Dezvoltarea gândirii prin Furtuna învățării: Creator de conținut pe matematică la Khan Academy vorbind despre strategii de învățare

Sunt Jeff Dodds, sunt creator de conținut de matematică la Khan Academy. Am avut o mentalitate fixă foarte mult timp. Eram convins că mă pricep la mate, că sunt deștept și că, pur și simplu, sunt bun la mate. Îmi amintesc prima oară când am întâmpinat dificultăți a fost la un curs de algebră lineară, și tema era opțională, nu era obligatorie. Îmi veniseră notele de la testele date săptămânal, de la parțiale și examen. Credeam că dacă cursurile au fost predate logic, trebuie să le fi înțeles. Așadar, am fost foarte frustrat când am văzut ce note mici am luat inițial. Creierul meu a intrat într-o mentalitate fixă și dădeam vina pe profesor că el nu ne pregătea îndeajuns de bine pentru examene. Dar apoi am început să suspectez că, Doamne, poate nu sunt atât de deștept. Poate nu mă pricep la matematică, poate m-am înșelat în tot acest timp. Dar m-am alăturat grupurilor de studiu cu studenți din clasa mea care aveau note mai bune, și credeam că, doar pentru că stăteam printre ei, voi putea să absorb din inteligența lor și să mă prind de trucul pe care ei îl foloseau. Am fost surprins când am văzut că cheia lor spre succes era faptul că se adunau împreună și rezolvau problemele opționale, le discutau, oamenii erau vulnerabili, puneau întrebări, spuneau „nu înțeleg”, „mă poate ajuta cineva cu asta?”. A fost prima dată când am înțeles că nu trebuie să fac problemele opționale doar pentru notă că le pot face ca să învăț și să mă dezvolt. Și că trebuie să renunț la ideea că sunt deștept și că pot înțelege singur. Trebuie să colaborez cu alții, să pun întrebări, atunci când mă împotmolesc de ceva. Sau să ajut pe cineva când are nevoie. Să mă ajut pe mine să mă dezvolt, iar notele vor crește de la sine. A trebuit să renunț la ideea că sunt deștept și că pot rezolva totul singur. A schimbat modul în care îmi priveam cursurile, nu numai matematica, ci și celelalte, unde am realizat importanța exercițiului și a întrebărilor să nu-ți fie rușine și să poți spune că ai nevoie de ajutor când nu înțelegi ceva. Să poți admite în fața mea și a altor persoane că nu înțelegi unele lucruri, și că alții înțeleg mai bine decât tine, și că ai nevoie de ajutorul lor. Asta a însemnat mult pentru mine și încă e foarte important. Când eram profesor, sau în jobul meu actual, mă gândesc: „Poate există o metodă mai bună să explic conceptul ăsta” și apelez la alte persoane și mă uit cum explică ele. E ok dacă nu ești maestru, pentru că toți suntem învățăcei, încă avem de crescut, și toți ne putem îmbunătăți într-un fel sau altul. Și dacă toată lumea ar lucra individual, în liniște, nu am obține cele mai bune rezultate pentru că tot timpul apare ceva la care avem nevoie de ajutor și cu siguranță există cineva care e dornic să ne ajute. Așa că, de ce nu? De ce să nu profiți de asta?