri ai clerului și ai nobilimii. Evident, Ludovic al XVI-lea nu a fost prea mulțumit de această turnură. Pe de o parte era un monarh absolut, deci deținea toată puterea din stat să facă ce crede că e mai bine, și uite, deodată ai pe cap un grup de încrezuți și știi că profită de starea asta de urgență unde nu poate să-și mai cumpere atâtea haine de mătase ca înainte. Profită de situație ca să declare Adunarea Națională a Franței, să declare că nu sunt un monarh absolut, carevasăzică că puterea îmi poate fi luată de această adunare. Deci nu era prea mulțumit. Așa că atunci când au făcut o pauză a încuiat ușile sălii de adunări să nu poată intra și a zis, a, cred că e nevoie de niște reparații în sala aia. Poate vă întâlniți altădată, fiind felul lui de a zice „NU”. Dacă vă credeți Adunarea Națională a Franței, nu o să vă las să vă întâlniți. Nici nu o să vă las să puneți piciorul în sală. Deci asta nu i-a lăsat nici pe ei, nici pe ei, prea binedispuși. Oamenii erau flămânzi. Cei de aici trăiau pe picior mare. Deja nu-i lăsaseră să voteze într-o sală împreună. Când votează în sala lor și se declară reprezentanții Franței, ceea ce și sunt, realmente, regele încuie sala, nu-i lasă să intre. Așa că se adună pe un teren de tenis interior— Uite poza aici, așa arată un teren de tenis interior. ca să-ți faci o idee cât de opulent era Versailles avea un teren de tenis interior la sfârșitul secolului XVIII — și au făcut Jurământul din Sala Jocului cu Mingea. Jurământul din Sala Jocului cu Mingea Unde au proclamat: Nu suntem numai Adunarea Națională a Franței dar mai ales ne legăm să nu ne oprim până nu vom fi pus lalolaltă o constituție a Franței. O constituție a Franței. Deci au pornit de la Adunarea Națională și au devenit efectiv o adunare constituantă. Vom crea o constituție. O constituție pentru Franța Și erau priviți cu ochi buni de o parte din cler și nobilime așa că eventual Ludovic al XVI-lea a realizat cum stau lucrurile. Nu i-a plăcut că, înțelegi oamenii sunt furioși. Și de fiecare dată când încearcă să se opună, devin și mai furioși, și devin și mai agresivi. Deci doar ca să pară că e de acord, spune: „bine, băieți, de acord. Cum vreți voi. Da, poate nu-i o idee rea, avem o urgență, și poate e exagerat, am fost un pic exagerat.” Așa că-i lasă în pace, îi lasă să se adune din nou, dar oamenii încep să bage de seamă că trupele converg spre Paris. Trupele converg spre Paris. Și bineînțeles că regele i-a chemat. Nu sunt orice trupe, o mare parte, deși sunt trupe franceze, deși sunt sub controlul autorității armatei franceze, de fapt sunt trupe străine. Deci, dacă stai să te gândești, ar fi soluția ideală ca să zdrobească orice fel de insurecție, sau de rebeliune, sau, și mai bine, ca să desființeze Adunarea Națională. Oamenii devin un pic paranoici, îți imaginezi. Pe deasupra, principalul consilier financiar al lui Ludovic al XVi-lea, Necker, Jacques Necker, simpatiza cu Starea a Treia, simpatiza cu situația disperată în care se aflau. Așa că a zis: „Domnu' Rege, cred că-i esențial de bun simț să mai tai din cheltuieli și poate să trăiești mai puțin extravagant, având în vedere în ce stare am ajuns cu bugetul guvernului. Uite și în ce stare e poporul francez; mor de foame. Nu încerci un pic așa?” Dar Ludovic al XVI-lea, în loc să-l asculte, l-a concediat. Și-a concediat consilierul finaciar. Concediat... consilier... În concluzie trupele vin spre Paris, ai jurământul de pe terenul de tenis, Ludovic al XVI-lea și-a dat afară consilierul, oamenii flămânzesc. Efectiv, nu mai au ce mânca. Oamenii din Paris au spus: „Da' știi ceva? Regele va încerca din nou să ne-nchidă gura, așa n-o să meargă. mai ales dacă aduce trupele, trebuie să ne înarmăm.” Așa că au luat cu asalt Bastilia. Asta e o poză cu Bastilia Asta e Bastilia. Și ce e interesant, când afli de asta pentru prima dată, poate chiar e prima dată când ți se spune asta. Închideau prizonieri politici acolo și lumea a eliberat prizonierii politici. De fapt erau doar șapte prizonieri în Bastilia. Deci nu e ca și cum mii și mii de prizonieri politici ținuți acolo au fost eliberați. De fapt Bastilia era importantă pentru revoluționari am putea spune, din cauza armelor ținute acolo. Era un mare depozit de arme acolo. Așa că luând Bastilia cu asalt și luând armele ei puteau deodată să se apere de orice fel de amenințare din partea trupelor. Dar a fost și începutul conflictului propriu-zis în Revoluția Franceză. Și după cum vom vedea în anii care au urmat, a devenit din ce în ce mai rău. Din multe puncte de vedere, a fost mult mai rău ca revoluția americană. Pentru că ce s-a întâmplat în orașe și ce și-au făcut francezii unul altuia a fost realmente o barbarie. Și vezi asta pentru prima dată, gen, guvernatorul Bastiliei, cel însărcinat cu ea, avea o confruntare între trupe și a cerut un armistițiu, zicând „Măi, e prea multă vărsare de sânge” dar când l-au prins revoluționarii, l-au înjunghiat, i-au tăiat capul și l-au pus în vârful unei țepe. După s-au dus la primarul Parisului, l-au împușcat, deci evident lucrurile scăpau de sub control, dar majoritatea oamenilor consideră căderea Bastiliei ca momentul de răscruce în Revoluția Franceză. Chiar și în ziua de azi oamenii sărbătoresc Ziua Bastiliei pe 15 iulie 1789. Deci ca să îți faci o idee cât de repede s-a petrecut totul, convocarea Stărilor Generale asta a fost în mai. Jurământul a fost în iunie și apoi în iulie ai Căderea Bastiliei. După, în august, doar ca să încheiem ideea unei perioade de revoluție, în august, Adunarea Națională, care s-a înființat pe terenuri de tenis cu Starea a Treia, a declarat echivalentul Declarației de Independență. A declarat Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. Care era esențial versiunea lor a Declarației de Independență. Și efectiv a pus sub semnul întrebării ce e viața, libertatea, căutarea fericirii? Folosesc cuvinte din Revoluția Americană, dar asta era Declarația de independență. Nu era o constituție, doar o declarație a lucrurilor care credeau că trebuie să guverneze orice fel de constituție sau stat, sau a ideilor care stau la baza oricărui stat. Deci o să te las aici. Tocmai am început cu Revoluția Franceză și acum vom vedea ce se va întâmpla în următorii ani. Va fi din ce în ce mai sângeros și mult mai complex. Și la sfârșitul zilei, tot nu o să să se termine foarte bine în ceea ce privește libertatea pentru omul de rând.