Impactul cruciadelor

Impactul unei mișcări care a acoperit secole și continente, a depășit granițele sociale și a influențat cultura la toate nivelurile este greu de rezumat. Totuși, există câteva efecte principale care pot fi puse în evidență.

În primul rând, ordinele militare inițiale își aveau originea în Ierusalim, ca urmare a Primei Cruciade. Un ordin militar este un ordin religios în cadrul căruia membrii depun jurămintele monastice tradiționale - de sărăcie, de castitate și de ascultare - dar se și angajează la violență în numele credinței creștine. Printre exemplele bine cunoscute se numără Cavalerii Templieri (consemnați oficial în 1129), Cavalerii Ospitalieri (confirmați prin bulă papală în 1113) și Cavalerii Teutoni (la sfârșitul secolului al XII-lea).

Apariția ordinelor militare a reprezentat un moment semnificativ din punct de vedere teologic și militar, având un rol esențial în formarea unor unități politice importante, care continuă să existe și astăzi ca state-națiune.

În al doilea rând, cruciadele au jucat un rol important în expansiunea teritorială europeană. Prima Cruciadă a dus la formarea statelor cruciate în Levant (estul Mediteranei), care, inițial, au fost conduse, și, într-o mai mică măsură, populate de coloniști din Europa.

În Europa de Nord și de Est, cruciadele au dus la expansiunea unor regate, cum ar fi Danemarca și Suedia, precum și la crearea unor unități politice noi, de exemplu în Prusia. Pe măsură ce zonele din jurul Mării Baltice au fost cucerite de cruciați, diverși negustori și coloniști, majoritar germani, s-au stabilit acolo și au profitat de situația economică.

În Marea Mediterană, cruciadele au dus la cucerirea și colonizarea multor insule, ceea ce a contribuit la asigurarea controlului creștinilor asupra rutelor comerciale de la Mediterană (cel puțin atât timp cât insulele au fost deținute de către aceștia). De asemenea, cruciadele au jucat un rol și în recucerirea Peninsulei Iberice (Spania și Portugalia de astăzi). Aceasta a luat sfârșit în 1492, când monarhii spanioli Ferdinand al II-lea și Isabela I au înfrânt ultima comunitate musulmană din Peninsulă - orașul Granada. În același an, ei au alungat evreii din țară. De asemenea, au autorizat și susținut expedițiile lui Cristofor Columb, care, la fel ca mulți exploratori europeni din vremea sa, credea că răspândirea credinței creștine era una dintre îndatoririle sale.

În al treilea rând, cruciadele au avut un impact important asupra dezvoltării Europei din mai multe puncte de vedere. Acestea au contribuit atât la militarizarea Bisericii medievale occidentale, cât și la contracararea criticilor aduse acestei militarizări. De asemenea, au contribuit și la consolidarea controlului papei asupra Bisericii, precum și la adoptarea anumitor inovații financiare în cadrul Bisericii. De asemenea, mișcarea cruciată a reflectat și a influențat tendințele religioase. De exemplu, deși a existat o anumită devoțiune față de Sf. Gheorghe încă din Evul Mediu Timpuriu, aceasta s-a intensificat foarte mult în Europa după ce Sf. Gheorghe ar fi intervenit, în mod miraculos, în Bătălia de la Antiohia din 1098, în timpul Primei Cruciade.

Teoriile politice seculare au fost influențate de cruciade, în special în Franța și în Peninsula Iberică, iar instituțiile guvernamentale au evoluat, în parte, pentru a răspunde nevoilor logistice ale cruciadelor. În Europa au apărut organisme de credit pentru a răspunde unor nevoi similare, iar unele zone, mai ales Veneția, au obținut beneficii economice substanțiale de pe urma acestei activități.

În mod evident, cruciadele au avut un efect extrem de negativ asupra relațiilor interconfesionale.

În al patrulea rând, cruciadele și-au pus amprenta asupra întregii lumi. De exemplu, pe multe dintre steagurile naționale din Europa se află o cruce. În plus, multe imagini ale cruciaților din cultura populară se datorează secolului al XIX-lea. În acel secol, unii autori, precum romancierul Sir Walter Scott, i-au descris pe cruciați ca fiind niște oameni curajoși și fascinanți, dar, totodată, înapoiați și ignoranți; în același timp, musulmanii erau descriși drept grandiosi, inteligenți și liberi în gândire. Alții, dimpotrivă, au idealizat cruciadele.

Aceste tendințe din cultura europeană a secolului al XIX-lea au avut o influență asupra lumii islamice. În unele cazuri, aceasta s-a manifestat în mod direct. În 1898, împăratul german Wilhelm al II-lea a vizitat mormântul lui Saladin (Ṣalāḥ ad-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb, un lider musulman care a condus recucerirea Ierusalimului din 1187) și a fost îngrozit de starea avansată de degradare în care se afla. El a susținut financiar refacerea acestuia, contribuind astfel la o mai mare apreciere a lui Saladin în lumea islamică modernă.

În alte cazuri, influența europeană s-a manifestat mai puțin evident. În lumea islamică, poveștile moderne ale cruciadelor au început să se scrie în anii 1890, cândse afla în criză. După otomani, unii dintre naționaliștii arabi au interpretat imperialismul din secolul al XIX-lea drept cruciadă și astfel, au asociat demersurile menite să pună capăt dominației imperiale cu eforturile musulmanilor din secolele anterioare de a opune rezistență cruciadelor.

Ar fi liniștitor să credem că nu există nimic în Occident care să dea naștere la astfel de convingeri, dar nu ar fi adevărat. Din păcate, efectele cruciadelor, cel puțin așa cum sunt rememorate și reimaginate în prezent, par să fie încă în desfășurare.