Linia

Linia este elementul de limbaj plastic de bază. Liniile pot fi folosite pentru a defini forme și figuri, dar și pentru a sugera mișcarea, emoția sau alte aspecte.

În gravura pe lemn a ''Celor patru călăreți ai Apocalipsei'' de Albrecht Dürer, liniile de contur — linii care definesc forme — sunt folosite pentru a marca conturul tuturor elementelor din imagine.

Pălăria unuia dintre călăreți, de exemplu, este evident formată din câteva linii negre de contur. Tehnica aceasta este atât de expresivă încât ne este greu să ne amintim că nu există, de fapt, nicio pălărie acolo, ci doar câteva linii negre pe o suprafață albă.

De notat faptul că liniile sunt folosite și pentru a sugera umbra – umbrele apar atunci când lumina învăluie o parte a obiectului, lăsând cealaltă parte întunecată. Liniile de pe pălărie sugerează volumul spațial al acesteia, care poartă denumirea de hașură și arată, de fapt, că partea stângă a pălăriei se află în umbră. Toate acestea ajută pălăria să pară mai tridimensională, oferind impresia unei forme în spațiu.

Liniile de contur compun în esență toate figurile și formele din imagine, creând iluzia mișcării acestora. Mai mult decât atât, pe fundal observăm câteva linii orizontale. Acestea formează o direcție orizontală și sugerează faptul că pasagerii se mișcă rapid de la stânga la dreapta. Liniile dinamice ne sunt familiare din benzile desenate, dar ele pot fi găsite în multe alte tipuri de lucrări.

În gravura lui Dürer, mai putem diviza liniile în linii organice și linii anorganice, numite și linii geometrice (vezi secțiunea despre formă pentru a afla mai multe despre organic și anorganic). Liniile organice sunt libere, curbate, precum le găsim în natură. În gravura lui Dürer, liniile folosite la coamele și cozile cailor, părul personajelor și norii tulburați sunt toate organice. Liniile anorganice sunt de obicei cele drepte sau perfect curbate, precum cele folosite în geometrie. În această imagine, majoritatea liniilor sunt organice, dar liniile orizontale din fundal sunt anorganice.

Ne putem uita și după traseele compoziționale (sau liniile direcționate) dintr-o lucrare. Acestea nu sunt desenate, ci reprezintă direcții prin care comunică de fapt personajele înfățișate într-o lucrare (la figurat) pentru a crea liniile în mintea noastră. Fecioara între stânci a lui Leonardo da Vinci reprezintă un exemplu minunat în care se pot vedea liniile direcționate.

Traseele compoziționale sunt, de fapt, linii care ne direcționează privirea în anumite zone dintr-o lucrare. Acestea ne ajută să știm unde să privim și ne arată, de fapt, centrul de interes dintr-o lucrare. Urmărește privirile personajelor în timp ce se uită și arată unul către celălalt. Îngerul cu veșmânt roșu din dreapta privește direct spre noi și arată cu degetul către pruncul Ioan Botezătorul din stânga. Acesta din urmă se uită la pruncul Iisus, care la rândul său îl privește. Deasupra, Maria privește în jos spre Iisus și gesticulează către acesta cu mâna deschisă.

Practic, odată ce pătrundem în spațiul picturii analizând privirea îngerului, intrăm într-un ciclu al comunicării între personajele sfinte, ghidați prin tablou de către privirile acestora.