Dacă vedeți acest mesaj, înseamnă că avem probleme cu încărcarea resurselor externe pe site-ul nostru.

If you're behind a web filter, please make sure that the domains *.kastatic.org and *.kasandbox.org are unblocked.

Conţinutul principal

Introducere în perioada Heian

de dr. Sonia Homan

Perioada Heian (794—1 185 e.n): Rafinamentul de la curte și expresia poetică

În timpul perioadei Heian, noua capitală, Heian sau Heian-kyō, era orașul cunoscut astăzi drept Kyoto. Acolo s-a dezvoltat o cultură a rafinamentului și a subtilității poetice, care va influența arta japoneză pe termen lung. Perioada Heian se desfășoară pe aproximativ patru secole și poate fi împărțită în trei subperioade, fiecare contribuind cu un progres stilistic major la cultura rafinamentului de la curte. Aceste subperioade sunt cunoscute ca Jōgan, Fujiwara și Insei.
Subperioada numită Jōgan, care s-a desfășurat sub domniile a doi împărați în a doua jumătate a secolului al IX-lea, a fost bogată în proiecte arhitecturale și sculpturale, încurajate în mare măsură de apariția și dezvoltarea celor două ramuri ale budismului ezoteric japonez. Doi călugări budiști, Saichō și Kūkai (cunoscut și drept Kobo Daishi), au mers în China prin misiuni diplomatice de studiu, iar la întoarcerea în Japonia au fondat cele două școli ale budismului ezoteric japonez: Tendai, înființată de Saichō, și Shingon, înființată de Kūkai.
Ryōkai mandala 両界曼荼羅 („mandala celor două lumi”). În stânga: Kongōkai mandala 金剛界曼荼羅 (mandala lumii de diamant); în dreapta: Taizōkai mandala 胎蔵界曼荼羅 (mandala lumii matricei), secolul al IX-lea, mătase pictată, 183 x 154 cm (Tōji, Kyoto, imagine: adaptată după Wikimedia Commons)
Printre multitudinea de idei și obiecte aduse din China s-a aflat și Mandala celor două lumi, o pereche de
reprezentând figura devoțională centrală în cadrul școlilor budismului ezoteric japonez. Formată din „Mandala lumii matricei” (mandala pricipiilor) și „Mandala lumii de diamant” (mandala înțelepciunii), Mandala celor două lumi a fost inițial asamblată ca pereche de către maestrul lui Kūkai din China. O astfel de pereche care se regăsește încă la templul lui Kūkai din Kyoto (Tōji, „templul de est”) a reprezentat tiparul multor mandale japoneze vreme de mai multe secole.
În ritualul budismului ezoteric, Mandala lumii matricei este agățată pe peretele estic, iar Mandala lumii de diamant este agățată pe peretele vestic. Cele două mandale sunt față în față.
Se crede că deplasarea lui Saichō și a lui Kūkai în China a avut loc datorită unui membru al clanului Fujiwara, familie după care este denumită una dintre subperioadele Heian. Influența clanului Fujiwara a fost definitorie pentru scena politică și artistică în secolele al IX-lea și al X-lea. Puterea acestuia a fost consolidată de creșterea continuă a
și susținută de controlul asupra liniei imperiale, întrucât fiicele din familia Fujiwara erau căsătorite cu moștenitori imperiali.
Pavilionul Păsării Phoenix/Hōōdō 鳳凰堂 (Byōdō-in, Uji, Japonia, sursă imagine: Kansai Odyssey)
Una dintre puținele construcții rămase din perioada Fujiwara, Pavilionul Păsării Phoenix a Templului Byōdō-in (un templu budist din Uji, în apropiere de Kyoto), este una dintre cele mai valoroase resurse culturale ale Japoniei, cu o poveste fascinantă și multistratificată. Pavilionul Păsării Phoenix este numit astfel datorită statuetelor de pe acoperiș, înfățișând pasărea phoenix, o pasăre mitologică ce simbolizează norocul în culturile Asiei de Est.
Statueta păsării phoenix, Pavilionul Păsării Phoenix, înlocuită în 1968 (sursă imagine: Byōdō-in)
Finalizată în 1053, construcția Pavilionului Păsării Phoenix a fost finanțată de un membru al familiei Fujiwara, Fujiwara no Yorimichi, un practicant pios al unui alt tip de budism, cunoscut ca „budismul pământului pur”. Acest lucru se întâmpla într-o perioadă când multe vile imperiale, precum Byōdō-in, erau transformate în temple budiste. Răspândită în Japonia datorită eforturilor călugărului Hōnen, școala budistă a pământului pur susținea că iluminarea poate fi atinsă prin invocarea lui Amida, Buddha luminii infinite. Credincioșii participă la invocarea ritualică a lui Amida, numită nenbutsu 念仏, sperând să renască pe pământul pur al lui Amida sau Paradisul Vestic unde își vor putea continua nestingheriți călătoria spre iluminare.
Jōchō, Amida, 1053, lemn poleit (Byōdō-in, Uji, Japonia, imagine: Byōdō-in)
Statuia lui Amida din Pavilionul Păsării Phoenix este singura operă rămasă a lui Jōchō, un important sculptor premiat cu distincții remarcabile, care a participat la mai multe lucrări pentru familia Fujiwara, organizând o breaslă de sculptori.
Tehnica Yosegi-zukuri 寄木造. Diferitele părți ale sculpturii sunt cioplite separat din bucăți de lemn, fiind apoi unite (imagine adaptată după: kanagawa-bunkaken)
Statuia lui Amida de la Byōdō-in, sculptată de Jōchō, reflectă tehnica yosegi-zukuri 寄木造 a acestuia, prin care sculptura este formată din mai multe bucăți de lemn unite. Această tehnică este diferită de ichiboku-zukuri 一本造, prin care sculptura este cioplită dintr-o singură bucată de lemn.
Tehnica Ichiboku-zukuri 一本造. De la stânga la dreapta: bucată de lemn; sculptură cioplită grosier din bucata de lemn; cioplirea detaliilor fine (imagine adaptată după: Nara National Museum)
În timpul perioadei Heian ia naștere stilul cunoscut ca pictura yamato (yamato-e, 大和絵 or 倭絵). Percepută ca „japoneză”, spre deosebire de „chinezească” sau, altfel spus, „străină”, pictura yamato cuprinde o gamă largă de tehnici și caracteristici formale, însă se referă la forme specifice — paravanele pliabile (byōbu 屏風) și pereții despărțitori (shōji 障子) — și alegeri specifice ale surselor de inspirație — peisaje cu caracteristici japoneze recognoscibile și ilustrații inspirate din poezia, istoria, mitologia sau folclorul japonez.
Unul dintre primele exemple de peisaj yamato-e din perioada Heian. Senzui byōbu 山水屏風 (lit. paravan(e) pliabil(e) (ilustrând) munți și ape), paravan cu șase panouri, secolul al XI-lea, mătase pictată, 146,4 x 42,7 cm, desemnat Comoară națională (Kyoto National Museum
Un subiect popular pentru picturile yamato din perioada Heian târzie a fost Povestea lui Genji (Genji monogatari 源氏物語), roman scris în primii ani ai secolului al XI-lea de o doamnă de onoare la curtea imperială, Murasaki Shikibu. Este un roman complex care se concentrează pe sentimentele și încurcăturile romantice ale prințului Genji și ale anturajului său, povestea oferind o cale de intrare în viața fascinantă a curții din perioada Heian, la care se adaugă principiile estetice și practicile care au stat în centrul acesteia.
Segment detașat dintr-un sul ilustrat din Povestea lui Genji, secolul al XII-lea, hârtie pictată în culori opace (Tokyo National Museum)
Cele mai vechi ilustrații din Povestea lui Genji au fost în format de pictură pe sul. Fragmentele care au supraviețuit arată caracterul narativ al picturilor yamato: ilustrații ale episoadelor, alternând cu fragmente de text; clădiri fără acoperiș, perspective multiple (frontal și de deasupra) și chipuri schițate (hikime kagihana 引目鈎鼻, traducere literală „ochi liniari, nas în formă de cârlig.”)
„Lady Ise Collection”, caligrafie de poezie, începutul secolului al XII-lea, pagină de carte montată ca sul, cerneală pe hârtie decorată (Muzeul Metropolitan de Artă)
Scurta trecere în revistă a perioadei Heian nu poate fi completă fără menționarea dezvoltării poeziei japoneze și a poeziei
, în mod special. Waka a fost o parte esențială în Povestea lui Genji, iar Murasaki Shikibu a devenit cunoscută ca unul dintre cei șase poeți nemuritori (toți aparținând perioadei Heian).
Simțul intensificat al rafinamentului, exprimat prin versuri elegante, motive vizuale stilizate, materiale prețioase și suprafețe înfrumusețate a impregnat spiritul poeziei japoneze din perioada Heian și imagistica pe care a inspirat-o.
Conducerea Insei — a treia și ultima dintre subperioadele Heian — se referă literalmente la practica imperială de a conduce din cadrul unui complex (monastic). În perioada Insei,
au avut un grad mai mare de control politic. În această perioadă se dezvoltă un simț al congruenței estetice și etice, conform căruia frumosul și binele sunt interconectate prin natura lor.

Resurse suplimentare

Pentru informații despre alte perioade ale artei japoneze, vezi eseurile introductive aici:
JAANUS, dicționar online de termeni de artă și arhitectură japoneză
e-Museum, bază de date a artefactelor desemnate în Japonia comori naționale și bunuri culturale importante
On Japan in the Metropolitan Museum of Art’s Heilbrunn Timeline of Art History
Richard Bowring, Peter Kornicki, The Cambridge Encyclopedia of Japan (New York: Cambridge University Press, 1993)
De dr. Sonia Coman