Istoria alfabetului

(muzică de pian) Informal, ne putem gândi la informație ca fiind un mesaj, păstrat sau trimis prin anumite căi. Când pictezi, reprezinți mesajul folosind un tipar care poate lua un număr infinit de forme. Ești liber să te exprimi. Când oamenii au început să dezvolte sisteme de scriere, am fost nevoiți sa împărțim lumea noastră într-un număr finit de unități atomice, reprezentate prin simboluri. Orice limbă scrisă poate fi învățată în acest fel. Mesajele sunt formate prin aranjarea simbolurilor în combinații specifice. Haide să ne întoarcem în 3000 î.Hr. și să explorăm două dintre sistemele de scriere antice. În primul rând, în Egiptul antic existau hieroglife, o formă preistorică de comunicare păstrată pentru domenii administrative, fiscale, oculte și religioase. Era folosită de câțiva scribi aleși, cunoscuți sub numele de cărturari, iar scrisul de regulă nu era înțeles de către oamenii de rând. Simbolurile erau împărțite în două categorii, semne, adică simboluri ce reprezintă un singur concept relevant... Spate. Măr. ...și sunete. Aceste simboluri reprezintă silabe. Be. Ze. Ton. Ca. Cu toate acestea, numărul total de simboluri distincte din vocabularul uzual era în jur de 1500, iar dacă împărțim toate aceste simboluri în semne și sunete, găsim un număr redus de sunete. Erau aproape 140 sunete, iar dintre acestea numai 33 reprezentau consoane distincte, o mică parte dintre toate simbolurile folosite. În acele timpuri, metoda de păstrare a simbolurilor era gravura în piatră, ceea ce era ideal pentru inscripțiile de lungă durată, permițându-i mesajului să fie păstrat în timp. Mobilitatea nu era o preocupare principală atunci când mesajele erau comunicate în acest fel. Cu toate acestea, o altă metodă fizică pentru păstrarea simbolurilor a apărut în acea perioadă. De-a lungul Nilului, depozitele de nămol rămase de la inundații au făcut pământul din apropiere extrem de fertil, și una dintre plantele pe care le cultivau era papirusul. Acesta era împărțit în fâșii, iar aceste fâșii erau înmuiate, (sunete de clopot) și țesute împreună și în final presate, lăsând zahărul natural să acționeze drept lipici. (sunete de clopot) După câteva zile, se uscau și formau o tabletă foarte ușoară. ( sunete de clopot) Această metodă era ideală pentru trimiterea mesajelor pe distanțe mari, în locul inscripțiilor permanente folosite în acel timp. Această tranziție către metodele transportabile ieftine de păstrare a simbolurilor a coincis cu răspândirea scrisului în mâinile mai multor oameni pentru scopuri noi. Pas cu pas, odată ce oamenii au început să scrie pe papirusuri, simbolurile au evoluat în așa fel încât să se potrivească unui scris mai rapid. Acestea au condus la manuscrise cursive, cunoscute drept hieratice. De exemplu, iată cel mai vechi document chirurgical rămas din lume. Este redactat în scrisul hieratic și datează din 1600 î.Hr. Aceste simboluri erau bazate pe hieroglife, însă pictogramele erau simplificate pentru a se potrivi cu viteza de scris în stenografia antică. De asemenea, numărul simbolurilor folosite a început să se micșoreze, ajungând la 700. Renunțându-se la metoda gravurii în piatră, ideea a căpătat lejeritate. O creștere semnificativă a scrisului de mână a fost însoțită de secularizarea scrisului, gândirii și activității. Acestea au dus la un nou sistem de scriere numit demotic din 650 î.Hr., ce a fost inventat pentru a face scrisul rapid și ușor. De exemplu, acest document este un contract prenupțial și este unul dintre cele mai vechi exemple de text demotic. E interesant de observat că a existat din nou o scădere dramatică a numărului total de simboluri datorită acestui nou sistem, aproximativ 10 la sută din numărul total de simboluri folosite înainte. Aceasta s-a datorat unei înclinări către folosirea simbolurilor fonetice sau a sunetelor… Be. Ze. Ton. Ca. în detrimentul simbolurilor sau semnelor. De asemenea, simplitatea sistemului însemna că și copiii puteau învăța să scrie de la o vârstă fragedă. Observăm aceeași metodă și în alte culturi. Haide să ne întoarcem în 3000 î.Hr. și să vizităm Mesopotamia, unde cuneiformul era sistemul original de scris folosit în domenii financiare, deoarece era o bună metodă pentru a urmări datoriile și surplusurile resurselor înainte de a se inventa monedele. De exemplu, iată un document în care sunt înregistrate rezervele de blănuri animale ale cuiva, iar acest tip de scris a evoluat pentru a satisface și alte nevoi. De exemplu, această tabletă conține o rețetă pentru pâine și bere, iar următoarea conține un document legal. Inițial, scrisul a fost folosit de sumerieni și existau peste 2000 de simboluri diferite, care, de asemenea, puteau fi împărțite în semne sau sunete. Akkadiana a înlocuit sumeriana treptat ca limbă vorbită, și aici este cel mai vechi dicționar, descoperit în 2300 î.Hr. Acesta conține cuvinte din limba sumeriană și akkadiană și a fost descoperit în perioada Siriei contemporane. Când a fost adaptat de akkadieni și potrivit limbii lor, ei au redus numărul simbolurilor la aproximativ 600 și au repetat același procedeu și cu sunetele. Din nou, observăm că hieroglifele și cuneiformele foloseau câteva sute de sunete în forma lor avansată, iar odată ce sistemul de scriere a depășit scopul său anterior și s-a răspândit către alți oameni, lumea avea nevoie de un nou sistem de scriere pentru popoare. Una dintre cele mai mari descoperiri din istoria scrisului datează încă din 1700 î.Hr. Inscripțiile sinaice au fost descoperite în peninsula Sinai și se aflau la aproape 6 metri una de alta. Acest lucru este important, deoarece fiecare pictogramă reprezintă o consoană și nu sunt folosite cuvinte deloc. Când erau rostite corect, literele produceau cuvinte în semitica antică. Deși nu a fost complet descifrat, se pare că acest mesaj era de forma “ nume, rang și rugăciune”. Cele două cuvinte descifrate sunt „Conducător” și „Dumnezeu”. Acest exemplu simplu a făcut parte dintr-o revoluție a scrisului, creând semnificații doar prin potrivirea sunetelor. A. Ack. Spate. Ba. Pl. Măr. În 1000 î.Hr ajungem la alfabetul fenician, care apare de-a lungul Mării Mediteraneene și este folosit de fenicieni, care practică comerțul maritim. Alfabetul fenician era bazat pe principiul în care un simbol reprezintă o consoană și a fost folosit pentru a inventa o limbă semitică nordică, conținând numai 22 de simboluri. Simbolurile alese să reprezinte aceste sunete erau împrumutate de la hieroglife, pentru ca numele literei să înceapă cu sunetul literei. De exemplu, mem, ce însemna apă, a devenit litera pe care o cunoaștem, M. Aleph, ce înseamnă bivol, a devenit litera pe care o cunoaștem, A, dar puterea acestui alfabet al cărui inventator este necunoscut, era că nu avea nevoie de vorbire semitică pentru a funcționa. D. Ah, eh, i, ou, oo. Cu ajustări minore, aceste litere fascinante s-au potrivit în diverse limbi din Europa, India și Asia de Sud-Est, Za. răspândind alfabetizarea pe tot globul. Ma. Da. Aceasta a fost sursa alfabetului grecesc și mai târziu roman, pe care le cunoaștem în ziua de astăzi. Ideea de alfabet este o metodă puternică de transmitere și stocare a informațiilor. Iată, nu contează cu adevărat care sunt simbolurile sau cum le alegi, nici măcar limba în care sunt, informația este doar o selecție dintr-o colecție de simboluri posibile. Și, de-a lungul timpului, am căutat întotdeauna modalități mai rapide și mai eficiente de a transporta informația pe distanțe din ce în ce mai mari, iar când încercăm să facem acest lucru folosind noi metode, care călătoresc mai repede decât orice om sau animal, apare o problemă tehnică. (feedback la microfon) Alo? (feedback la microfon) Alo? (feedback la microfon)