Conţinutul principal
Exploratorii timpului
CITEȘTE: A existat „Evul Mediu Întunecat”?
Au existat, în istoria omenirii, perioade când procesele de inovare au încetinit dramatic sau au încetat în totalitate? În Europa, această perioadă este considerată „epoca întunecată”, dar dovezile istorice par să indice altceva.
Acest articol folosește strategia „Trei lecturi”. Apasă aici pentru a afla mai multe despre aceasta.
Prima lectură: previzualizează și parcurge textul în linii mari, doar ca să-ți dai seama despre ce este vorba.
După prima lectură a textului, completează secțiunea „Înțelegerea generală a textului” din fișa de lucru „Trei lecturi”. Reține, acest pas ar trebui să se desfășoare rapid.
A doua lectură: idei principale și înțelegerea conținutului
Pentru această lectură, vei căuta cuvinte cu care nu ești familiarizat, ideile principale și cele secundare, analiza și dovezile. La sfârșitul celei de-a doua lecturi, ar trebui să poți răspunde la următoarele întrebări:
- Care a fost efectul politic al căderii Imperiului Roman? Cum s-au organizat comunitățile europene după căderea imperiului?
- Cum au contribuit relațiile sociale la formarea bazelor feudalismului?
- Ce realizări intelectuale au avut loc în perioada medievală?
- Cum dovedesc orașele faptul că Europa medievală nu trecea printr-o epocă întunecată?
- A existat o epocă întunecată în China?
- Numește o societate menționată în articol care nu a trecut printr-o perioadă întunecată. Ce dovezi poți aduce pentru a susține această afirmație?
- Cum s-a modificat populația afro-eurasiatică între 476 și 1176 e.n. ? Ce indică acest lucru?
A treia lectură: evaluarea și consolidarea cunoștințelor
La sfârșitul celei de-a treia lecturi, răspunde la următoarele întrebări:
- Cum ar extinde, susține sau contesta informațiile din acest articol cadrul de producție și distribuție?
- Ce susține autorul acestui articol cu privire la etichetarea Evului Mediu drept „epoca întunecată”? Consideră autorul că această etichetă este utilă și precisă? Credeți că argumentele autorului sunt convingătoare sau nu? De ce?
Acum că știi ce să cauți, este timpul să citești! Nu uita să revii la întrebări după ce ai terminat de citit.
A existat o „epocă întunecată”?
Bridgette Byrd O'Connor
În istoria omenirii, au existat perioade când procesele de inovare au încetinit dramatic sau au încetat în totalitate? În Europa, această perioadă este considerată „epoca întunecată”, dar dovezile istorice par să indice altceva.
În articolul anterior, ai citit despre controversa privind termenul „epocă întunecată” și ai învățat cum a fost raportat la Evul Mediu în Europa. Cu toate acestea, este potrivit să spunem despre orice perioadă istorică că a fost o „epocă întunecată”? Au existat vreodată perioade îndelungate în istoria omenirii când procesele de inovare au încetinit dramatic sau au încetat în totalitate?
Pentru o cercetare mai detaliată a subiectului, ar trebui să începem cu o întrebare: cum era viața în Europa după căderea Imperiul Roman de Apus?
Odată cu căderea Imperiului Roman, Europa s-a confruntat cu un vid de putere. Imperiul Roman, această mașinărie politică și militară care a asigurat ordinea și siguranța pentru o perioadă atât de lungă, a dispărut. Acest lucru a însemnat că nu mai exista un imperiu care să dețină puterea, care să mențină o armată și care să asigure protecția cetățenilor și siguranța granițelor. Triburile germanice care au contribuit la căderea imperiului se aflau încă în zonă, iar acest lucru a dus la o perioadă de instabilitate în multe zone din Europa. Nu a existat niciun imperiu care ar fi putut să înlocuiască Roma. Dar este aceasta o dovadă a unei „epoci întunecate”?
Comunitățile medievale europene și relațiile sociale
Feudalismul s-a dezvoltat ca urmare a absenței unei puteri centrale. Acesta se caracterizează printr-o organizare descentralizată la nivel politic, militar și social. Sistemul feudal se bazează pe relațiile dintre persoane cu statut sau putere diferite. O persoană se angajează să sprijine o altă persoană într-un mod anume, și fiecare primește ceva în schimbul acestui sprijin. De exemplu, un cavaler se poate angaja să lupte atunci când este necesar în schimbul unor feude de la rege. Această relație era, de obicei, formalizată în scris, printr-un contract de vasalitate, care preciza obligațiile celor implicați. Cavalerii încheiau, la rândul lor, astfel de contracte cu persoane care se aflau în poziții inferioare pe scara socială. Aceste înțelegeri sau relații simbiotice, s-au dovedit a fi benefice pentru toată lumea, chiar dacă unii au avut mai mult de căștigat decât alții.
O altă consecință a vidului de putere creat de căderea Romei a fost implicarea bisericii în viața cotidiană. Biserica era o instituție ce deținea putere și resurse și avea capacitatea de a oferi unele servicii care până atunci fuseseră oferite de Roma. Instituțiile de învățământ și catedralele se aflau sub controlul Bisericii Catolice. Aceasta avea o înfluență masivă chiar și asupra orașelor și regilor.
Această perioadă dintre căderea Romei și Renaștere a fost diferită față de perioada anterioară, dar a fost totuși o perioadă „întunecată”?
Cultura și Societatea în Evul Mediu
În agricultură, o serie de invenții au contribuit la îmbunătățirea productivității și au permis fermierilor din Europa să practice agricultura în zone considerate dificile. Căpăstrul, potcoava și plugul greu s-au numărat printre aceste invenții, dar inovațiile tehnologice nu au fost singurele realizări ale acestei epoci.
Tot în această perioadă au fost înființate primele universități din Europa. Acestea au fost înființate în Bologna (1088 e.n.), Salamanca (1134 e.n.), Paris (1150 e.n.) și Oxford (1167 e.n.). Cruciadele a deschis comunicarea dintre savanții creștini, evrei și musulmani, lucru care a dus la recuperarea unor lucrări importante ale unor autori precum Aristotel și Ptolemeu. Aceste lucrări au fost traduse în latină. Tiparul nu exista încă în Europa, dar mulți călugări și călugărițe au copiat de mână importante lucrări religioase, literare sau istorice.
În această perioadă societatea europeană era ierarhizată. Majoritatea oamenilor erau agricultori, comercianți și artizani (oameni de rând), iar aristocrația era formată dintr-un număr mic de oameni cu stare. Conducătorii erau regi și regine, care dețineau cea mai mare putere. Clerul era, de asemenea, o clasă socială importantă în epocă. Femeile își asumau adesea rolurile tradiționale de soție și mamă, deși au existat și câteva regine importante. De exemplu, Eleanor de Aquitania, care a fost regina Franței și a Angliei în secolul al XII-lea. Majoritatea oamenilor erau analfabeți, dar numărul era în scădere printre membrii aristocrației și clerului, indiferent de sex. În timpul Europei medievale, multe femei deveneau călugărițe și trăiau în mănăstiri, unde aveau acces la un anumit nivel de educație.
Relațiile Economice Medievale
Dezvoltarea orașelor în această perioadă este un alt semn al vitalității epocii. Orașele devin centre meșteșugărești importante, de exemplu, în domeniile producției de textile, metalurgiei și ceramicii. Tot în marile orașe se găsesc și catedrale grandioase, construite în aceste locuri din diferite motive: pentru rugăciune, pentru adăpostirea oamenilor în momente grele și pentru a atrage afaceri. Un oraș care avea o catedrală spectaculoasă, poate și o relicvă sfântă făcătoare de minuni putea atrage sute de oameni în pelerinaj. Acești călători sau pelerini aduceau mulți bani prăvăliilor și afacerilor din oraș.
Unele orașe au prosperat datorită comerțului. Italia, și mai ales Veneția, a devenit o zonă extrem de bogată datorită cruciadelor. Venețienii asigurau o mare parte a construcției de nave. Aceștia au stabilit inclusiv un acord comercial lucrativ cu otomanii, după încheierea războaielor.
A existat o „epocă întunecată” în afara Europei?
Există multe dovezi care ar putea fi folosite pentru a combate ideea că Evul Mediu European a fost parțial, sau în întregime, o „epocă întunecată”. Cum rămâne cu restul lumii? Există vreo dovadă că alte societăți au trecut printr-o „epocă întunecată” în aceeași perioada?
În China nu a existat deloc o „epocă întunecată”. După cum vă amintiți din articolul „Între dinastia Han și Tang”, imediat după sfârșitul dinastiei Han, în 220 e.n., China se afla în derută. Căderea dinastiei a afectat relațiile comerciale de-a lungul Drumului Mătăsii. Nu mai existau imperii care să întrețină drumurile și nici o armată suficient de mare pentru a proteja negustorii și călătorii. Odată cu venirea dinastiei Tang la putere, în secolul al VII-lea, China și Drumul Mătăsii revin la o stare de stabilitate prelungită. Exapansiunea musulmană din Orientul Mijlociu a adus, de asemenea, beneficii acestor rețele comerciale. Dinastia Tang a fost la putere aproximativ 300 de ani, timp în care China și-a extins teritoriul, a gestionat drumurile și canalele necesare comerțului, iar populația a crescut.
Dinastia Song (960-1279 e.n.) a ajuns la putere după căderea dinastiei Tang. Deși împărații din dinastia Song au condus teritorii mai mici, imperiul a prosperat. În această perioadă populația s-a dublat, datorită progresului din agricultură, inclusiv cultivarea unui nou soi de orez. Tot în această perioadă, sub conducerea dinastiilor Tang și Song, au apărut numeroase invenții: praful de pușcă, busola magnetică, bancnotele și s-au făcut progrese în tipografie. Comerțul internațional s-a dezvoltat. La nivel intern, China avea un guvern stabil, format din birocrați bine pregătiți. Cu toate acestea, dinastia Song nu a reușit să împiedice invazia mongolilor.
Mongolii au afectat granița de nord a Chinei timp de mai mulți ani, prin atacurile organizate de Ginghis-Han. În cele din urmă, acesta a oprit atacurile în schimbul unor câștiguri financiare. Ginghis-Han nu și-a îndeplinit niciodată obiectivul de a cuceri China, dar în 1279 e.n., Kublai Han, nepotul acestuia, a reușit în sfârșit să o cucerească în întregime. Acesta a decis să conducă din China și fondat o nouă dinastie numită Yuan (1271-1368 e.n.). În această perioadă, zona dintre Imperiul Persan și China s-a aflat sub controlul unui conducător mongol, ceea ce a asigurat stabilitatea și siguranța de-a lungul Drumului Mătăsii. Acest lucru a dus la o creștere a comerțului extern, iar China a devenit o țară foarte bogată, întrucât bunurile produse aici erau la mare căutare în Afro-Eurasia.
China nu a fost singura țară cu o cultură înfloritoare în această perioadă. Califatul Abbasid (750-1258 e.n.) era, de asemenea, impresionant. Din capitala Bagdad, fondată în 762 e.n., conducătorii susțineau comerțul, industria, arta și știința. În mod particular, conducătorii din dinastia Abbasid erau interesați să sprijine educația. Aceștia au înființat Casa Înțelepciunii din Bagdad, unde savanții musulmani și nemusulmani puteau să adune și să traducă toate cunoștințele lumii în limba arabă.
În Asia de Sud-Est, Imperiul Khmer (802-1431 e.n.) a contribuit cu multe realizări culturale impresionante. Una dintre cele mai importante realizări este construirea templului Angkor Wat. Acesta reprezintă Muntele Meru, lăcașul zeităților hinduse. În Imperiul Khmer exista un sistem de irigație complex pentru a controla sursele de apă și disponibilitatea acesteia pentru producția de orez. Cultivarea orezului era ocupația principală. În Africa de Vest, Ghana a prosperat datorită poziției strategice pe rutele comerțului cu sare și aur din Africa de Vest (700-1240 e.n.). Islamul a avut un rol important pentru imperiu, iar savanții musulmani au contribuit la administrarea imperiului prin contabilitate și literatură.
În plus, putem folosi creșterea populației ca indicator al sănătății și stabilității Afro-Eurasiei. În acest caz, se observă un progres important în perioada dintre 476-1176 e.n. Populația a crescut în această zonă de la aproximativ 272 de milioane în 476 e.n., la 407 milioane în 1176 e.n. Deși rata de creștere a încetinit în unele regiuni și în anumite perioade, cauzele principale au fost epidemiile de ciumă și războaiele. Astfel de evenimente au avut loc mereu de-a lungul istoriei, nu doar în Evul Mediu.
Ce părere ai? Având în vedere că realizările culturale, agricole și economice au continuat în această perioadă, a existat vreo zonă în Afro-Eurasia care ar fi trecut printr-o perioadă cu adevărat „întunecată”?
Despre autor
Bridgette Byrd O’Connor este doctor în istorie la Universitatea Oxford și profesoară de liceu de peste zece ani, predând cursuri de Istoria universului, Istoria lumii și cursuri avansate de Guvern și Politică în Statele Unite. Este scriitor și editor pentru Big History Project, Crash Course World History și U.S. History.
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.