Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Creator de conținut pe domenii umaniste vorbind despre apartenența academică

Mă numesc Brian Johnsrud, și supraveghez programa de Arte, Științe umanistice și sociale aici, la Khan Academy. Am fost primul din familia mea care a mers la facultate. Îmi amintesc primul meu an. Primul curs era de literatură și istorie și citeam o sursă primară care vorbea de cucerirea normandă a Angliei, din 1066, și îmi amintesc că am citit că normanzii au luat o barcă din Franța până în Anglia și m-am gândit „De ce au mers cu barca, de ce n-au mers pe jos?” Așa că am mers acasă și am deschis o hartă și am realizat „O Doamne, pentru că Anglia e o insulă!” Educația mea cu privire la istorie a fost atât de proastă în liceu că uite-mă, prima generație de student la facultate, la curs în primul meu an, gândindu-mă că nu am ce căuta aici, nici măcar nu știam că Anglia e o insulă. Așa că am avut două opțiuni aș fi putut să renunț și să accept că nu am ce căuta acolo, că nu ar trebui să fiu la acest curs, sau să cer ajutor de cel puțin 10 ori pe zi. Ceea ce am și făcut. Am fost la consultații, am fost ajutat de bibliotecari care mi-au dat cărți suplimentare de citit și mi-au recomandat cărți pentru curs, și... Simțeam nevoia de o resursă cum e Khan Academy pentru că aveam acele lacune și aveam nevoie de cineva care să mă ajute să le umplu. M-am chinuit mult cu scrisul așa că mergeam la centrul de redactare aproape în fiecare zi înțelegând că trebuie să mă îmbunătățesc. Sau aș fi putut să evit să scriu sau să evit aceste cursuri sau să spun „știu că îmi va fi greu” și singurul mod de a trece peste este să cer ajutor și să-mi admit umilința, și să știu ceea ce nu știu și să mă pregătesc să-mi fie greu.