Conţinutul principal
Curs: Exploratorii timpului > Unitatea 1
Lecția 4: Legende și antichitateAscensiunea Persiei
Prezentare generală
- Imperiul Persan Ahemenid și-a extins teritoriul, pentru prima dată, sub conducerea lui Cyrus cel Mare, care folosea o strategie de toleranță religioasă și culturală, pentru a menține ordinea.
- Darius cel Mare a continuat extinderea imperiului și a introdus o serie de reforme, cum ar fi moneda de referință și așa numiții satrapi - guvernatori regionali - cu rolul de a conduce regiuni mai mici din imperiu, în numele împăratului.
- Dezvoltarea și puterea sporită a imperiului i-au permis lui Darius să construiască o capitală nouă, numită Persepolis.
- Imperiul Ahemenid a căzut după ce a fost cucerit de Alexandru cel Mare.
Crearea Imperiului Persan Ahemenid
În 559 î.Hr., un bărbat pe nume Cyrus a devenit conducătorul Persiei. El era stră-strănepotul primului rege persan, Achaemenes - al cărui nume stă la baza denumirii de către istorici a Imperiul Persan Ahemenid!
Înainte de conducerea lui Cyrus, Persia era un mic stat afluent al Imperiului Median, care era condus, printre altele, de bunicul lui Cyrus, Astyages. Persia le plătea mezilor pentru a fi protejată și pentru a-și menține un nivel de independență.
Cyrus a intrat în conflict cu bunicul său - din motive necunoscute - și a inițiat o rebeliune care s-a soldat cu succes, în 550 î.Hr. Cyrus și-a comemorat victoria asupra lui Astyages, prin construcția unui oraș pe locul bătăliei, pe care l-a numit Pasargadae, în cinstea tribului său.
Învingându-l pe Astyages, Cyrus și-a asumat rolul de conducător al fostului Imperiul Median. Nu toți cei ce i-au plătit tribut lui Astyages au acceptat că Cyrus este noul lor conducător. Pentru a-și consolida puterea, Cyrus a trebuit să găsească modalități de a aduce conducătorii mai mici sub controlul său. Succesul pe care l-a avut, i-a adus titlul de „Cyrus cel Mare”.
Toleranța religioasă și menținerea tradițiilor locale
Cyrus a fost un comandant militar de succes, care înțelegea însă că trebuie să lase regiunile cucerite într-o stare economică favorabilă, pentru ca acestea să îi poată plăti tribut din veniturile lor. Pentru a realiza acest lucru, Cyrus nu schimba conducătorii locali, după ce cucerea o regiune și îi permitea populației locale să continue practicarea tradițiilor lor religioase. Aceste politici au asigurat funcționarea economică a regiunilor cucerite și au redus șansele ca acestea să se răzvrătească împotriva lui.
În Mesopotamia antică, o strategie imperială des întâlnită era mutarea populațiilor cucerite în zone noi, pentru a le distruge unitatea politică și culturală și a le face mai puțin periculoase pentru puterea conducătoare. Cyrus a inversat această practică, permițând evreilor, care fuseseră relocați de către babilonieni, să se întoarcă în Israel și să stabilească acolo un stat tributar. Chiar dacă această mișcare ar putea să pară un act de generozitate, ea a fost, probabil, o mișcare calculată de Cyrus, pentru a obține loialitatea evreilor și astfel, continuarea politicii sale generale de toleranță.
Ce spera Cyrus să obțină lăsând conducătorii locali la conducere, după ce i-a cucerit?
De ce această strategie ar fi putut fi eficientă? De ce ar fi putut fi periculoasă?
Evoluții politice
Fiul lui Cyrus, Cambyses al II-lea, s-a alipit Imperiului Ahemenid, prin cucerirea Egiptului. În timp ce Cambyses al II-lea era plecat în Egipt, un bărbat s-a prefăcut că este fratele său și a încercat să preia controlul asupra imperiului. Cambyses a murit în 522 î.Hr., în timp ce se întorcea din Egipt pentru a înlătura acest pretendent și a fost succedat de un general pe nume Darius.
Chiar dacă Darius se afla în drept legitim de succesiune, datorită faptului că era înrudit cu Cambyses al II-lea, el a fost provocat de mai mulți pretendenți la tronul persan. Multe regiuni au văzut în haosul produs, o oportunitate de a se răzvrăti împotriva stăpânirii ahemenide.
Darius s-a impus, în cele din urmă, ca fiind singurul conducător al Persiei și a recucerit regiunile rebele, crescând Imperiul Ahemenid până la cea mai mare expansiune teritorială cunoscută de acesta. În mare parte, ca răspuns la provocările inițiale cu care s-a confruntat, Darius a reorganizat imperiul, împărțindu-l în satrapii sau provincii. Pentru fiecare satrapie, Darius a numit un satrap (un guvernator politic) și un comandant militar.
Împărțirea puterii militare și politice a avut drept scop împiedicarea liderilor regionali să devină prea puternici. Spre deosebire de sistemul de control local utilizat de Cyrus, Darius a numit direct acești satrapi, ceea ce însemna că ei i se supuneau lui.
La fel ca majoritatea conducătorilor antici, Darius a folosit religia pentru a-și justifica puterea. El susținea că zeul zoroastrian, Ahura Mazda, l-a numit să conducă lumea. Pentru a-și accentua puterea asupra satrapilor desemnați de el și pentru a demonstra că era conducătorul unui imperiu cu mai multe popoare și nu a unui singur regat sau popor, Darius a luat titlul de șahinșah, adică regele regilor. Scopul aici a fost să evite apariția favorizării unui anumit grup sau regiuni din cadrul imperiului.
Reformele economice
Darius a introdus moneda universală - o monedă de aur cunoscută sub numele de dareic. Deținerea unei monede standardizate a încurajat creșterea activității economice din cadrul imperiului, prin facilitarea tranzacțiilor. Spre deosebire de anumite bunuri și servicii specifice, banii erau acceptați, de aproape toată lumea, în schimbul a aproape orice și erau, de asemenea, mai ușor de transportat decât majoritatea bunurilor. O monedă standardizată i-a permis lui Darius, la fel, să strângă impozite și tributuri, mai degrabă, în monede, decât în bunuri sau servicii, ceea ce a făcut posibilă concentrarea averii imperiului acolo unde își dorea el.
Cum moneda universală i-a oferit lui Darius un control mai mare asupra resurselor imperiului?
Concentrarea averilor și extinderea teritoriului aflat sub controlul ahemenid i-au permis lui Darius să plătească pentru construcția unei noi capitale imperiale impresionante, numită Parsa, cunoscută istoriei , mai mult, sub numele de Persepolis, care în greacă înseamnă orașul perșilor. Orașul a adunat stiluri artistice și arhitecturale din tot imperiul, iar datorită faptului că a fost construit într-o regiune muntoasă, care dispunea de sisteme de apărare puternice, a adăpostit trezoreria imperială a lui Darius.
Construcția Persepolisului era un simbol al puterii crescânde a ahemenizilor, nu doar prin intermediul artei și a măreției sale, dar și datorită locației pe care o avea. Darius a ales locul orașului, îndeosebi, pentru că era greu de ajuns la el. Ahemenizii aveau deja mai multe capitale, care erau mult mai bine amplasate, în termeni de accesibilitate și potențial economic. Ridicarea Persepolisului a fost posibilă doar datorită bogăției și a puterii pe care le-a câștigat Darius și probabil că a fost construit anume pentru a le sublinia.
Ce ne spune inscripția scrisă în trei limbi despre componența Imperiului Persan?
Pe lângă construirea unui oraș absolut nou, Darius a contribuit și la îmbunătățirea multor orașe, deja existente, cu renovări și clădiri noi. Unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale sale a fost săparea unui canal între râul Nil și Marea Roșie pentru a facilita comerțul. Toate aceste îmbunătățiri au fost posibile datorită averii sporite, pe care a adus-o expansiunea imperială.
Drumul Regal - o autostradă care mergea de la orașul Sardes în vest până la Susa în est, vezi harta - a fost finalizat în timpul domniei lui Darius. Darius a creat o rețea de spioni pentru a se asigura că satrapii își îndeplineau ordinele și pentru a supraveghea apariția semnelor de rebeliune. Un sistem de mesagerie și cai instalat de-a lungul Drumului Regal a permis transmiterea rapidă a informațiilor către și de la Darius. Într-o epocă în care transportul terestru era costisitor și periculos, drumul le oferea comercianților un traseu relativ sigur și eficient.
Cum ar fi facilitat comerțul Drumul Regal? Cum l-ar fi ajutat pe rege să conducă imperiul?
Declinul puterii ahemenide
În 499 î.Hr., orașele-state grecești din Ionia - regiunea vestică a Turciei moderne, reprezentate de punctele roșii de pe coasta de lângă Sardes, pe harta de mai sus, s-au răzvrătit împotriva stăpânirii ahemenide. Ele au fost susținute în rebeliunea lor de orașe-state din Grecia, care în consecință, a atacat perșii în cadrul mai multor invazii represive.
În anul 490 î.Hr., armata lui Darius a fost învinsă de greci la bătălia de la Maraton. Între 480 și 479 î.Hr., fiul lui Darius, Xerxes, a avut mai mult succes, dar în cele din urmă nu a reușit să-i supună și pe greci.
Eșecul lui Xerxes în luptele cu grecii a marcat sfârșitul expansiunii ahemenide. În următorul secol și jumătate, regii ahemenizi au crescut impozitele și au continuat să intervină în Grecia, mai degrabă prin strategii economice și politice, decât prin invazii militare. Odată cu sfârșitul expansiunii, conducătorii regionali au avut mai multe încercări de a scăpa de controlul ahemenid. Multe dintre grupurile din imperiu vedeau din ce în ce mai puține motive de continua să facă parte din el.
În 334 î.Hr., Alexandru Macedon a invadat Imperiul Persan, iar aproximativ în 330 î.Hr., regele persan, Darius al III-lea a fost ucis de unul dintre generalii săi. Alexandru a revendicat tronul persan. El le-a permis oficialilor și instituțiilor din orașele capturate să conducă cu Imperiul Persan proaspăt cucerit. După moartea acestuia, unul dintre generalii săi, Seleucus, a preluat controlul asupra unei părți mari din teritoriul care aparținuse Imperiului Ahemenid.
De ce diminuarea puterii ahemenide a început aproximativ în același timp cu sfârșitul expansiunii imperiale?
Vrei să te alături conversației?
Nici o postare încă.