Dacă vedeți acest mesaj, înseamnă că avem probleme cu încărcarea resurselor externe pe site-ul nostru.

If you're behind a web filter, please make sure that the domains *.kastatic.org and *.kasandbox.org are unblocked.

Conţinutul principal

Shoguni, samurai și Evul Mediu japonez

Prezentare generală a perioadei medievale japoneze în care shogunii conduc sub sistemul feudal bakufu (shogunat). Discuție despre lorzii daimyo din perioadele Kamakura și Muromachi/Ashikaga. Samurai și bushido (Calea Samuraiului).

Transcript video

Odată cu începutul perioadei Heian târzii, se conturează o castă războinică din ce în ce mai puternică. Atinge apogeul în 1185, când perioada Heian se încheie, iar generalul Minamoto Yoritomo ajunge la putere. Este demn de menționat că noțiunea unui împărat există încă, însă toată puterea este deținută de un dictator militar denumit shogun. Sistemul care ia naștere este cunoscut sub denumirea de bakufu sau shogunat. Minamoto Yoritomo a fost primul shogun. După cum putem observa, există un împărat, dar toată puterea este în mâinile shogunului. Acesta este începutul Japoniei medievale. Este începutul perioadei Kamakura, numită după capitala vremii, Kamakura. Ce este deosebit la Japonia medievală și la sistemul bakufu este că devine și mai descentralizată decât a fost în perioada Heian. Este adesea considerat un sistem feudal, pentru că evenimentele sunt similare cu ce se întâmpla în Europa în aceeași perioadă. În vârf se află un conducător militar, shogunul, iar sub shogun este o structură descentralizată, formată din lorzi, care controlează regiunile importante ale Japoniei. Aceștia se numeau daimyo. Japonia avea aproximativ 300 daimyo, conducând regiuni de mărimea unor județe. Pentru a cuceri noi zone, sau pentru a-și proteja teritoriile, daimyo se foloseau de războinici numiți samurai. Daimyo utilizau surplusul agricol generat de regiune pentru a susține această castă de războinici. Acești războinici, samuraii, erau asemănători cavalerilor medievali din Europa. Cavalerii europeni aveau cavalerismul, samuraii japonezi aveau bushido, sau Calea Samuraiului, care va deveni în cele din urmă codul de conduită al acestora. În ciuda organizării descentralizate, samuraii au reușit să respingă invaziile lui Kublai Khan. Am menționat în alte secvențe video că în anii 1270, Kublai Khan cucerește o mare parte din China și încearcă să cucerească și Japonia. Aici avem o imagine în care mongolii trag cu săgeți asupra unui samurai. Unul dintre factorii principali care l-au împiedicat pe Kublai Khan să cucerească Japonia a fost că, în două ocazii diferite, trimițându-și flota către Japonia din regiunea unde azi se află Coreea, aceasta a înfruntat furtuni puternice, care au distrus navele. Mongolii care au ajuns la țărm erau sleiți de puteri, samuraii reușind astfel să le țină piept. Perioada Kamakura va dura până în 1333, când avem un scurt interval de restabilire a puterii împăratului, dar câțiva ani mai târziu, ajunge la putere un alt shogun, Ashikaga Takauji. El marchează debutul perioadei Muromachi. Perioada Muromachi este cunoscută și ca perioada Ashikaga, sau ca shogunatul Ashikaga, dar este numită Muromachi după un district din Kyoto, unde era capitala. Deși în perioada Muromachi puterea împăratului era subordonată shogunului, ea este considerată, în special sfârșitul perioadei Muromachi, una dintre epocile cele mai fragmentate din istoria Japoniei. Au loc războaie civile, conflicte interne, și abia spre sfârșitul perioadei, la finele secolului al XVI-lea, Japonia este reunificată. Unul dintre factorii care au dus la reunificare este sosirea comercianților portughezi, la mijlocul secolului al XVI-lea, care aduc armele de foc în Japonia. Un daimyo care reușește să profite de pe urma armelor de foc este Oda Nobunaga. După cum am menționat, Oda Nobunaga a fost un daimyo puternic, unul dintre lorzii care controlau „județele” Japoniei. Cu ajutorul armelor, reușește să supună cei mai mulți daimyo și începe unificarea Japoniei. În cele din urmă este ucis, iar succesorul său, Toyotomi Hideyoshi, va continua unificarea. La moartea sa, vine la putere Tokugawa Ieyasu, care consolidează această unificare, devenind shogunul conducător al Japoniei. Perioada în care intrăm, perioada Edo, este numită după castelul Edo, de unde a condus shogunatul Tokugawa. Deși este în continuare un shogunat, cu un shogun în vârf, cu sistemul bakufu la putere, această perioadă este considerată drept începutul epocii moderne, sau epoca modernă timpurie, deoarece Japonia era, în sfârșit, unificată. Un aspect pe care îl vom vedea când ajungem în secolul al XIX-lea, la sfârșitul perioadei Edo și la perioada restaurației Meiji, unde vom avea din nou conducere imperială, este că Japonia excelează la a împrumuta tehnologii și idei de la alte culturi și a le da un caracter propriu. Am observat că în perioada clasică a preluat idei confucianiste, budiste, chiar și guvernul imperial de la chinezi, punându-și însă amprenta proprie asupra lor. Vom observa același lucru în secolul al XIX-lea, când Japonia va deveni una dintre primele țări, și nu doar din Asia, care vor introduce industrializarea, adoptând multe dintre tehnologiile dezvoltate în Vest.