Cancerul

Cele mai multe celule din corpul omenesc își văd de treaba lor în fiecare zi în mod respectabil. Să presupunem că am o celulă. Aceasta ar putea fi o celulă a pielii sau orice altă celulă din orice țesut din corp. Pe măsură ce acel țesut crește și își înlocuiește celulele moarte, anumite celule vor trece prin mitoză, replicându-se pentru a forma copii identice. Apoi poate că și acestea două vor trece prin mitoză, și realizează că, ce să vezi, e cam înghesuială. Mai sunt celule prin zonă. Vor realiza acest lucru și vor spune: O iau mai ușurel cu creșterea. Aceasta se cheamă inhibiție de contact. Astfel se opresc din creștere. Să presupunem că una dintre ele dezvoltă un defect și zice: Măi, ceva nu e bine. Ca celulă, pot conștientiza acest lucru, iar celulele chiar se sinucid. Așa de ”buni cetățeni” sunt celulele noastre. Celulele defecte fac loc celulelor sănătoase. Celula poate să se sinucidă dacă își dă seama că e ceva în neregulă cu ea. Există de fapt un mecanism celular care face acest lucru, numit apoptoză. Vreau să clarific un lucru. Nu există nici o influență externă asupra celulei. Celula însăși recunoaște că s-a deteriorat și se autodistruge prin apopotoză. Se întâmplă frecvent chiar și în cazul mutației. Ca să clarific: chiar dacă mutațiile sunt destul de rare și nu știu ce frecvență au cu exactitate, presupun că sunt diferite în tipuri diferite de țesut. În fiecare zi apar cam 100 de miliarde de celule noi. Să vă demonstrez cu altă culoare... Celulele noi ale organismului uman sunt de ordinul sutelor de miliarde, zilnic. Deci chiar dacă o mutație apare o dată la milion, tot ai de-a face cu vreo 100,000 mutații, iar majoritatea mutațiilor pot fi condiții aleatoare, inactive. Dar dacă mutațiile sunt puțin mai severe, celula le va recunoaște și se va auto-distruge. Aici doresc să clarific ceva. Este vorba despre celulele corpului, sau majorității corpului. Ar putea fi vorba de celulele din ochii mei, sau de neuronii mei, sau de celule din piciorul meu. Nu sunt celulele mele germinale. Deci aceste mutații, chiar dacă celula supraviețuiește, nu vor fi trasmise urmașilor mei. Este cu totul altceva când vorbim despre meioză. Atunci e vorba de toate celulele corpului mei, care se multiplică, lucru despre care am mai discutat referitor la mitoză. În acest caz, fie mutațiile sunt inactive, fie celulele sunt dereglate puțin, fie își provoacă singure rău, fie mie, dar sigur nu-mi vor afecta urmașii. Vreau să fac foarte clar acest lucru. Vă întrebați: Sal, 100 de miliarde de celule noi pe zi? Înseamnă că fiecare celulă din organism a creat... ei bine, așa aveți o idee despre numărul celulelor noastre. De fapt, avem undeva în jur de - știți că nu e un număr exact - 100 de trilioane de celule în corpul uman. Dacă privim lucrurile așa, am zice că, în medie, una din o mie dintre celulele voastre se reproduc zilnic, dar în realitate, unele celule nu se pot replica atât de frecvent, iar altele se reproduc mult mai des. Ca o mică paranteză, vă puteți da seama cât de complex este organismul uman. Avem impresia că economia și societatea globală sunt foarte complexe pentru că sunt compuse din 6 miliarde de oameni. Noi avem 100 de trilioane de celule. Permiteți-mi să transform 100 de trilioane în miliarde. 100 de trilioane se pot scrie ca 100,000 de miliarde de celule. Iar fiecare din cele 100 000 de miliarde de celule formează niște ”imense” - știu că nu ar trebuie să folosesc termenul ”imense” - ecosisteme complexe celulare, de sine-stătătoare, fiecare cu nucleii săi. Vom vorbi despre diversele lor organite celulare. Am vorbit despre reproducerea celulară și despre replicarea ADN-ului. Nu sunt organisme oarecare; toate au membrane complexe care absorb particule. Sunt creaturi de sine-stătătoare, dar locuiesc într-un mediu complex, sau o societate reprezentată de fiecare din noi. Aceasta a fost o paranteză ca să înțelegeți cît de mari și de complicați suntem. Însă, vă puteți imagina, - și cu asta am început de fapt- că dacă producem cam 100 de miliarde de celule noi în fiecare zi, se vor produce multe mutații, iar unele dinter ele, după cum am zis, nu vor avea nici un efect. În unele cazuri, celula își dă seama că va fi un fel de povară; prin urmare, se auto-elimină. Dar uneori apar mutații când celula nu se autodistruge și se deformează. În acest caz, după cum voi demonstra cu aceste celule, care au niște mutații reprezentăm mutația prin simbolul x, plasat aici. Acolo e ADN-ul. Poate are mai multe mutații. Una dintre mutații previne celula din să declanșeze apoptoza, să se distrugă și poate altă mutație o face să se reproducă puțin mai repede decât vecinii săi. Această celulă, prin mitoză, produce câteva copii sau foarte multe. Această colecție de celule care are la bază un defect provine dintr-o celulă originală care se reproducea în continuu, apoi fiicele la fel, dar fiecare fiind celule dereglate. Dacă ar fi să le comparați cu țesutul din jurul formațiiunii, ar arăta anormal, într-un fel sau altul. Poate nu s-ar comporta normal. Se numește neoplasm. Neoplasmele acestea nu au nevoie să se organizeze astfel. Uneori pot circula prin corp, dar de cele mai multe ori formează o astfel de protuberanță. Dacă cresc suficient de mari, devin evidente. Atunci o numim tumoare. Dacă este vorba de un ghemotoc de țesuturi diferențiate care este cu siguranță anormal, se numește tumoare. Așadar, termenii de neoplasm și tumoare sunt folosiți interșanjabil. Tumoră este cuvântul folosit adesea în vorbirea curentă. Dacă acest ghemotoc crește până la un punct, există, dar nu este periculos, nu se reproduce necontrolat. Nu se reproduce cu mult mai repede decât celulele vecine și pur și simplu supraviețuiește, crescând câte puțin, dar neprovocându-ne vreun rău semnificativ, atunci o numim tumoră benignă sau neoplasm benign. Benign înseamnă inofensiv. Tumoră benignă. Înseamnă că e de bine. Asta ți-ai dori să auzi. Dacă ai o tumoră - Doamne ferește - așa o tumoră ți-ai dori, pentru că această tumoră poate dăinui fără să provoace rău. Dar dacă având aceste mutații de ADN, o celulă poate chiar benignă, din diverse motive suferă și altă mutație, care o face să crească necontrolat... Și nu numai să crească necontrolat, dar să și devină invazivă -Invazivă în sensul că nu o afectează ce se întâmplă în jurul ei și vrea doar să se strecoare peste tot- presupunem că crește haotic. Voi folosi altă culoare, dacă-mi permiteți. Și începe să infiltreze alte țesuturi, deci e invazivă. Hiper-creștere, deci e invazivă. Deci nu-i ”pasă” ce face. Brusc se transformă într-un psihopat celular. Și mai rău, descendenții ei la fel, pentru că nu mai e vorba de o singură celulă. Se reproduce în continuu și transmite această informație genetică degradată care o face să se reproducă. Apoi, poate există tot mai multe procese care să se deterioreze la urmași sau la ADN-ul transmis din replicații. Probabilitatea este mare, pentru că aceleași părți de ADN care s-au deteriorat în acest individ, ar putea să fi deteriorat schema de replicare, determinând mutațiile să fie tot mai frecvente. Avem așadar mutații mai frecvente. Pe măsură ce se reproduc, apar tot mai multe mutații, până când apare una care să le permită să se detașeze și să călătorească spre alte părți ale corpului. Apoi, în aceste părți ale corpului, încep să acapareze toate celulele. Acest proces se numește - pentru mine e unul dintre cele mai dificile lucruri de spus, creierul meu are o problemă- celula s-a metastazat. Probabil că ați auzit de cuvântul ”metastază”. E vorba de aceste celule haotice care dintr-o dată pot călători spre diverse părți ale corpului. Cred că știți cum numim aceste celule care nu-și respectă vecinătatea celulară, cresc ca nebunele, nu au noțiunea inhibării de contact, sunt invazive, le sufocă pe celelalte celule și le acaparează resursele. Și se reproduc foarte repede pentru că au toate aceste anomalii genetice. Eventual, ar putea chiar să se detașeze și să înceapă să se infiltreze în alte părți ale corpului. Acestea sunt tumori sau celule canceroase. Probabil că vă dați seama de ce este așa greu. Cancerul este o boală atât de greu de 'tratat'. Pentru că, de fapt, nu e vorba de o singură boală. Nu e ca atunci când aveți un singur tip de bacterie sau un singur tip de virus pe care să-l puteți localiza și ataca. Cancerul este o categorie întreagă de mutații prin care celulele încep să prezinte creștere haotică și metastază. Putem observa un tip de cancer și să ne propunem să acționăm asupra unei mutații în care celulele arată așa și să putem elimina câteva. Le voi reprezenta cu această culoare. Poate că reușești să-l elimini pe acesta, pe acesta, pe acesta... Dar pentru că sistemul lor de replicare a ADN-ului ar putea fi deteriorat, ar putea să se aibă mutații în continuare, deci eventual aivețio singură versiune care este capabilă să reziste oricărei metodă îi aplicați. Rezultă o formă nouă de cancer, care este și mai greu de distrus. Cancerul este o luptă continuă. Trebuie să ataci ideea din spatele ei. Chemoterapia și radioterapia încearcă să atace organisme care cresc rapid, pentru că aceasta este tema comună tuturor cancerelor. Putem face o întreagă secțiune despre ce este cancerul și cum oamenii încearcă să-l atace, dar aș fi vrut să vă arăt că cancerul este doar un produs secundar al mitozei dereglate, sau mai bine zis, al replicării dereglate a ADN-ului. Că avem toate aceste celule care se reproduc zilnic cam 100 de miliarde de celule noi în fiecare zi. Că din când în când ceva se strică. De obicei, când se strică ceva, nu se întâmplă nimic sau celula se distruge. Dar uneori, celule încep să se reproducă deși sunt deteriorate. Iar uneori, se reproduc haotic, dar nu cauzează stricăciuni majore. Sunt benigne. Dacă însă celulele se reproduc haotic, acaparează resursele și încep să se răspândească în corp, avem de-a face cu un cancer. Sper că ați găsit această lectură interesantă. Deja știați câte ceva despre știința care are de-a face cu una dintre cele mai mari neplăceri căreia trebuie să-i facem față ca ființe biologice. Evident, nu numai oamenii pot avea cancere, ci și animalele și chiar plantele au cancere.