Conţinutul principal
Introducere pentru cadrele didactice
Curs: Introducere pentru cadrele didactice > Unitatea 3
Lecția 1: Introducere- Poți învăța orice
- Mentalitatea de dezvoltare
- Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Dave Paunesku prezintă mentalitatea de dezvoltare
- Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Dave Paunesku vorbește despre introspecția elevilor
- Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Dave Paunesku vorbește despre cum pot modela profesorii mentalitatea de dezvoltare
- Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Dave Paunesku vorbește despre eforturile elevilor
© 2023 Khan AcademyCondiții de utilizarePolitica de confidenţialitateNotificare Cookie
Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Dave Paunesku vorbește despre cum pot modela profesorii mentalitatea de dezvoltare
Profesorii modelează mentalitatea elevilor: Unul dintre cele mai importante lucruri la care trebuie să fie atenți profesorii este modelarea mentalității de dezvoltare a elevilor lor. Dave prezintă trei modalități prin care profesorii pot modela eficient această mentalitate și cum pot crea o clasă cu mentalitate de dezvoltare.
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.
Transcript video
Profesorii pot avea un rol
extrem de puternic în crearea unei culturi de
dezvoltare a gândirii. Sunt multe strategii diferite și abordări pe care le pot folosi
în acest scop. Un mod prin care profesorii
pot modela puternic mentalitatea de dezvoltare este de a avea ei înșiși
o asemenea mentalitate față de toți elevii lor. Să creadă cu adevărat și
să comunice elevilor că se așteaptă ca
fiecare dintre ei să aibă succes. Folosind strategiile corecte și depunând efortul necesar, orice elev poate
avea succes la ore și poate atinge niveluri
foarte ridicate. La fel de important ca
exprimarea acestei idei, este să comunice și faptul că
profesorul este acolo pentru a-i sprijini în
procesul de învățare. Nu doar să spună:
"Cred că poți face asta. Baftă!” Mai degrabă: „Sunt aici să te ajut. Sunt aici să te antrenez și pentru a te ajuta să înveți
cu adevărat cum poți evolua, cum poți deveni mai bun
la materia mea." Cred că o altă strategie pe care
profesorii o pot folosi pentru a crea o astfel de cultură, este să se concentreze asupra
procesului de învățare; nu asupra rezultatelor, nu asupra notelor
pe care le iau elevii, ci asupra procesului de evoluție și ce strategii folosesc pentru a-și
îmbunătăți munca. Poate fi foarte
util și încurajator, își pot construi sensul
de auto-susținere. Să-i ajute să înțeleagă că
ei de fapt evoluează chiar dacă nu primesc
cea mai bună notă. Profesorii să scoatâ în evidență ce fac elevii bine. Pentru profesori este provocator
și consumă mult timp. Trebuie să analizeze
în detaliu munca elevilor, pentru a putea recunoaște și
specifica strategiile potrivite. Dar merită efortul, deoarece atenția elevilor este îndreptată
spre a se asigura că utilizează strategiile bune
și îi încurajează că vor avea succes, nu contează ce materie este. Nu contează că este vorba de matematică,
științe sau literatură, reprezintă o combinație de învățare și stăpânirea diverselor strategii. Și se pot vedea pe ei înșiși
evoluând și fiind recunoscuți pentru că au avut succes
pe parcursul acelor mulți pași pentru a deveni foarte buni
pe acel subiect. Cred că alt mod, chiar important,
în care profesorii pot modela
mentalitatea de dezvoltare este prin felul în care
vorbesc despre ei înșiși, despre propria lor
călătorie de învățare, despre modul în care
abordează greșelile. Crearea unui mediu în care
greșelile sunt valorificate este foarte puternic. Un mediu în care elevii
nu trebuie să se îngrijoreze de producerea greșelilor, căci profesorii nu îi sancționează
pentru ele. Dimpotrivă, ei urmăresc
acele greșeli pentru că identifică oportunități, ele dau sugestii importante
pentru ce pot face ca să se perfecționeze
până la urmă. Unii profesori chiar
își propun asta, făcând ei înșiși greșeli. Vor include greșeli
ca parte a predării, pentru ca elevii
să identifice greșelile și să dezvolte o reacție la greșelile acelea. De exemplu, când elevii săi
observă că a greșit, profesorul nu este
defensiv deloc în ceea ce privește greșeala. Nu încearcă să o ascundă. În schimb, va spune: „Mulțumesc pentru
corectarea greșelii!” „Hai să ne gândim
de ce am greșit, să ne gândim ce
strategie pot folosi pentru a preveni
repetarea acestei greșeli.” Astfel, profesorul
le asigură elevilor bazele unei gândiri în care
elevii, până la urmă, se angajează ei înșiși în învățare. În acest mod, când fac
propriile greșeli, elevii vor înțelege
cum este potrivit să reacționeze la acele greșeli.