If you're seeing this message, it means we're having trouble loading external resources on our website.

Dacă sunteţi în spatele unui filtru de web, vă rugăm să vă asiguraţi că domeniile *. kastatic.org şi *. kasandbox.org sunt deblocate.

Conţinutul principal
Ora curentă:0:00Durata totală:3:29

Activitatea 7: Bucătar șef despre călătoria sa profesională

Transcript video

Numele meu este Zia Sheikh. Am 35 de ani. Sunt Chef la restaurantul Paowalla și câștig 75.000 pe an. Responsabilitățile mele ca Chef sunt de a supraveghea orice fel de activitate în bucătărie de la alegerea meniului la spălarea vaselor, până la lucru alături de bucătari, la discutarea costurilor forței de muncă, la discuțiile cu Chef Floyd cam 10 - 15 minute pe zi. Vorbim despre ce urmează în ceea ce privește meniul. Suntem un restaurant foarte sezonier. Încercăm să cumpărăm din piețe alimentare pe cât de mult posibil, precum și fermele locale. Dacă nu este de sezon, atunci nu este în meniu. Vreau să spun că această carieră m-a ales pe mine. Am avut de-a face cu mult rasism în școală, așa că am petrecut mult timp acasă Acestea fiind spuse, am petrecut mult timp cu mine însumi și am realizat ca iubesc artele. Am petrecut mult timp cu mama acasă în bucătărie. Deci, ea m-a învățat cum să încep să gătesc când aveam zece ani, iar primul lucru făcut de mine au fost chiftelele ei. Ea făcea chiftele pentru familie, iar eu am început să imit mișcările ei într-un vas mai mic, chiar lângă ea și chiar de atunci m-am îndrăgostit de gătit. Era atât de interesant pentru mine, așa că un an sau doi mai târziu am început să o însoțesc la supermarketuri și să-mi cumpăr propriile produse. Am învățat singur cum să țin un cuțit, cum să tai legumele. Preferam să gătesc legume prăjite în tigaie, doar pentru că implica aproximativ 20 de tipuri de legume într-un singur fel de mâncare. Tata a murit când aveam 16 ani. Mereu m-a îndemnat să fac ceva în domeniul științei și, pentru a-l face fericit, după ce a murit m-am înscris la școala de inginerie, dar când am ajuns acolo, am realizat că pur și simplu nu am pasiunea asta. În același semestru, o prietenă apropiată de-a mea, Mary, voia să facă ceva drăguț pentru iubitul ei de Valentine's day, așa că m-a invitat pe mine și încă vreo alte cinci prietene să gătim pentru iubitul ei. Și, între mine și aceste cinci fete, toate au fost impresionate că știam mersul prin bucătărie și aproape am preluat inițiativa. După aceea a fost cam evident ce ar trebui să fac în viață. Deci, am renunțat la facultate și am mers la școala culinară. Acum, că te afli într-un restaurant, îți dai seama că totul se întâmplă într-un ritm mult mai alert și că lucrezi alături de bucătari mai experimentați, care toacă mai rapid, care gătesc mai rapid, care gândesc mai rapid și, practic, scopul acestui stagiu de practică este ca tu să fii cufundat într-o nouă lume. La primul meu loc de muncă câștigam 300 de dolari pe săptămână și lucram într-o bucătărie. Făceam ceea ce iubesc să fac, dar nu aveam mulți bani să pun de-o parte, așa că mama m-a lăsat să mai stau acasă. Nu este ideal pentru un tânăr de 23-24 de ani să locuiască cu părinții acasă, dar, la acel timp, a fost necesar. Am folosit fiecare ban economisit ca să cumpăr cărți de bucate pentru a continua să citesc, să pătrund în lumea asta, să trec la nivelul următor. Am luat masa la o mulțime de restaurante. Găteam mult acasă, doar pentru mine, încercam noi rețete și lucruri de genul acesta. Am făcut multe astfel de lucruri la muncă. I-am bătut la cap pe bucătarii mei cu întrebări de genul mă poți învăța asta, mă poți învăța asta mă poți învăța asta. Și am început să preiau tot mai multe sarcini să văd cu ce mă descurc și ce îmi place să fac. La început vei accepta orice job pentru orice sumă de bani, ca să înveți fiecare parte a acestuia. Obișnuiam să schimb locurile de muncă pentru 50 de cenți în plus și, la momentul respectiv, mă mutam foarte des. Nu stăteam la un loc de muncă pentru mai mult de 10 luni, iar apoi mă angajam în altă parte, dar totul a fost o experiență de învățare.