If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal

Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Dave Paunesku vorbește despre cum pot modela profesorii mentalitatea de dezvoltare

Transcript video

Profesorii pot avea un rol extrem de puternic în crearea unei culturi de dezvoltare a gândirii. Sunt multe strategii diferite și abordări pe care le pot folosi în acest scop. Un mod prin care profesorii pot modela puternic mentalitatea de dezvoltare este de a avea ei înșiși o asemenea mentalitate față de toți elevii lor. Să creadă cu adevărat și să comunice elevilor că se așteaptă ca fiecare dintre ei să aibă succes. Folosind strategiile corecte și depunând efortul necesar, orice elev poate avea succes la ore și poate atinge niveluri foarte ridicate. La fel de important ca exprimarea acestei idei, este să comunice și faptul că profesorul este acolo pentru a-i sprijini în procesul de învățare. Nu doar să spună: "Cred că poți face asta. Baftă!” Mai degrabă: „Sunt aici să te ajut. Sunt aici să te antrenez și pentru a te ajuta să înveți cu adevărat cum poți evolua, cum poți deveni mai bun la materia mea." Cred că o altă strategie pe care profesorii o pot folosi pentru a crea o astfel de cultură, este să se concentreze asupra procesului de învățare; nu asupra rezultatelor, nu asupra notelor pe care le iau elevii, ci asupra procesului de evoluție și ce strategii folosesc pentru a-și îmbunătăți munca. Poate fi foarte util și încurajator, își pot construi sensul de auto-susținere. Să-i ajute să înțeleagă că ei de fapt evoluează chiar dacă nu primesc cea mai bună notă. Profesorii să scoatâ în evidență ce fac elevii bine. Pentru profesori este provocator și consumă mult timp. Trebuie să analizeze în detaliu munca elevilor, pentru a putea recunoaște și specifica strategiile potrivite. Dar merită efortul, deoarece atenția elevilor este îndreptată spre a se asigura că utilizează strategiile bune și îi încurajează că vor avea succes, nu contează ce materie este. Nu contează că este vorba de matematică, științe sau literatură, reprezintă o combinație de învățare și stăpânirea diverselor strategii. Și se pot vedea pe ei înșiși evoluând și fiind recunoscuți pentru că au avut succes pe parcursul acelor mulți pași pentru a deveni foarte buni pe acel subiect. Cred că alt mod, chiar important, în care profesorii pot modela mentalitatea de dezvoltare este prin felul în care vorbesc despre ei înșiși, despre propria lor călătorie de învățare, despre modul în care abordează greșelile. Crearea unui mediu în care greșelile sunt valorificate este foarte puternic. Un mediu în care elevii nu trebuie să se îngrijoreze de producerea greșelilor, căci profesorii nu îi sancționează pentru ele. Dimpotrivă, ei urmăresc acele greșeli pentru că identifică oportunități, ele dau sugestii importante pentru ce pot face ca să se perfecționeze până la urmă. Unii profesori chiar își propun asta, făcând ei înșiși greșeli. Vor include greșeli ca parte a predării, pentru ca elevii să identifice greșelile și să dezvolte o reacție la greșelile acelea. De exemplu, când elevii săi observă că a greșit, profesorul nu este defensiv deloc în ceea ce privește greșeala. Nu încearcă să o ascundă. În schimb, va spune: „Mulțumesc pentru corectarea greșelii!” „Hai să ne gândim de ce am greșit, să ne gândim ce strategie pot folosi pentru a preveni repetarea acestei greșeli.” Astfel, profesorul le asigură elevilor bazele unei gândiri în care elevii, până la urmă, se angajează ei înșiși în învățare. În acest mod, când fac propriile greșeli, elevii vor înțelege cum este potrivit să reacționeze la acele greșeli.